Ruga morţilor vii
-sonet-
Întoarceţi privirea spre oameni, azi, Doamne,
o singură privire-ar fi de-ajuns
s-avem la întrebare şi răspuns
pe firul depănat de-atâtea toamne
în care rodul pâinii ne-a fost chin
văzându-ne copiii plini de sânge.
în jurul crucii tale de ne-ai strânge
ne-ar sătura esenţa de pelin…
O, Doamne zac în lacrimi ai mei semeni,
li s-au albit pupilele de plâns,
genunchi tociţi, scântei loviţi de cremeni.
Privirea ta ne-ar scoate din morminte,
te uită câte lacrime am strâns,
noi, morţii vii… ce-ncununăm cuvinte.
——————————–
Ana PODARU
11 martie 2019