LEGENDA MĂRȚIȘORULUI
Într-o zi măritul soare
A coborât pe ponoare,
Și-a schimbat înfățișarea
În fată mândră, ca floarea
Un zmeu crud însă-a răpit-o,
La-ntuneric a dosit-o,
Lumea-ntreagă-a suferit
Că lumina i-a pierit.
Un fecior viteaz, frumos,
A pornit vijelios
Spre zmeul nesuferit
Și grea luptă s-a stârnit.
Trei anotimpuri luptară
De cu zori și până-n seară:
Vară, toamnă și-apoi iarnă,
Pân’ se făcu primăvară!
Astfel soare-a liberat,
Cerul iar s-a luminat
Dar viteazul fu rănit
Și-n curând chiar a murit.
Unde sângele-i a curs
Ghiocei albi au pătruns,
Flori albe-n roșu pătate,
Ce păreau îngemănate…
De atunci, de 1 Martie,
Mărțișoare colorate,
Toate prinse-n șnururi fine,
Din albe și roșii fire,
Fetelor le dau feciorii,
Lor le strălucesc bujorii
În obraji și, ochi le râd
Avându-l pe soare-n gând,
Tot roșul din șnurul lor
E sângele de fecior,
Pe când albul este floarea
Ce vestește primăvara:
Ghiocelul cel fragil
Ca un zâmbet de copil,
Alb ca neaua proaspăt ninsă,
Ca o lumină aprinsă…
Apoi, ciucur roș’ și ciucur alb,
Gemeni ce anunță cald,
Trezirea la viață nouă
Și pe soare, și când plouă…
Tu, măi Martie-Mărțișor,
Ne aduci în suflet dor,
Poftă de trai în lumină
Sub o boltă mai senină!
———————————–
Florentina SAVU
1 Martie 2019
Imagine Internet