Vestitor de primăvară
De sub mantia de gheaţă
A ieşit un colţişor:
Cam timid de verde crud,
Admirând un norişor.
De sund norişor, o rază
De la soare, îl salută;
Ca din basme îi zâmbeşte,
Iar cu norul, ploaia-l udă.
Dragostea de primăvară
Îi oferă pălărie;
Albă, ca o aripioară
De-ngeraşi din preerie.
Ghiocelul, cum primeşte
Numele de la măritul
Dumnezeu, ce l-a creat,
Ne vesteşte fericitul:
– Primăvara v-a chemat!
Primăvară în gânduri…
Din suflet izvorăşte primăvara,
Asemeni curcubeului din soare,
Îmbrăţişat cu ploaia din fanfara
Concertului de ciocârlii de prin cicoare.
Privind în jur, pricepem că natura
E-un vechi condei, de timpuri colorat,
Duios, cu stropi, prin raze, în gravură,
Pictând, devine un tablou imaculat.
Re-nvie anotimpul de-altădată,
Cu rosu-mbălsămat în pace,
Înmugurit prin verde colţuri prin ogradă,
Prin care, mieii, în curând, vor să se joace.
Din iarnă, prin tăcere clipa vie
Se perinda, învâluită în pânză de nea,
Încet, acum, izvoare-n armonie
Îşi plimbă firul de cristal, ca ploaia-n catifea.
Duios, din ceruri, dimineaţa,
Colinde-n primăvară se aud;
Parfumul vag de fumuri sunt dulceaţa
Purificării din pământuri, unde încet pătrund.
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
1 Martie 2019