Elena TUDOSA: Timpul

Timpul

 

Timpul acesta sfidător,
Trece și respiri sacadat,
Amintiri care mult te dor,
În sufletul nevinovat.

Precum bobul de nisip,
Se scurge în clepsidră,
De ce-i sufletul venin,
Nu poate să-ți răspundă.

Grăbit este al său drum,
Precum o batere de aripă,
Uneori chiar ca un taifun,
Distruge totul într-o clipă.

Dorind să îl opresti în loc,
Te agăți de speranțe fade,
Nepăsător de ai sau nu noroc,
Nutrit ești din lacrime calde.

Fatidic cu povară te-apasă,
Astăzi ești stea, iar mâine cazi,
Nu știi când vei avea inima arsă,
De dureri, ce va trebui să rabzi.

Atât de taciturn și trecător,
,, Mușcă flămând fără sa vrea,
Din ultimul sărut de dor,”
Ce încă trăiește-n inima ta.

——————————-

Elena TUDOSA

17 februarie 2019

Lasă un răspuns