Testament
Dacă inima-mi înceată
Va-nceta pe veci să bată,
Îți las scris…aşa să știi
Ale mele poezii…
Și atunci când în pământ
Mă adoarme al meu Sfânt,
Să privești tainic în jur
Poate vezi al meu contur.
Aminteşte-mă și plângi
Sau iubește-mă și râzi
Și dincolo de orice somn
Să rugăm Bătrânul Domn
Ca în huma cea străină
Să nu îmi găsească vină
Că nu-i om fără-ncercare
Și nici rază fără soare.
Pieptul şi-ale mele mâini
Necăjite prin străini
De-acum se vor odihni,
Pământul le va iubi…
Mă va plânge-ncet, cu milă
O străină de copilă,
Trandafir imbobocit
Cu dureri spre infinit.
Şi-n odaia neştiută
Inima-mi va sta tăcută
Fără de nici un cuvânt
Doar tăcere…şi pământ..
26 mai 2017 Ploiești
——————————–
Vasile COMAN