Adagio eminescian
Ce te legeni, codrule vlăscean,
aici lângă Dunărea căruntă
ascultă cum ațipește vântul
și cum din lotcă sirenele cântă
printre sloiurile luminând cheiul
și inima mea,clepsidră ninsă,
pe sub stele- flacără prelinsă,
vremea ta trece tremurând desuet,
albastre zori,crengi la pământ-
un marinar recitând un sonet
cadențe reci ,duh de mormânt,
altare de gheață și de cuvânt
stea tremurată în ochi violet
luceafăr odihnind pe-un minaret.
Încet,mai încet,tot mai încet…
Cumva a plâns Eminescu?
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
15 ianuarie 2019
Foto: Bustul lui Eminescu în parcul Alei din Giurgiu