MĂRITE DOMN
Iarăşi şi iar mă întorc cu faţa spre lună…
Apoi, nedumerită, descânt stele!
Gândind la poezia cea mai bună
Stau de vorbă cu Mihai în visele mele…
Trimite-ţi harul de geniu-ntr-al nostru timp,
Te rog, Crai Nou, aleargă peste vremuri
Armonizând cuvântu-n orice anotimp
Şi poezia în atâtea feluri.
Mărite Domn, şi noi te iubim acum
Cum te-au iubit oamenii de altădată
O, de te-ai întoarce te-am aştepta în drum
Stângaci dar ţi-am deschide orice poartă…
La noi coboară, luceafăr scump şi drag!…
Adu limba dulce de Ipoteşti
Căci lumea noastra sare peste-al limbii prag
-Aruncă vorbe pe jumătate româneşti…
………………………………………………
Îmi pare că ţara,-n vorbe,-i mai săracă!
Gândul ne arde,..iar timpul e în somn…
Trimite un vers de dor ca să ne treacă,
Noaptea când stelele ies, Mărite Domn.
————————————-
Lia RUSE
Laval-Montreal, Canada
14 ianuarie 2019