Mă simt alt om
Eu am sperat şi iată că speranţa
s-a împlinit, fiindcă-am căutat
înfrigurat să nimeresc nuanţa
ce strălucire dragostei i-a dat.
Mă simt alt om, cum nu am fost vreodată,
pentru că-n mine zburdă mândrii cerbi
care-au păscut iubire-adevărată
în pajiştile codrilor superbi.
Şi chiar de ninge-n mine şi e iarnă,
în suflet port o primăvară ce
a început de-un timp nu fulgi să cearnă,
ci mici petale-n care viaţă e.
Nu mai mi-e frig, nu tremur în derută,
fiindcă-n suflet bunul Dumnezeu
îmi mângâie duios şi îmi sărută
destinul ce-a crezut în El mereu.
————————————–
Anatol COVALI
București
12 ianuarie 2019