Te-am purtat neprihănită (2)
Printr-un timp fără lumină rătăcirăm fără rost,
Că niciunul dintre noi n-a ştiut să o aprindă!
Ţi-am cuprins întreg văzduhul a ta umbră să fii fost
Când te-aştept într-o legendă, universu-ţi să-l cuprindă…
Pe tărâmul tău din ceruri cu povestea mea te-am scris
Muritoarea mea regină, veşnicia te-a ales!
Au căzut îngeri petale dintr-un vis de nedescris,
Când ai transformat iubirea într-un trist neînțeles…
Te-am purtat neprihănită toate vieţile la rând,
Cu pleoapa timpului ţi-am acoperit iubirea!
Prin clepsidrele uitării veacul nostru coborând
Rătăcind prin absolut, căuta nemărginirea…
Viaţa asta nu e viaţă nici acum nici niciodată,
Dacă nu corup divinul inocenţa să-ţi seducă!
Ochii tăi inundă cerul cu privirea lor curată
Dar i-ai contopit cu marea, tu, frumoasa mea nălucă…
Te aştept în zori târzii la o margine de viaţă,
Cu-n sărut de răsărit scris pe tâmpla timpului…
——————————
Daniel BARBU
8 ianuarie 2019