Eu voi fi departe
Eu voi fi departe.
Voi veţi sta cu teamă
lângă cea ce cheamă
pe toţi — trista moarte,
care se împarte
şi celor ce-o cheamă
şi celor ce-aclamă
clipele deşarte.
Toţi plecăm din lume.
Nimeni nu rămâne.
Moşii ne sunt grâne
sau mustoase hume,
părinţii sunt brume,
străbunii-n fântâne
sunt firave vâne
ce nu mai au nume.
Viaţa-n iureş zboară.
Repede se stinge
şi-ntr-o clipă ninge
peste primăvară.
Moartea cu-a ei gheară
zgârâie şi-nvinge
când pe rând ne-atinge
şi ne dă afară.
Am să strig degeaba.
Nimeni n-o să-audă.
Destrămarea crudă
îşi va ţese graba.
Sfârşindu-vă treaba,
veţi privi cu ciudă
cum a voastră trudă
e dusă cu roaba!…
————————————–
Anatol COVALI
București
22 noiembrie, 2018