Când dorul
Când dorul meu umblă stingher ,
Îmi e izvor de liniște și împlinire
Privesc cum norii cenușii apar pe cer.
Și îmi sădesc în inimă iubire.
Doar tu înțelegi durerea ce se naște ,
Tristețea poți să o alungi cu o privire
Când simți furtuni din dragoste iscate,
Tu clipelor le dai un strop de fericire.
Mă faci să simt că aripi am și pot să zbor,
Ades* tu îmi alinți și frământări trupești
Mă înalți de la pământ spre cer ușor,.
Cu vocea caldă , blândă știi să amăgești.
În zori de zi când ale florilor petale ,
Purtate sunt de adierea unui vânt
Eu regăsesc dulceața gurii tale
Și-n liniște ascult același cânt.
E-un cântec ce-mi trezește-n minte ,
Acele clipe ce-au trecut fără să știm
Când o vioară singură în noapte ,
Cu-arcușul ei ne-a încântat sublim.
Noi fericiți priveam doar licuricii ,
Când ale lor sclipiri păreau scântei
Și fermecați de strălucirea lunii ,
Îmbrățișați…trăiam magia dragostei !
Și-n suflete simțeam parfumul fericirii
În ochii vedeam culori de curcubeu,
Simțeam în inimi flacără iubirii
Ce a aprins în noi prima scânteie.
——————————-
Maria HOTEA
18 noiembrie, 2018