Pe un drum
Pe un drum cu pietre ude
Şi cu bălțile murdare
Trec doar sufletele nude
Cu inimi în insectare
Prea grăbite şi viclene
Cu paşi repezi și mărunți,
Poartă-n voia lor alene
Ani pierduți şi prea cărunți.
Plictisite și prea-n grabă
Alergând fără de rost
Prea mereu se află-n treabă
Când la treburi n-au prea fost
Şi amarnică li-i sfada
Fără rost în vremea ei
Se grăbesc să scoată spada
Si se cred doar pui de lei!
Aruncând dorința oarbă
Şi iubirile p-un val
Se învârt precum o coarbă
Într-o stinghie de pal…
Prea măruntă e durerea
Când nu suferă cu voie
Şi cam șubredă şederea
Când trăiește de nevoie.
Că nici pietrele amare
Nu rănesc osul de lemn
Viețile rămân sumare…
Necrologul e ,,solemn”!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
14 noiembrie, 2018