Silvia URLIH: Să nu-mi fii asfințit

SĂ NU-MI FII ASFINȚIT

 

Să nu te-ascunzi de mine
când
sufletul te cheamă,
lasă-te-n voia sorții
și fi-ți iară
lumină,
să nu te-ascunzi sub lună,

viața ce te-ndeamnă,
vino și-mi fi luceafăr,
fi-mi grâu,
nu-mi fi neghină.

Să nu îmi furi sărutul,
eu
sigur ți-l voi da,
fi-mi îngerul ce-și poartă în spate
nemurirea,
vino să-mi fii alintul…
și eu
te-oi alina,
de-mi dăruiești iubire,
eu îți voi fi
iubirea.

Să nu îmi furi iubirea
ce azi
răsare-n mine,
să nu te furișezi
în sufletu-mi fugar,
eu
te-am primit „acasă” ,
ca să ne fie bine,
hai să ne facem viața
dintr-un nimic,
altar.

Mi-ești ca un înger blând la poarta stelelor,
îmi ești lacrimă sfântă ce-apare-n răsărit,
mi-ești ca un val de mare la malul mărilor,
eu te-am primit în suflet, să nu-mi fii asfințit.

—————————

Silvia URLIH

12 noiembrie, 2018

Lasă un răspuns