AI TRĂIT ȘI AI MURIT
Din pământ,
nu cresc icoane,
nici izvoare de lumină,
din nămol
nu nasc luceferi
să lumine-n cer de seară,
dintre sute de cuvinte
numai unul
ți se-nchină,
treptele te duc în jos,
dacă scara
nu ți-e scară.
Din câmpie nearată
nu se nasc
lanuri de grâu,
din livezi fără de flori
nu cresc fructele în toamnă,
râul
nu devine fluviu
dacă nu-i întâi
pârâu,
din pământul nearat,
nu cresc flori,
iubită doamnă.
Doamna mea cu ierni cernite
și cu ghiocei
la tâmple,
viața,
ți s-a scurs în valuri
și-ai ajuns lângă ocean,
ai trăit,
sau a fost doar ce era să ți se-ntâmple,
ai trăit
și ai murit,
viața,
ți-ai sădit-o-n lan.
Ai trăit
când fericirea
ți-a zâmbit și în zâmbire
flori de mac ți-a semănat
peste trup
să îți fii zână
ai murit
când lanul tău
a rămas fără-nsorire,
ai murit și-ai înviat,
muntele,
ți se închină.
—————————
Silvia URLIH
26 octombrie, 2018