Mihai TUDOR: Putin și Occidentul – Al treilea război mondial?

„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.” – Proverb sovietic

Nu sunt expert în politica externă, nici analist în relațiile internaționale, nici politolog. Sunt doar un cetățean simplu al Europei și al lumii, îngrijorat și revoltat de războiul din Ucraina care va schimba pentru totdeauna ansamblul de securitate al relațiilor internaționale și care a aruncat lumea în crize și incertitudini. Un război crud și barbar amenințând după 80 de ani din nou lumea civilizată.

Nu emit nicio pretenție de a încerca să deslușesc tenebrele unui conflict pe cât de sângeros, tot atât de periculos pentru stabilitatea și siguranța zilei de mâine. Îmi pun doar întrebări, sperând să trezesc interesul cititorilor, care, la fel ca și mine, privesc îngroziți la excesele naționalismului feroce ale unui dictator pervers și corupt, crezând cu tărie că restaurează un imperiu cândva puternic, însă în realitate nu face altceva decât să-i grăbească și mai mult sfârșitul. Las la aprecierea celor cărora mă adresez cât de bine mi-am atins scopul.

Pentru a-l înțelege pe Putin trebuie mai întâi să înțelegi Rusia. Cu o istorie milenară, fiind invadată de vikingi, când se naște poporul rus, apoi de mongoli, teutonii cruciați, poloni, francezii lui Napoleon și în sfârșit germanii lui Hitler și datorită lipsei unor granițe clare aflându-se într-un proces constant de expansiune, neavând granițe naturale și nefiind un singur neam sau popor nu a avut o adevărată identitate centrală. Se întinde pe 11 fusuri orare, de la regiunea europeană Kaliningrad până la Strâmtoarea Bering, aflată la doar 82 de kilometri de Alaska, fiind cel mai mare stat de pe glob. Multe dintre regiunile sale sunt greu accesibile, populația fiind izolată, astfel că menținerea controlului central a fost dintotdeauna o adevărată provocare pentru conducătorii ei.

De la primii cneji medievali, la ofițerii țariști și până la demnitarii lui Putin, toți au avut și au și în prezent cam aceleași îngrijorări – de a ține unită țara cu mână de fier pentru a nu se destrăma. Același lucru îl urmărește și actualul țar de la Kremlin, care nu își permite pentru prestigiul țării sale atât de importante în politica mondială să piardă zone de influență din spațiul postsovietic eurasiatic, cum este și Ucraina, și care va face tot posibilul să cucerească cât mai multe teritorii din această țară, încercând să-și creeze avantaje pentru o eventuală împărțire la masa negocierilor.

Occidentului nu îi rămâne decât opțiunea de a ajuta sub toate aspectele statul invadat, putând și, mai ales, fiind obligat să câștige acest război. Politica sa ezitantă și prea tolerantă față de Rusia trebuia să înceteze de mult și acum își arată consecințele. Este un conflict în care trebuie mers până la capăt și din care va ieși un singur învingător. Indiferent de costuri și de eforturile depuse.

Întrebarea din titlu nu este una retorică. După cum se știe există alți poli de putere ai lumii, mă refer aici la Iran, China sau India, care nu au avut o politică tranșantă în privința afilierii sau neafilierii față de Rusia. De aceea Occidentul, dacă își dorește pace și stabilitate în viitor, este condamnat să nu facă pași greșiți. Agresiunea Rusiei lui Putin nu este îndreptată doar împotriva Ucrainei, ci a întregii lumi libere și prospere existente până acum.

Putin își dorește pentru Rusia să devină o putere dominantă în lume, alături de celelalte forțe care își dispută astăzi supremația. O lume multipolară acordând țării pe care o conduce respectul și aprecierea pe care din punct de vedere istoric consideră că le merită. Intenționează să scoată Statele Unite ale Americii din poziția de hegemon al lumii, unic jandarm care veghează la pacea și prosperitatea pe glob. Sunt mutări strategice încercând reconfigurarea actualelor sfere de influență de pe mapamond. Retorica belicoasă folosită și manipularea de rigoare sunt doar perdele de fum și nu au nicio relevanță în acest joc numit geopolitică. Amenințările nucleare sunt parte a întregului și constituie monede de schimb.

Închei cu un citat edificator pentru politica lui Putin și a Rusiei în general din cartea „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”, scrisă de reputatul istoric și analist Mark Galeotti, una dintre cele mai autorizate voci în domeniul politicii și securității Rusiei, citat al unui angajat al Administrației Prezidențiale în care își amintește o poveste spusă chiar de Putin : „în copilărie, pe când trăia printre ruinele din Leningrad, el și prietenii lui vânau șobolanii care mișunau în blocul lor. Într-o zi a dat peste unul neobișnuit de mare, l-a urmărit pe scări, apoi jos, pe hol, până l-a băgat într-un colț. Ce-a făcut șobolanul încolțit? S-a întors și l-a atacat. Micul Putin, înfricoșat, a fugit.”

„Rusia crede că Putin vânează șobolani, dar de fapt noi suntem șobolanul. Toată lumea se teme de noi, deși nu facem decât ceea ce e firesc. Cu toate astea, dacă ne încolțiți, o să vă atacăm.” Rusul s-a oprit, apoi a adăugat : „De fapt, ăsta este Putin – șobolanul cel mare, cel care vrea să atace. Dar întotdeauna există și altul, undeva în umbră.”

Așadar, atenție la șobolanul care așteaptă în casa scării. Trebuie să fim pregătiți pentru ce va urma erei post-Putin. Viitorul aparține celor curajoși și înțelepți, cu multă experiență și cunoștințe temeinice în arta negocierii și a compromisului. Timpul este inamicul tuturor, așa că nu ne rămâne decât să-l folosim cu responsabilitate și discernământ, rugându-ne să nu-și piardă răbdarea cu noi …

Bibliografie: „O scurtă istorie a Rusiei” și „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”, ambele de Mark Galeotti.

Mihai Tudor

Ploiești, 22.02.2023

Manifestarea culturală ,,Tradiții și obiceuri românești“ pe locurile de naștere ale marilor noștri ierarhi

Motto: ,,Un popor care nu-și cunoaște tradițiile este ca un copil care nu-și cunoaște părinții”. (Nicolae Iorga)

Liga Scriitorilor Români, filiala Vâlcea a lansat în această primăvară concursul literar pentru elevii de gimnaziu ,,Tradiții și obiceiuri românești”.

Concursul, la care au participat copii din mai multe localități vâlcene, s-a desfășurat pe două secțiuni: poezie și proză scurtă.

Lucrările au fost jurizate de trei membrii ai ligii: Marinela Belu Capșa, Luci Trușcă și Dan Mitrache.

Nu suntem pierduți atât timp cât încă avem profesori și elevi preocupați de păstrarea tradițiilor și obiceiurilor noastre, cele care ne leagă depotrivă atât de trecut, cât și de viitor.

Rădăcinile noastre sunt înfipte adânc în vremuri de demult, furtunile care au trecut peste acest popor nu au reușit să i le smulgă, el a rămas neclintit pe meleagurile străbunilor, care și-au dat viața pentru dăinuire.

Partenerii Ligii Scriitorilor în acest concurs au fost biblioteca Antim Ivireanul și Arhiepiscopia Râmnicului.

Festivitatea de premiere s-a desfășurat la Mănăstirea Suiești, din localitatea Stănești, mănăstire ctitorită în memoria Patriarhului Justinian Marina.

Îi mulțumim pe această cale părintelui stareț și călugărilor pentru ospitalitate și găzduire.

A fost un moment înălțător să-i vedem pe copii în straiele noastre tradiționale, așteptând emoționați desfășurarea festivității de premiere.

Moderatorul acestui eveniment a fost Doamna Zenovia Zamfir, care la un moment dat a vorbit în direct despre festivitate la o emisiune a postului de radio Craiova.

A fost invitat la eveniment scriitorul și jurnalistul Petre Cichirdan, care a filmat întreg evenimentul.

Au luat cuvântul scriitori ai ligii, care au și recitat din creațiile proprii, alți scriitori invitați, apoi profesorii care au însoțit copiii și câțiva membrii ai administrației publice locale.

Președintelui filialei Vâlcea a Ligii Scriitorilor, doamna Luci Trușcă, i-a revenit onoarea de a-l prezenta pe invitatul special, președintele național al Ligii Scriitorilor din România, scriitorul Alexandru Florin Țene, venit la eveniment împreună cu soția, scriitoarea Titina Nica Țene.

Domnul președinte național al Ligii Scriitorilor a vorbit, în fața a celor peste 200 de elevi veniți din tot județul Vâlcea, despre Liga Scriitorilor, despre momentul înființării Ligii și câte ceva despre activitatea de scriitor a domniei sale, inclusiv despre rolul literaturii române în evoluția societății, încheind cu recitarea poeziei FARMEC, moment viu aplaudat de auditoriu. După care a înmânat câteva cărți și reviste atât părintelui stareț, pentru patrimoniul mănăstirii, cât și copiilor premiați.

Un alt invitat a fost domnul Alexandru Ilinca, cel căruia i se spune ,,ultimul opincar din România”, care i-a oferit domnului Alexandru Florin Țene o pereche de opinci.

După ce a prezentat detalii despre concurs, doamna Luci Trușcă, împreună cu doamna Zenovia Zamfir, au trecut la festivitatea de premiere a copiilor.

A fost un moment încărcat de emoție, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari, deopotrivă.

Copiii au fost premiați cu diplome și au primit cărți dăruite de scriitorii Ligii.

O altă activitate, la care au fost parteneri Liga Scriitorilor, Asociaţia Creștin Ortodoxă ASCIOR, reprezentată de către doamna Zenovia Zamfir, Asociația cercetașilor, filiala Vâlcea, a fost pelerinajul copiilor și al cercetașilor din localitatea Glăvile ,,Drumul pelerinului”, pelerinaj care a pornit de la Casa Memorială a Mitropolitului Bartolomeu Anania, încheindu-se la Mănăstirea Suiești, din localitatea de naștere a Patriarhului Justinian Marina.

Ambele activități au fost binecuvântate de către părintele stareț Antim Motorga.

În continuare, în altă locație, într-o atmoseferă tradițională a fost sărbătorit scriitorul Al.Florin Țene, care în aceste zile a împlinit frumoasa vârsta de 81 de ani, vârsta cronicarilor munteni.,Moment în care scriitoarea Zenova Zamfir, reprezentanta Bibliotecii Județâene ,,Antim Ivireanu“ a vorbit despre viața și opera acestui mare poet, prozator, critic de artă, eseist și promotor cultural, care de-alungul vieții a promovat valorile culturale și științifice din România Profundă și Tainică. În acest context a prezentat volumul, recent apărut , intitulat ,,Între clipa ce vine și visul cea fost. Credință, iubire, cultură “, ediție îngrijită de Zenovia Zamfir, în care sunt articole care vorbesc și despre activitatea scriitorului Al.Florin Țene. Iar președinta filialei Vâlcea Ligii Scriitorilor, poeta Luci Trușcă, a scos în evidență valoarea celor 93 de cărți publicate de Al.Florin Țene, volume de poezie, critică literară, romane, monografii, scoțând în evidență valoarea spirituală a romanelor în care sunt scoase la lumina tiparului suferințele marilor noștri scriitori în închisorile comuniste, precum Radu Gyr, Vasile Militaru, Traian Dorz, roman care a primit premiul MEMORIA din partea USR, Petre Țuțea ce se află sub tipar și Mircea Vulcănescu care este în lucru.

Scriitoarea Zenova Zamfir, ridicând cupa prieteniei, împreună cu ceilalți prezenți la manifestare, au cântat tradiționalul cântec ,,Mulți ani trăiască-cine să trăiască? Liga să trăiască și familia Țene! ,,Cântecul preluat de cei prezenți s-a ridicat spre înălțimile dealurilor împădurite ca un imn dedicat oamenilor frumoși care o viață întreagă și-au dedicat talentul culturii române. Spiritul marilor noștri ierarhi a fost cu noi, în sufletele noastre, a coborât pacea și ne-am simțit atât de aproape de Dumnezeu.

Luci Trușcă

Președintele Ligii Scriitorilor Români, filiala Vâlcea,

Scrisoarea nepoatei către bunic – La împlinirea vârstei de 81 ani a scriitorului Al.Florin Țene

Dragă Bunu, vreau să îți urez la mulți ani și doresc să îți spun că ești cel mai bun bunic din lumea asta. Îți multumesc pentru tot ce mi-ai dăruit! Știu că pentru tine este o vârstă mai grea, dar îți reamintesc că ne ai pe noi, cei cinci nepoți, și tu întreci orice bunic din lumea asta întreagă. Nu cred că aș putea trăi fără tine, și nu cred ca mi-aș imagina viața cu un alt bunic. Tu ești un exemplu pentru mine. La multe materii m-ai îndrumat, de exemplu româna, istoria sau geografia. Nu am să uit niciodata cum tu îmi povesteai povești despre marii scritori sau despre istoria lumii. Asta mă motivează să învăț mai mult la aceste materii. Eu te iubesc infinit și nu vreau să uiți asta. }ți mulțumesc că ai încredere în mine și că mă apreciezi în continuare. Asta te face să fi un bunic unic. Când cresc, de abia aștept să îți citesc cărțile și să le povestesc nepoților mei cine ești și ce exemplu ești pentru mine. Te iubesc infinit. Cel mai bun, superb, iubitor, amuzant, blând bunic din lumea asta sau mai bine spus, din univers. Te iubesc BUNU!

Anastasia Țene

Clasa a VII-a

Ionuț ȚENE: Petre Țuțea – elev, student și publicist la Cluj în anii’20

Puțină lume cunoaște că, în 1920, la sugestia consăteanului și colegului său, etnograful Ion Chelcea, viitorul filosof și gânditor Petre Țuțea s-a înscris în clasa a V-a a liceului „Gh. Bariț” din Cluj unde, în 1923, promovând ultimele două clase ale cursului superior (a VII-a și a VIII-a, pe atunci) într-un singur an, absolvă liceul și susține examenul de bacalaureat. În toamna lui 1923, tânărul Țuțea se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde obține licența și doctoratul în drept cu calificativul Magna cum laude, cu o lucrare privind contenciosul administrativ, în anul 1929. (vezi Radu Sorescu, Petre Țuțea – Viața și opera, Editura Scripta, București, 1999). Menționez că, o interesantă carte completează această informație: „Mixaje în timp”, care este de fapt o incitantă culegere de articole interbelice alcătuită de regretatul poet clujean, Bazil Gruia (decedat 1995), ce ne oferă o frescă biografică a tinereții filosofului și gânditorului Petre Țuțea. Volumul a fost tipărit în 1999, la prestigioasa editură clujeană Casa Cărţii de Ştiinţă. Prima parte a cărţii cuprinde o introducere a poetului clujean Bazil Gruia despre filosoful Petre Ţuţea, precum şi câteva articole inedite publicate de acesta la Cluj, în ziarele, „Patria” şi „Chemarea”, sub patronajul PNȚ. Cartea este fermecătoare şi dezvăluie lucruri puţin cunoscute despre marele filosof naţionalist român, Petre Ţuţea, care şi-a făcut studiile liceale şi universitare la Cluj, devenind un publicist acid în presa clujeană, care şi-a pus condeiul în slujba liderilor Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. Filosoful s-a născut în 1902, la Boteni, în Muscel, într-o familie de ţărani săraci. A urmat gimnaziul la Câmpulung Muscel, ca mai apoi să nu mai aibă bani să-şi continue studiile. Consăteanul său Ion Chelcea, viitorul etnolog, l-a luat cu el la Cluj şi l-a ajutat să-şi găsească un post de meditator pentru copiii unui ofiţer român dintr-un regiment cazarmat în oraş. De aici şi legenda că Ţuţea a fost copil de trupă. De fapt, viitorul filosof a locuit în cazarmă cu soldaţii şi a mâncat din oala lor. Între anii 1920 – 1923, Petre Ţuţea a urmat liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj. Nu a fost un elev eminent. Foia lui matricolă atestă note relativ modeste. La Limba Română a avut nota 9, la Latină 7, la Franceză 5,5, la Matematică 5, la Anatomie 9, la Igienă 7, Drept 8,5, iar la Geografie 7,5. Ar fi firesc ca municipalitatea să amplaseze pe liceu o placă comemorativă care să amintească trecerea filosofului prin Cluj-Napoca. În 1924, Petre Ţuţea urmează cursurile facultăţii de drept a Universităţii Daciei Superioare, fiind considerat un student eminent. Anii universitari îi termină cu calificativul „distincţie” din partea profesorilor. Este apreciat de profesorii în Drept Roman, celebrii clujeni Ion Cătuneanu şi Traian Pop, viitorul rector. Petre Țuțea s-a lăsat inspirat de efervescența vieții literare clujene, în special de spiritul revistei conservatoare ”Gândirea”, unde publicau Gib Mihăescu, Cezar Petrescu sau Lucian Blaga. Pe străzile burgului transilvan Petre Țuțea și-a intersectat pașii cu Lucian Blaga, entuziasmat de publicarea noului său articol ”Revolta fondului nostru nelatin” din ”Gândirea”, unde revista își avea sediul în Hotel New York, actualul ”Continental”.

La Facultatea de Drept se împrieteneşte cu poetul Bazil Gruia, care îl introduce în cercurile ţărăniste din oraş. Îi cunoaşte personal pe Maniu, Vaida Voevod, Tilea şi se angajează redactor la publicaţiile ţărăniste „Patria” şi „Chemarea Tinerimii Române”. Devine un editorialist acid, care sprijină proaspătul guvern PNŢ ajuns la putere în 10 noiembrie 1928, după înlăturarea liberalilor corupţi de la putere. Din perspectivă istorică par ciudate, interesante şi paradoxale obsesiile sale naţional-ţărăniste şi idolatrizarea lui Vaida, Maniu, Mihalache sau Tilea din 1928/1929, ştiind că peste câţiva ani filosoful devine un journalist de extremă stângă și apoi un ideolog al Mişcării Legionare, un intelectual înregimentat în spatele lui C.Z. Codreanu, discipolul lui Nae Ionescu. Poate exacerbarea modelului rural românesc şi al ţăranului român a făcut translaţia la Ţuţea, de la naţional-ţărănism la dreapta, trecând și printr-o experiență scurtă a extremei stângi. Petre Ţuţea lucrează în biroul redacţiei „Patria” până în 1932. Sediul oficiosului PNŢ era pe str. Regina Maria, actualul B-dul Eroilor nr. 36. În 1929, pe 5 aprilie, Petre Ţuţea îşi obţine la Universitatea din Cluj titlul de Doctor în Drept, obţinând calificativul „Magna Cum Laudae”. Cu prietenul său, poetul Bazil Gruia, petrecea ore întregi în Piaţa Unirii şi în cafeneaua New York (actualul Continental) discutând filosofie şi politică. Deşi era un tânăr sclipitor, Bazil Gruia încă nu intuia in nuce pe marele filosof de mai târziu care a pus bazele filosofiei „românului absolut”. Petre Ţuţea a iubit enorm de mult Ardealul şi din articolele sale răzbate dragostea pentru ardeleni şi rolul acestora în primenirea morală şi politică a naţiunii române. În anii 30, România se conducea de la Cluj, unde era sediul central al partidului de guvernământ al lui Iuliu Maniu, iar ziarul oficios al guvernului era publicaţia clujeană „Patria”, care dădea tonul politicii diriguitoare a naţiunii. Ţuţea aştepta de la PNŢ-ul din anii 30 resurecţia morală şi politică a naţiunii, dar criza economică a blocat iniţiativele clujene ale lui Iuliu Maniu. Plecând la Bucureşti, Ţuţea s-a înregimentat în cadrul unei mişcări politice naţionaliste de dreapta care să-i satisfacă viziunile de renaştere naţională. Citind după 90 de ani, aceste articole ale lui Petre Ţuţea, mă surprinde actualitatea lor.

ADVERTISING

Şi atunci, ca şi acum, criza morală, politică şi mai ales din sănătate şi educaţie făcea ravagii în societatea românească. Editorialele sunt scrise direct, tăios şi cu aplomb şi, bineînţeles, cu multă dragoste faţă de Cluj, Ardeal şi Ţară, de parcă aş citi azi din ele. Apropo, de lipsa de apetenţă a românului de a-şi apăra drepturile. Şi atunci, ca şi acum, românii nu prea erau solidari în acţiunile populare de apărare a intereselor proprii. Lipsa civismului e o boală românească, care atunci ne-a aruncat în comunism, iar acum în populism: „Problema manifestaţiilor de stradă este mai puţin gravă…Românul nu-i revoluţionar. Pleacă la revoluţie şi se opreşte la nuntă”, spunea într-un articol clujean, Petre Ţuţea. La vremea respectivă Petre Țuțea devenise un activist de stânga, cu idei generoase și naive despre un comunism idealist. Formația sa de stânga s-a plămădit, paradoxal, în conservatorul oraș Cluj din vremea studiilor. După plecarea la București, în 1932, editează cu intelectualul socialist Petre Pandrea revista ”Stânga”. Petre Pandrea spunea despre ea că a avut succes un succes efemer. Revista s-ar fi tipărit în 80.000 de exemplare. Apoi Petre Ţuţea s-a întâlnit cu profesorul și filosoful Nae Ionescu devenind astfel un filosof și gânditor de dreapta. Butada sa a devenit celebră și peren actuală: „cine, la 20 de ani, nu este de stânga, nu are suflet! Cine, la 40, mai este de stânga, acela este imbecil!”. Alt paradox al lui Țuțea a fost acela că a murit ca membru PNL, adeziunea aducându-i-se acasă de Dan Amadeo Lăzărescu. Țuțea a fost un geniu al oralității filosofice. Personaj socratic și peripatetic, Petre Țuțea rămâne în istorie culturală a neamului nostru ca o conștiință vie, formată temeinic la școala clujeană, când se plămădea universitatea românească în spiritul și entuziasmul fondator al anului 1919, care l-a marcat pe filosof întreaga viață. Citatele sale sunt încrustate în memoria colectivă ca adevărate îndemnuri paideice: ”Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este ca suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.” Înstrăinatul filosof Emil Cioran în corespondența sa postbelică cu Bucur Țincu scria despre Țuțea: ”îi păstrez lui Petrică aceeași admirație. Ce om extraordinar! Cu verva fără pereche, dacă ar fi trăit la Paris, ar fi avut astăzi o reputație mondială. Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre”. Revenirea la ideile filosofice și de gândire ale lui Petre Țuțea în mersul culturii române sunt de o actualitate paradigamtică. Recuperarea biografiei lui Petre Țuțea este un act al excelenței culturale, care ne obligă la recunoașterea elitelor românești. Dacă l-am parafraza pe Noica, vorbind despre Eminescu, putem să-l adugăm și pe Petre Țuțea în rândurile „oamenilor deplini ai culturii române”, dar și să-l cităm însuși pe gânditorul socratic, înscriindu-l astfel în panteonul ”românilor absoluți”.

Ionuț Țene

Mihai TUDOR: Pământul este bolnav. Mai poate fi salvat?

Despre criza ecologică, socială, economică și a paradigmei modului de viață prin care omul irosește constant resursele planetei și distruge biodiversitatea naturii s-a vorbit și se vorbește enorm, fiind o temă actuală care preocupă omenirea mai mult ca oricând, și care, din păcate, cel puțin în prezent, nu are rezolvare.

Lucrarea de față nu are pretenții savante și nici nu poate epuiza un subiect atât de vast, dezbătut intens pe toate canalele media și așteptând soluții salvatoare miraculoase. Mi-am propus doar ca cetățean îngrijorat și responsabil trăind în vremurile de restriște actuale, să nu stau impasibil și să iau atitudine, dezvăluind starea corectă a lucrurilor și posibile consecințe ale dezastrului iminent în care se află Pământul.

În era internetului și a tehnologiilor sofisticate actuale oricine se poate informa despre gravitatea situației. Nu doresc să încarc și mai mult memoria onorabililor cititori cu date, statistici și informații care ne bântuie zilnic existența. Mă voi referi doar la studiul unei echipe de experți în sisteme terestre, condusă de cercetătorii Johan Rockström și Will Steffen. Ei au testat în simulări când riscă să cedeze sistemul de susținere a vieții.

Descoperirile au fost cutremurătoare. Există nouă frontiere planetare. Dacă ne menținem în interiorul lor vom duce o existență sustenabilă, dacă le depășim riscăm să distrugem natura definitiv și să forțăm Pământul să cedeze. Au fost depășite deja patru din cele nouă praguri critice. Acestea sunt: uzul iresponsabil al îngrășămintelor chimice, transformarea pădurilor, a savanelor și a mlaștinilor în imense terenuri agricole, schimbarea climei prin încălzirea atmosferei într-un ritm fără precedent în istoria planetei și pierderea biodiversității întâlnită în registrul fosil doar în perioadele de extincție în masă.

După progresele remarcabile făcute în domenii precum medicină, știință, inginerie sau comunicații începute odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, specia umană a realizat ceva ce se cheamă Marea Accelerare. Astăzi însă, ca urmare a oricărei explozii, mă refer aici la Marea Accelerare, suntem pe cale să generăm o reacție de aceeași intensitate, dar în sens contrar, un „Mare Declin”.

Să apelăm la prognozele cercetătorilor. În secolul XXII ar putea să existe cea mai mare migrație umană forțată din istorie. Datorită topirii calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica, împreună cu dilatarea oceanelor care se încălzesc, este posibil ca nivelul apei să inunde mai multe orașe, printre care Rotterdam, Ho Și Min și Miami.

De asemenea, dacă evenimentele vor avea loc ca atare, planeta noastră se va încălzi cu patru grade Celsius. Consecințele vor fi că mai bine de un sfert din populația lumii va trebui să trăiască în regiuni cu temperatura medie de 29 de grade Celsius, întâlnite astăzi doar în Sahara. Deoarece agricultura în astfel de regiuni ar fi imposibil de practicat, 1 miliard de oameni din medii rurale vor fi siliți să emigreze. Doar că zonele în care clima va fi încă relativ blândă vor fi nevoite să accepte acest aflux uman, ceea ce inevitabil va conduce la închiderea granițelor și probabil vor fi declanșate conflicte la nivel global. În aceste condiții, a șasea mare extincție va fi imposibil de evitat.

Care ar fi remediile pentru salvarea Pământului?

În primul rând, schimbarea de mentalitate și de stil de viață. Omul trebuie să învețe să „dea” mai mult naturii decât să „primească”. Trebuie să învețe să se oprească din consumul irațional care diminuează resursele planetei și îi pun în pericol existența în viitor.

Acest lucru este posibil dacă fiecare individ ar trăi responsabil și sănătos. Asta înseamnă să consume mai puțină carne, să se deplaseze mai des pe jos, cu bicicleta, cu mijloacele de transport în comun ecologice, nepoluante sau cu trenul, și nu doar cu mașina personală ca până acum, să sorteze separat deșeurile menajere, să consume mai puțină apă și energie, să limiteze considerabil producerea și consumul de plastic, care a ajuns să sufoce mările și oceanele lumii și pe care îl ingerăm și noi oamenii și să respecte și să protejeze natura și mediul înconjurător.

Este nevoie ca toate statele lumii, împreună, sacrificând interesele egoiste naționale de dezvoltare, să înceapă cât mai curând să conceapă și să aplice norme și legi obligatorii care să susțină radical și ireversibil schimbarea modului de viață defectuos al speciei umane din prezent.

În al doilea rând, ținând cont de cercetarea făcută de savanții care studiază sistemul terestru, dacă dorim să ieșim din criza pe care singuri am creat-o, trebuie să resălbăticim lumea restaurându-i biodiversitatea. Stabilitatea planetei a început să se deterioreze odată ce biodiversitatea ei a intrat în declin – cele două aspecte sunt interdependente!

Va reuși omenirea să facă toate aceste lucruri? Să lăsăm timpul să decidă. Până atunci însă să nu uităm să ne rugăm fierbinte și din inimă Creatorului să ne călăuzească pentru îndeplinirea acestor foarte dificile și ingrate deziderate!

Bibliografie : „O viață pe planeta noastră

Mărturia mea și o viziune pentru viitor” de Sir David

Attenborough

Autor: Mihai Tudor

Brașov, 6.02.2023

Ionuț ȚENE: Poetul Marius Țion – ,,Prin lanurile înserării” cosmice

Volumul recent de versuri al poetului clujean Marius Țion este o sărbătoare inconfundabilă a lirismului, o fiesta de metafore. Poetul propune o perspectivă proprie inextricabilă pentru profani. ,,Prin lanurile înserării” este titlul plachetei de versuri apărute la prestigioasa editură Casa Cărții de Știință (2023), cu o postfață exhaustivă și de o finețe livresc asumată, scrisă de redutabilul criticul literar Constantina Raveca Buleu, care-l așază pe poet într-o ,,configurație vălurită, potențial infinită, formulată matricial sub semnul lui Lucian Blaga”. Criticul literar îl încadrează, astfel, pe poetul Marius Țion într-o descendență lirică nobilă, de factură neo-modernă. Autorul construiește cu talent și hărnicie calofil-livrescă un univers liric pictorial în care își expune cu o melancolică reflexivitate ,,sufletul pe tavă” pentru un cititor – receptacol sensibil la spectacolul culorilor bătăilor inimii emoției. Titlul volumului de versuri – care cuprinde 32 de poezii prelucrate cu imaginație bogată ca a unui sculptor de jad – ,,Prin lanurile înserării” aduce aminte de titlul romanului lui J.D. Sallinger ,,De veghe în lanul de secară”, cu care are corespondențe paideice despre o evolutivă panoramă sufletească aruncată asupra preajmei ca stare de veghe. Poetul își construiește, cu sensibilitate ubicuă, o privire asupra lumii de o nostalgie reflexivă. Starea de veghe este transliterată într-o definire a eului în contact cu ,,câmpiile elizeului”. Într-un spațiu blagian definit de ,,orizont și stil”, poetul construiește vizionar tema lirică a unei ,,văi a fânațelor” simbolice, o geografie poetică, care deși este fixată într-un spațiu real post-citadin, reprezintă de fapt o dimensiune ,,illo tempore”, o definiție cosmică asupra lumii.

Din această ,,stare de veghe” diluviană a poetului izvorăște susurul descriptiv al poeziei, care nu este nu numai ”vindecătoare” cum ne spune Constantina Raveca Buleu în postfață, ci mai degrabă mântuitoare. ,,Crepusculul” surprins în metafore puternice ca o ,,vișină rostogolindu-se/peste gulerul fânațelor” peste perspectiva trans-fizică, reprezintă de fapt starea de dinaintea ,,înserării” finale, adică a sinergiei cu universului cosmic transcendental. ,,Fânațele” este un laitmotiv repetitiv, contabilicește folosit de poet de peste 10 ori, dar acestea nu reprezintă o expressis verbis, ci o transpunere a ,,fânațelor” stelare din ,,câmpiile elizeului” de dincolo de Styx, în spațiul tainic al luminii transcendente. Amurgul este anunțul celei de-a doua veniri. Poezia lui Marius Țion reprezintă o reconfigurare a arhetipului mitic din ,,spațiul mioritic”, o împroprietărire a lumii de dincolo. ,,Înserarea” anunță apropierea celei de-a doua veniri, fulminantă, dar și așteptată cu seninătate religioasă ancestrală în fața marii treceri. ,,Amurgul” poetului este focul purificator al poeziei. Această ,,stare de veghe” inefabilă aduce aminte, ca o promisiune a împlinirii ulterioare, de celebra melodie ,,The day before you came” a formației lui ABBA din 1983. Tensiunea așteptării acelui El este creativă și formativă. Metaforele se nasc din această așteptare tensionata a întâlnirii cu absolutul. Poezia lui Marius Țion este o soteriologie a inconștiutului. Poezia propusă de autor este ca un măr copt tocmai bun de cules din livada poeziei de către cititor, ca să se bucure de aromele tari ale metaforei. Poezia este o soteriologie. Țion este un poet integrat pe scara de sus a generației sale, ce se înalță spre cerul poeziei.

Poetul face parte stilistic și encomiastic din cadrul generației post-decembriste milenariste fără să epateze voit în aventuri gramaticale avangardiste și de versuri frânte și tranzitive. Marius Țion ,,filigranează” emoția în metafore puternice și versuri scurte despre un univers liric frugifer. Construcția volumului este un puzzle de poeme scurte și haiku-uri legate de un fir roșu și de un fior al singularității, sinergic. Poetul duce mai departe moștenirea monadelor lui Marcel Mureșanu, dar desăvârșește constructiv și „poemele translucide” ale confratelui Dumitru Cerna. E un poet care abordează starea de veghe în „solitudini” lirice încărcate de originar. Poetul atacă baudelarian menirea poetului din ,,Albatros”. Poetul șchopătând pe puntea corabiei în râsetele matrozilor este drama poetului inadaptat la răutățile unei lumi descărnate de spiritualitate: ,,matrozi ai cuvintelor/poeții dansează tangouri/cu moartea/printre catargele/nopții” (Poeții). La Marius Țion motivul lunii nu este eminescian, ci o presemțire a întâlnirii cu trecerea: ,,Ghirlande/rozalii/pe crestele/catifelate/ale fânațelor/luna/seceră albă/dansând/prin lanurile/înserării” (Prin lanurile înserării). Autorul recompune o geografie lirică ,,prin lanurile înserării”, ce reprezintă o restaurare a comuniunii heideggeriene dintre suflet și Ființă în starea de deschidere a Dasein-ului.

Picturile lui Florin Olari însoțesc cu discreție paginile volumului în ilustrate-oglindă, ce completează visarea metaforei în reverii din ,,faguri de miere milenară”, ce amintesc de arhetipurile încreștinate ale lui Ioan Alexandru. Acest puzzle de poeme scurte și frumos șlefuite surprind plăcut imaginația cititorului: ”prin vene/îmi curg/tăceri stelare/făgașele inimii/tot mai adânci” (Tăceri stelare). Volumul este și o ,,forma mentis” a propriei tristeți, izvor de efluvii intime. Poetul e martor deasupra „lanurilor înserării” cosmice ale lumii. Experiențele cognitive ale sinelui în contact cu sinea este motorul interior al izvorului limpezit de emoții al poeziei. Înserările poetului sunt combustia interioară și în semnul crepuscularului, o căutare-eliberare de febrillitate în asfințit, ca o întâlnire de gradul zero cu eschatonul. Poeziile se citesc așa cum se ascultă ”Nocturnele” lui Chopin, în solitudinea înserării sfâșiate de focurile asfințitului. Poeziile se dezvăluiesc ca un jurnal liric, cu irizări reflexive, într-o maturitate, ca similaritate a înțelepciunii, ce oferă reverii nostalgice. Deși volumul de versuri este un manifest liric covârșitor, totuși, pentru ca din ,,vale să se poată vedea muntele”, poetul a introdus două poezii cu substrat epic, o poveste de un lirism subtil-romantic ce amintește de idealismul magic al lui Novalis: ,,Aveam vreo douăzeci de ani/și eram atât de tânăr/încât credeam că lumea/e o trambulină imensă/care mă saltă spre fericire…” (La fel de tânăr).

Poet Marius Țion, deși este un personaj jovial, prietenos și comunicativ, versurile sale sunt de o solară solitudine și de o recurență a retragerii în sine. Poezia sa e un fruct copt al maturității care se desprinde de poet ca o pasăre de noapte deasupra ,,fânațelor cerului” ca să ducă cititorul în lumea zborului. Versurile sunt caligrafii îndrăznețe ale vârstei înțelepciunii și cunoștinței adevărului poetic, un enunț al generației poetice 2000 (milenariste). Poetul a înțeles taina poeziei, care nu este evolutivă și încorsetată în tipare sau ,,plutoane generaționale” și, bineînțeles, nici un jurnal epic, ci, mai degrabă, un reper ,,contra-mundum” liric comprehensiv-sinergic al imanentului și transcendentului. Cu volumul de versuri ,,Prin lanurile înserării”, poetul Marius Țion a urcat cele mai de sus trepte ale cunoașterii poetice, propunând o altfel de cosmogonie lirică. Abia acum debutează provocarea reîntoarcerii apelor fluviului forței lirice spre izvor.

Ionuț Țene