Alexandrina TULICS: Mască cu mască!

Zilele petrecute ”la domiciliu” ne fac să gândim altfel ca afară. Avem timp să ne radiografiem stările,sentimentele dar mai ales resentimentele.

Putem să ne facem conștiincios ( poate pentru prima dată) curățenia care ar putea să aducă primăvara reală în mintea, caracterul și sufletul sufletul nostru.

Medicația?

Să ținem cu sufletul de omenie, iubire de oameni să ne salvăm!

Da, toți suntem vulnerabili acum!

Poate învățăm unitatea umană, aplecarea spre nevoile celor de lângă noi atât cât putem ajuta.

Am văzut ce ne-au făcut indiferența, aroganța rasială, națională, ura!!

Ne-au închis!

Fiecare stă și-și mănâncă proviziile ca rozătoarele fără să știm termenul ”vacanței la domiciliu ” dar nu recunoaștem că am intrat cu resentimentele, aroganța, ura față de aproapele,monștrii care ne ocupă locul destinat nouă ca oameni și ne consumă tot oxigenul!!

Ce mă împiedecă să iubesc?

Masca pusă peste masca defectelor de caracter?

Masca sufletului înrăit, murdar, povara care apasă atât de greu… ?

Când vom ieși… mă tem că ei, monștrii vor fi primii cu pancardele mari în gheare pe care vor fi scrise numele noastre,mutilate de sclavia lor…

Atunci steaua aurie va fi iar înjumătățită de durere din cauza monștrilor”purtați la loc de cinste!!

Nu există viață fără iubire!

Iubirea este sacrificiul sufletesc de a-l vedea bine și pe aproapele tău așa cum tu vrei să fii!

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

10 aprilie 2020

Continue reading „Alexandrina TULICS: Mască cu mască!”

Olimpia MUREȘAN: Comoara din adâncul tău

-Ce e lumina: particulă sau undă?

-Einstein ar răspunde că lumina e lipsa întunericului.

-Lumina nu are umbră?

-Biblia spune: Dumnezeu este Lumina, în EL nu este urmă de întuneric!

-Undeva în suflet simt că întunericul cel mai profund e făcut să nască lumina.

– Ce e omul-materie, suflet sau amândouă?

-Adevărul-comoară aparține aceluia care-l găsește prin mijloace proprii!

-Cum și când să te rogi Divinității-Celui ce te-a creat?

-Când te rogi, intră în cămara ta, închide ușa, roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns și apoi El te vede în ascuns și te va răsplăti!

-Ascultă pricesne și te vei simți teleportat în altă dimensiune!

-Forța e ascunsă-n noi, rămâne doar s-o descoperim și s-o folosim!

-Ce este subconștientul?

-Subconștientul reprezintă scânteia dumnezeiască ce există în fiecare om, principiul binelui absolut la scară umană, reflectarea la nevoie a legilor divine dinspre interior spre exterior, dinspre inconștient în sfera conștiinței!

Mulți dintre noi nu deosebim realul de virtual! De aceea, virtualul are aceeași influență asupra noastră ca și realul!

-Ca să progresezi, trebuie să-ți depășești limitele, însă nu putem depăși limitele pe care ni le impunem!

-Există o viață aparte dincolo de ceilalți, de societate?

-Da, eu joc un rol, mă identific cu el!

-EU, EU, EU-și iar EU?-joc un rol în societate!

-Dar eu exist prin ceea ce sunt- și fără acest rol!

Iisus-„fiul omului„ nu voia să fie valorizat- EL nu-și dădea nici un titlu(doctor, rege etc) ci doar „fiul lui Adam„-refuza gloria! Dacă Iisus ar fi vrut să spună că fericirea înseamnă renunțarea la„ EU”-? „A fi”, nu a părea!-ci doar „a fi”? „A fi sau a nu fi?/Dar știe oricine/ Că ceea ce nu e, nu simte dureri/ Și multe dureri-s, puține plăceri/ A fi? Nebunie și tristă și goală/Urechea te minte și ochiul te -nșală.”/

Continue reading „Olimpia MUREȘAN: Comoara din adâncul tău”

George ROCA: INTERVIEW WITH A GREAT ESCAPEE – V. NICHOLS – AUSTRALIAN WRITER OF ROMANIAN ORIGIN

* V. Nichols (Viorel Nicolae), Australian writer, of Romanian origin, born on May 22, 1954 in Bucharest. After completing his studies at the „Traian Vuia” Aviation School in Mediaş, he became a mechanical aircraft engineer and was employed at Băneasa airport in Bucharest. On May 19, 1978, together with George Florescu, a trusted friend and colleague on duty, he „flees” from Bucharest aboard a plane that they take together for a flight to… freedom. Although none of them had hands-on pilot training, after a few unforgettable hours, full of emotions and unforeseen situations, including being intercepted and followed by the military aviation of Romania and Hungary, they land on a plain in Austria.

After a period of six months of detention, during which they were confronted with false accusations and requests for extradition from the Romanian state, and then another two months of sorting in the Traiskirchen camp near Vienna, the two comrades, seeking and finding freedom in Australia, initially settled in Melbourne. Arriving at the Antipodes, like George, Viorel Nicolae worked in different factories and strove to learn English as well as possible, to communicate professionally and to find a „job” in aviation. He married a Hungarian, Caroline and was involved in various electronic products businesses. Knowing that he would never be able to return to Romania, Viorel decided to bring his remaining family from Bucharest, including parents, brothers and sisters. Meanwhile, he learned that his father died from a tragic event, which affected him for many years. He enrolled in a light aviation school, where, after completing his courses, he became a private pilot and thus began a new adventure in his life. After the arrival of the relatives from Romania and the reunion of the family in Melbourne, Viorel, not being alienated, made every effort to continue his aviator dream. Not long after, he divorced Caroline and moved to the town of Ballina in northern New South Wales, over 1,300 miles from Melbourne. He emphasised the skills of avionics engineer by getting involved in the construction of sports aircraft and also participated in rallies and demonstration aviation competitions. He married Nikita, a true-blue Australian, with whom he had two children, a girl, Olivia, and a boy, Jerome.

 

During his free time, he is concerned with literature, writing poems, essays and novels in English. The book „The Escape from Bucharest” describes throughout 480 pages the events he had before and after leaving Romania. Although the work is published as a whole, it actually amounts to two volumes with different titles. The first volume, „Once upon a time in Bucharest” describes the childhood and adolescence of the author spent in his hometown. A special chapter is dedicated to his love for dance and the period when he becomes a member of the band led by choreographer master Gioni (Ion) Gubernicu, performing on the stage of many cultural places in Bucharest. The second part of the book, which could actually be segmented into the second volume, is titled „Aviators most wanted” („What Aviators Want” or „Most Wanted Aviators”). In fact, the title is a play on words, which means that „all the aviators want to fly „) or the fact that after escaping from Romania the two „flying” colleagues became „the most wanted aviators / watched by state security!”. Here the studies at the aviation school, the work at the Băneasa airport and of course the escape are described in detail. Part Two (or Volume II) continues the author’s life in northern Australia and the Pacific Islands. It was completed as a tribute to the 31-year anniversary of the great escape from Romania (May 19) and to the author’s 55 years of age (May 22). Also on May 19, Mr. V. Nichols had scheduled an exam: the final exam for obtaining a complex Australian pilot license. In an email he informed me that he had a good time. We wish him much success!

George ROCA

Founder of Literary Confluences Magazine

https://confluente.org/george_roca_1586502889.html

––––––––––––––––––––

INTERVIEW WITH A GREAT ESCAPEE

George ROCA: Dear Mr. V. Nichols, thank you for accepting this dialogue. What was the reason you isolated yourself from the Romanian community in Australia? I heard you have been in the Kangaroo Country for over 30 years. Why didn’t we know about you until now?

  1. NICHOLS: The pleasure is on my side, especially since you are Romanian from my native Bucharest, and now also an Australian national. The reason for not hearing from me was that I lived for many years in Ballina, a city located in the northern part of the state of New South Wales, where communities of Romanians or immigrants were non-existent and still are. Before that I lived in the eastern suburbs of Melbourne, where I operated my electronic service business for home entertainment equipment including television servicing. It was a business that kept me very busy. Even though there were many Romanians living in other parts of Melbourne gathering around at special events in places like churches and town halls for parties and special dinner events, I simply was too busy for that and enjoyed middle class life partying at home with Australian friends and with my friend George and family. I made a few Australian close friends and as European-Australians we used to get together a lot: living the Australian dream, working hard, playing hard and of course enjoying the Australian lifestyle by turning the backyard into a party venue. Not to mention once a month we got together at the Royal Victorian aero club for competition flying… where I am proud to say that I have won a number of trophies! The most significant competition was balloon bursting. It was then after so many years that a memory branded on my brain had been woken up.

I realised that in order to hit the balloon with the propeller I had to make adjustments with my rudder pedals: kick left or right as required to hit and burst the balloon. The memory I had in my mind while we were approaching the Hungarian border was a volley of shots on the ploughing on a field over which we were flying at low altitude. This volley of shots had a small zig zag in it which meant that the pilot was trying to aim at us, not to avoid us but to hit us. Because of the high minimum speed a MiG 21 needs to fly in order to stay airborne, it was impossible for the pilots to have us in their sights for more than a fraction of a second – not long enough to actually aim, shoot and hit the target… All this time we thought that they were shooting just to scare us …But after the balloon bursting competition it clicked…

Living in an English-language environment, I decided to write in English because the inspiration was easier. Also all the piloting terms I learnt were in English! I did not forget the Romanian language but, having no contacts for many years, my Romanian language rusted a little… In fact, after finishing the first book, I asked some Australian friends to make a „literary and grammatical criticism” of the work in English and more; they all told me that they liked the way I write – both its style and character – encouraging me to continue writing. This fact led me to conceive the second part. So, an important point is to present new and attractive topics that will make your writing interesting and have „currency” for the reading public. The fact that I had a colourful life helped me with the inspiration …But like everything else in this world, it’s not what you do but how you do it… While working on the manuscript, I was often overwhelmed with memories, to revisit the course of my life, to go back in time, to meet with childhood, adolescence, my native Bucharest. All of these came back alive in my memory. In this way, I had the inspiration to write the poem „Sweet Bucharest” (Dulce Bucureşti) that was born and began to grow with each verse we wrote… in parallel with the memories. I composed „Dulce Bucureşti” quickly, in three days, and when I finished it I had tears in my eyes. I reproduce a fragment of it in the following:

Sweet Bucharest

When calling my old friends and we are talking on the phone

When I call old friends on the phone, we talk

I told – I missed – I wanted to come home

They tell me they are missing, and I tell them to come home

Then we talk and we talk

Speaking together, both wanted and unwanted

Memories are coming back, memories of yesterday

I remember the lost moments

Memories of growing up in the big city county

Sweet childhood and that great city

We remember every park, memories of playing hard

With streets, gardens and parks and children’s voices

We remember we were young, working hard memories

Revoking youth, friends and home

We remember everything we used to do …

My heart is beating and longing presses me …

………………………………………….. ………

George ROCA: Nice poem! I totally read it in the book. It contains your soul and your feelings… longing for home, your native places! For the sake of our readers who do not know English, I allowed myself to make a versified translation into Romanian of the first two verses in Romanian.

  1. NICHOLS: That’s right! You have intuited well! Here, in this poem and in others, I tried to outsource, to communicate with the world, to tell them my story … to tell them what I feel in my soul! Even though it’s been so many years since I left, my dreams and lyrics are still walking through Bucharest! Thank you for the translation.

George ROCA: I read the book „The Escape from Bucharest” and I was delighted with the clear literary style you adopt. What prompted you to write this book? Why did you combine the two volumes into one work?

 

  1. NICHOLS: Thank you. „My literary style” has existed so far only in speech, in the stories I was telling my friends. As I stated above, many have advised me: „Viorel, you describe facts so interestingly and in detail that it would be a shame not to put them to paper!” At first I was sceptical, not confident, but then I got serious about it. My opinion is that if a man can speak-tell a story, that man can write. The detailed descriptions I guess come from the aviation experience that forces you to observe the smallest detail of the terrain or system… Whenever I describe something, no matter how long it lasts, I do not go to the next stage until I am satisfied with the description of the present intern ship. It’s a bit like a movie script in which the director must accurately follow the details given by its author. There are many reasons why I wrote the book. I wanted to share my memories and feelings both with those I left behind and with other people, with my readers. I wanted to share with others the story of my life, the adventures and the extraordinary events that I went through. The reasons I attached a second volume to the first is because they are highly correlated and together they form a work with more substance, thus giving the reader the opportunity to get acquainted with the whole story, while also giving more value for the purchase price.

One must understand the impact this big change had on us. I mean moving to Australia, which is a country so so exotic and the entertainment on TV so so different to what we saw anywhere else. On the radio, music was played all day long with only about two minutes break on the hour… Hardly any advertising. However, there was a lot of advertising on TV. But the ads were so entertaining really. One thing that had an impact on me was a movie based on a book, which was in turn based on a true story. I purchased ”Catch Me if you Can” after I saw the movie and that was what proved to me that writing a book can be done, even if the character in that story never wrote a book before. Ever since I was 29 I said to myself: our story must be lifted to an artistic level if it is going to have a chance at all! I had that in the back on my mind every day. Told the story to people at least once a week, who replied “Vio, you must write a book”. Knowing that only if I write it artistically using creative writing, it took some time until I finally was ready. In 2008 when I lived in Wagga Wagga (the place is so nice that you must say it twice!) with my daughter Olivia, later my son to joined me, asking “Dad! Have you finished the book yet?”

Continue reading „George ROCA: INTERVIEW WITH A GREAT ESCAPEE – V. NICHOLS – AUSTRALIAN WRITER OF ROMANIAN ORIGIN”

Mariana GRIGORE: Natura culorilor tale

Natura culorilor tale

 

să trecem peste
tăcerea care ne judecă

mi-e rece,
toamnă
și iarăși frig veșted

plumbul brațelor
strânge între mirosori gri,
greutatea lividă
ce țipă în pământ

alunec ireversibil în noroiul violet
cu flori albe
desenate pe pereții orașului cu prea multe umbre

ciudat,
nu simt ploaia hulpavă a norilor
ridicată din abisul temporal.

crește printre gânduri,
amurgul răsăritului translucid

și te zăresc
întuneric, lumină și culoare

————————–

Mariana GRIGORE

București

8 aprilie 2020

Adrian BOTEZ: Călător acolo… (stihuri)

 

CĂLĂTOR

Călător fără Bagaje

într-o Lume cu Etaje

Călător  : MAI MULT O RANĂ

către Lumi de Neprihană !

 

Călător prin Duh-de-Moină

cântărind Zeilor – Doină !

…Călător – Stea Nevăzută :

fără Preț – Lui Crist – LĂUTĂ !

 

 

GÂNDUL CEL ADEVĂRAT AL GUVERNANȚILOR, LA MOARTEA UNUI INTELECTUAL

                                                                  in memoriam GEORGE ANCA

 

Intelectual dus :

Răsuflare-n plus

 

un Spin

mai puțin !

 

…prea ghicea – -n Albine

ce e Rău – ce-i Bine

 

ne temeam de Verbu-i Pur

ca de Puiul de Vultùr

 

stăteam pe-un Vulcan

când trăia – mai an :

prea era Vântoasă

țintind Treaba Noastră

prea era o Nebunie

când râdea de Vorbărie

când se-ncrunta la Hoție

și prea Vijelie

vorbind de Prostie…

 

…bine c-a plecat

pe noi ne-a lăsat

și ne-a dezlegat

la Beznă și Rele

la Draci și la Iele

la Crimă Bălțată

Trădare Curată…

 

 

FUSUL ȘI SFINȚII

sfârâie – Fus

sfârâie – Fus

căci Gospodarul s-a dus…

 

sfârâie – Fus

sfârâie tare

căci s-a dus spre altă Zare…

 

…am bătut în Poarta Zării

cu toate Apele Mării :

mi-a deschis un Sfânt-de-Roșu

și mi-a răsturnat tot Coșul !

 

…mi-a deschis un Sfânt-de-Verde :

am început și-eu a crede…

…când va veni Sfânt-de-Albastru

Duhul meu va fi Vechi Astru

cu Mirozne de Sihastru…

 

…în loc – veni Negru-Sfânt :

voia să-l duc în Pământ…

…iar eu n-aveam niciun Gând…

 

 

APRILIE LEPROS

 

…ce-ai menit cu al Tău Glas ?

tot cu ciorile-am rămas…

 

…cu gust de vanilie

ar cam fi Aprilie…

 

dar Neaua s-a așezat

peste case – peste sat :

ca și Lepra mâncăcioasă

spre Noroi Alb iar ne scoasă…

 

…stau în Par – și mă crucesc

ca un Pescăruș Turcesc :

Pescăruș păcătuiește

că tot Cioară se vădește…

 

 

SĂ-L AIBĂ DUMNEZEU ÎN PAZĂ

 

să-l aibă Dumnezeu în Pază

pe cel ce-aduce Nouă Rază :

 

depărtând Blestem – lumìnă Binecuvântarea

șterge Bezne : să se vadă  – pururi – Zarea …

 

să nu mai ardă – Negru și Crâncen – să nu fulgere Crimă

ci – între Inimă și Frunte – să întroneze o Rimă !

 

 

AM  ÎNDRĂZNIT  PESTE  HAT

 

Molime – Crime – Odioase Trădări : e prea mult de-ndurat :

vreau – doar pentru mine păstrat –  Iluzoriul Uitării Regat…

în Umbra-unui Val de Ocean – așternut cinic – cumplit resemnat

îngân Epopee și-un Cântec – pe care Matrozii – de mult – l-au uitat…

 

…Jungle foșnesc – Halucinanți Șerpi – fără Colți de Păcate… :

Izvoarele Temeliilor  – toate – prevenitoare șoptesc – Desferecate…

nu am cui să înșir Galaxia Poveștii – dintr-o Singură Gură

dar Răul se-opri la Hotar : Caraghioasă Sculptură !

 

…nu-s Îngeri – nici Păsări – pe-aici : e doar o Arcă pe-Ocean

căci aici număr Vecìi – iar nu An după An… :

de cum am îndrăznit peste Hat – Liră-ntre Mâini căpătai

 

iar Buzele mele închipuie Vast Curcubeu – sau un Nai…

Sălbatic Țigan – m-am oprit dintr-o Grea Hoinăreală

iar Cortul Uitării – cu Stele – e-o Neagră (cu Dement Spor de Cuvânt !) – Furioasă Cerneală !

 

 

NU GĂSESC DRUMUL – DAR NICI NU-L MAI CAUT

 

nu găsesc Drumul – dar nici nu-l mai caut

Dervișul zbârnâie din Șerpi – cântând din Flaut

Muntele Molimei  – dramatic – iar s-a năruit :

dintre Ruine – -o Broască Albă  s-a ivit…

 

stau  (ca pe Strămoașe Scaune) – pe Gânduri

nu mă clintesc și nici n-aprind Lumina !

a mea e Boala – tot a mea-i și Vina

Ucise Zile trec – în strânse Rânduri…

 

nimeni nu mângâie un Tigru – ori Panteră

dar – dintre Vechituri – o Lebădă Severă

se-nalță – fâlfâindu-și Cântecul din Urmă…

 

…Amurgul orice Platoșă o scurmă…

…nu am venit la voi ca să petrec

ci să vă-njunghii – în Ritualul Vechi și Sec…

 

 

BINECUVÂNTEAZĂ – HRISTOASE – CUVINTELE LIMBII ROMÂNE

 

când – mânios – mă blestemi – s-o faci în Limba Străbunilor mei

iar de-njurat : într-un Cântec al Zânelor din Tei  !

până și Răul – devine amabil – zburatic – de la Ciocârlii

când îl proclami răspicat – în Limba Sfintei Glii

în Limba Celor ce – cu Lumina Plugului – Adâncul l-au spintecat

și-au aflat : Limba aceea s-a chemat – orișicând – ROD-DIN-ARAT !

 

…Ochi în Ochi să ne privim

chiar dac-amarnic – ne dușmănim :

vor ști Izvoarele de sub Munți

Taina prin care să ne-mpace  : întru Înțelepciunea Celor Cărunți !

 

totul e Frumos și Adevărat

totul e Bun și Curat

când purcede din Rădăcini de Stejar

când se-aprinde la Bătrâna-Vatră-cu-Jar !

 

…binecuvântează – Hristoase – Cuvintele Limbii Române

căci – din noi – doar atât mai rămâne…!

 

 

MĂ UIT PE GEAM : DRUMURI PUSTII ȘI CASE-N BEZNĂ

 

Motto :        Durerile din Dotare

                    și-ele vin pe-a mea Cărare

                   Molime și Pandemii

                   ne afundă-n Sărăcii…

 

mă uit pe Geam : Drumuri Pustii și Case-n Beznă

Păianjenii-mi țes Pânză pân’ la Gleznă…

Soare – Malițioase Păsări și Copacii

nu știu de Molime – iscate-n Crime și Carnagii

 

Oamenii Buni și Dispăruți au căpătat Arìpe :

pe Ramuri și în Norii Albi – scutură Clipe…

cu cât e mai Pustiu – mai Rău – în Lumea-Ncriminată

cu-atât mai veseli sunt Sticleți – în Nori-de-Vată !

 

Căzuții Oameni – putreziți de Ere

și-au trimis Jalba către Alte Sfere –

dar Nevinovăția Păsărească

 

acu-și răzbună Umilinți-de-Broască :

Triluri și Àripi – Cânturi și Vecìe

dovadă-s : dintotdeauna – Molima s-a fost numit ”Ticăloșie”…!

 

  

CE-MI PASĂ MIE DE VIRUȘI ORI BACILI ?

 

ce-mi pasă mie de Viruși ori Bacili ?

trebui’ să fiți – cu toții – Imbecili

să nu știți a numire Buba-mi Rea :

Ciuma-mi se cheamă – simplu : ”VIAȚA MEA” !

 

Cumplit Schilod – cutremurat de Febre

tărcat – de Rău și Bine – ca pe Zebre

am înghițit Otrăvuri – Umilințe-fără-Număr :

a mai rămas – din mine – Sfântul UMĂR !

 

pe el mi-am purtat Crucea – spre Golgòta

pe el am scris eu Slovele – cu Flota

ca să ajung la Capătul de Zare

 

să-i trag – Lui Crist – O ULTIMĂ CÂNTARE…!

…când prin Noian Ceresc  – El mă va auzi

precis – de tot ce-i Chinul Omenesc – se va-ngrozi !

 

 

DE CE-AI LĂSAT – DOAMNE – ATÂTA TÂMPENIE – FĂRĂ DE RÂND ?

 

de ce-ai lăsat – Doamne – atâta Tâmpenie – fără de Rând ?

de ce-ai umplut toate Sufletele – cu Pământ ?

atâta Durere – pe Buricele Degetelor și-n Seară

încât ucidem – neștiut – ca să nu ne mai doară !

 

am făcu un Legământ Strâmb – cu Paznicii Porții

și – astfel – au crescut atâtea Nimburi Otrăvite – în jurul Genunchilor Sorții…

a trecut atâta Vreme – de când am vopsit Cerul

încât nu mă mai mișcă – de nicăieri – Misterul…

 

…e Liniște – acum – Smerită – în Crima mea :

de niciunde –  nu se mai vede CHEMAREA : ACEA STEA

nu-s trist de Liniștea de-aici –  și nici de-Acolo :

 

nici eu – nici Dumnezeu – nu cântăm SOLO

…Pasăre Neagră – Pasăre Neagră – nu am nici Credința cea mai vagă

precum că – la Încheietura Mâinii – voi regăsi Copilăria – ori că Heralzii Pâinii

vizibil și benefic – vor dispărea – ori – măcar – or să scadă…

 

…ci doar că Mălura mă va-nmlăștina – și – firește – mă vor iubi Câinii…

 

 

STRANII CRANII SE ÎNALȚ’ SĂ MĂ SĂRUTE

 

Stranii Cranii se înalț’ să mă sărute

Siluetele Băloase se tot scurg – din Bezna Apei :

voi avea Îmbrățișarea unei Vieți  – și Seci – și Slute

voi avea Îmbrățișarea-de-Final – și …Coada Sapei !

 

n-am avut – în Minți – Popoare – Rege să le fiu – Ocult

n-am avut Urechea Crină – Aștrii Arzători s-ascult

n-am avut nici Armonia și nici Harul cel Divin

căci în Beciu-adânc al Firii – contemplam Potir cu Vin !

 

n-am băut Mireasma Sorții – luminând – vast –  Bolta Porții

dar nici n-am gândit la Moarte și la Taina Vie-a Nopții :

atârnat ca Iuda – Bietul – între Ceruri și Pământ

 

am uitat și de Ființă – și de-al Lunii Legământ…

…Stranii Cranii mă-nconjoară și mă sorb din Graal Potir :

poate  – după Moarte – ROATA se va smulge din Nadir…!

 

 

AI  SALVAT  ȘI  AI  CRESCUT  PROMOȚII  DE  CĂLĂI

 

ai salvat și ai crescut Promoții de Călăi

vin înapoi – în marș – cu Măști-de-Dumnezei

să tortureze și ucidă Suflete de Crin

să răsplătească Binele – cu Rău  : de-aceea vin !

 

cutremură Pământul – sub Pași și sub Securi

au crescut Diavoli – în Evii cei Obscuri

sprijină – cu Junghere – un Cer Înlăcrimat

și-L răstignesc – într-una – pe Crist Însângerat…

 

…fii Înțelept – nu Prost-de-Blând – Drumețe

nu lua drept Nevinovăție – Crâncena Tinerețe !

nu crește Șerpi – la Sânu-ți Scofâlcit

 

căci Șerpii năpădesc și mușcă Mâini ce i-au hrănit…!

…însângerate Liniști pe Căi se prăvălesc

alunec pe Cadavre : doar pe Călău numesc…

 

 

APTER ÎN STICLĂ

 

Mișcarea Mădularelor se opintește – -n van : Văzduh-de-Sticlă

și Vorbele-s decapitate și meschine

căci se izbesc de o Sticloasă Ascuțime :

Plămâni respiră scurt – brutalizați de Pâclă !

 

da – fiecare dintre noi e-un Exponat – măcelărit Vitrine

și fiecare dintre noi nu se întreabă : ”cine

ne-a azvârlit în Gardian-Cristal

făcând – din orice Om – un Nesfârșit Oval ?

 

ne limităm la a ne oglindi – Strigoi

în Luciul unei Pușcării-de-Păsăroi :

am uitat Zborul – ne atârn’ pe Umăr

 

și-am învățat – ca Stârpituri Târânde – doar un Număr…

nu mai adăugați Nisip – în Sticla-Cer :

Zeii – nicicând – nu sunt primejduiți – Acolo – de-un APTER…

 

 

EA

 

blestemați Cerul – în Zenitul Său – cu

Numele Ei

blestemați Nufărul Cosmic – drept în

Mijlocul Potirului său – cu Numele Ei

blestemați Îngerii Empireului – până la

Înălțimea Zborului Păsărilor – cu

Numele Ei

binecuvântați Acel Loc – din

Toiurile Pământului – unde-și au Mumă Izvoarele – cu

Numele Ei !

 

din Blestemul Luminii – se vădesc

Ochii Ei

din Binecuvântarea de-Ntuneric – se iscă

Scânteierea Poruncilor Ei !

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Călător acolo… (stihuri)”

Constantin STANCU: Călătorie spre lumi viitoare

Adrian Botez a ajuns la maturitatea deplină a creației sale. Pasionat de literatura cu mesaj, de cultură și de ideile înalte, el ne oferă, prin volumul de versuri Cartea despre lumi viitoare*, apărută la editura Rafet în anul 2020, o viziune de ansamblu, asupra trendului pe care se mișcă lumea. Pentru poet, speranța este importantă, ieșirea din criza spirituală actuală este posibilă într-un viitor incert pentru om și cert pentru Dumnezeu. Sătul de erorile sociale, în care se complace individul comod, poetul își ia riscul de a aborda un subiect dificil: viitorul… Poezia vine din tensiune, creată de valul evolutiv actual, care a împins viața simplă la limita dintre două lumi. O limită sfâșiată de urletul lupilor, de egoism, de lăcomie, de nepăsare.

Volumul nu este o carte de sociologie. Este o carte despre posibilitățile asumate ale omului, într-un mediu acid, creat chiar de el. Limita de opțiune este mult îngustată, astfel se pune problema unei/unor viitoare lumi. Cartea este șocantă, prin ideile tranșante expuse, prin forțele lirice abrupte, prin imprecații, prin suferința impusă și autoimpusă. Ea are mai multe capitole, bine legate, cu mesaj direct și indirect, cu puterea de a reda perspectiva asupra existenței:

  1. Înstrăinare; II. Carte despre lumi viitoare; III. Rouă fulgerătoare de Crist. IV. Epilog

Titlurile sunt semnificative și exprimă viziunea fermă a poetului asupra vieții. La final, ne sunt comunicate câteva date despre scriitor, aprecieri critice și… autocenzura poetului asupra operei sale…

Putem constata că omul s-a înstrăinat de sine, de societate și, mai ales, de NATURĂ. S-a înstrăinat de Dumnezeu. De aici, focalizarea poetului asupra mesajului transmis de Iisus oamenilor, personajul central al Scripturii. Prezența Lui se simte de-a lungul cărții, este punctul de tensiune dintre a exista și a pieri, dintre o lume și altă lume. De remarcat, la Adrian Botez, și legătura pe care o face între teologie și cultură, dintre crez și estetică, dintre idee și forma ideii, plus tehnica de modelare a ideilor în lirică. El își asumă anumite riscuri, pare ieșit din modele literare actuale, dar plusează pe literatura solidă, menită să dea direcția spirituală. Pentru poet, Iisus este Crist, un nume care dă o notă de apropiere și de intimitate cu personajul istorico-spiritual. Este un curaj asumat. Realitatea spirituală depășește realitatea imediată.

Cartea ne oferă tușe, teme, idei. De la carnea în mișcare, poetul acționează dinamic, ajunge la clopote seci, la șarpele timpului, la înghețul universului vizibil. Limitele lirice sunt forțate, poetul ajunge la apocalipsa pașnică și la metempsihoză și culminează în roua fulgerătoare de Crist. Preluând temele abrupte, din psalmii biblici, el aruncă lumini grele asupra forțelor negre din univers și din sufletul omului. Anotimpul preferat este iarna, sugerându-ne că lumea a înghețat, s-a blocat. Oamenii au uitat să fie oameni, există un dans demonic în lume, iar Iuda (trădătorul) merită o baladă, este vedeta la modă. Omul călătorește în cosmos, cu planeta pământ – oamenii sunt matrozii de serviciu, ei pot dat direcție, dinamică, speranță…

În poemele sale, autorul apelează la elemente din folclor, din teologie, din istoria de ieri și de azi, din mitologie sau din literatura veche, forjată de textele Bibliei, cu previziuni, cu legile spirituale, la lucru în viața omului. Este o poezie complexă, care se lasă cu greu definită de teoria literară, dar în legătură cu revolta atâtor artiști, în fața unei realități crude. Lumea de astăzi, precum în unii psalmi, este o lume a căderii, a mizeriei morale și a trădărilor de toate felurile. Ideile se exprimă tranșant: Blestemată Țară – blestemat popor; apar imagini dure: impostori, ploaie de muci, minciuna la modă, somnul ideal, risipă, șantaj, boli, snobism, prostie, cretini, lingăi etc. În ultima parte, se reiau, în oglindă : speranța, salvarea omului, purificarea lumii, limpezirea orizonturilor spirituale. Puritatea se relevă prin roua fulgerătoare a lui Crist. Există o lume viitoare nădăjduită: cine este din neam ceresc nu moare niciodată… Poetul stă culcat în iarbă, natura participă la faptele omului pe Pământ, cu munții, cu pădurile, cu animalele sălbatice, participă cu ninsoarea care acoperă negrele obsesii, cu bufnițe, cu albine, care fac posibilă viața… Poetul are menirea lui, în această istorie – Scripcarul cântă melodia armoniilor divine, iar Matrozii sunt cei responsabili de finalitatea istoriei, prin viețile oamenilor.

Deși poezia din acest volum este una dură, tranșantă, poetul realizează liniile lirice blânde, folosindu-se de zboruri și chemări: „e Toamnă – Păsările zboară sus – pe Ceruri:/ cu Glasuri Depărtate – ne cheamă/ în lumea lor de dincolo de Geruri/ …dar Cerul – de atâta Sânge – a-nceput să geamă…// Chemări – Chemări – o – Mistice Chemări/ spre ce ne îmbiați – spre ce Cărări?/ Copacii au ruginit de-atâta Așteptare/ a ruginit și Sufletu-mi de-atâta Întrebare… (Zboruri și chemări, p. 54).

Versurile redau efectele faptelor din istorie asupra oamenilor, asupra naturii, asupra universului: restul de oameni e numai un Rest; pedepsit e Cuvântul; există o copie, din fiecare – în vitrină, pe Marte; descoperim Ochi pe Conștiință, Statui de Gheață; cenuși se scurg din ace de ceasornic; poți trage chiulul în Lumea Asta; păsările păcătuiesc prin a nu fi îngeri; Corabia Luminii clintește doar prin Sânge etc.

Centrarea dinamicii spirituale pe Hristos este declarată și de preferat. Rana universului se vindecă tot mai greu, omul a rănit peisajul cosmic cu indiferența sa: „lasă-mă să-Ți sărut/ Rănile – să mă pot/ molipsi – și eu – de/ Răstignire – să devenim/ Frate și Soră – Ocean/ de-Auroră – plutind – auster – în/ Lumina Marii Răni – dintre/ Pământ și/ Cer” (Lasă-mă,     p. 77).

De remarcat grafia versurilor, ele încep cu literă mică, zicerea este lăsată să curgă liber. Marile idei și temele fundamentale sunt scrise cu literă mare, cititorul este avertizat că poemele au un sens înalt, declarat ca având sens, într-o lume dominată de comunicare haotică, manipulatoare. Este țipătul poetului, care dorește ca mesajul său să fie văzut/ auzit/ pipăit… În lipsa virgulei, el preferă linia de despărțire, mesajul pare construit din mii de părți, un puzzle, construit de autor cu migală, misterul făcând parte din stilul său. Disperarea este vizibilă, țipătul pare să fie regula prin care comunică indirect. De asemenea, el preia din tehnica marilor pictori, care au exprimat viziuni abrupte, din manuscrise vechi, atinse de misterul unor vise, care acoperă realitatea imediată. Poezia sa nu este neapărat religioasă, se bazează pe tehnica scrierilor apocaliptice, din primul secol, când acestea preziceau căderea Imperiului Roman. Scribul preia din suferința picurată în cuvinte. Este o poezie clasică, solidă, atinsă de fulgerele unui modernism serios, care apelează la diverse științe, pentru a ajunge la știința adevărului adânc.

Continue reading „Constantin STANCU: Călătorie spre lumi viitoare”

Germain DROOGENBROODT: Despărțire atemporală

Giacomo Manzù

Despărțire atemporală

 (Un rămas bun poetic de la aceia care au fost răpiți de lângă noi

și din sânul familiilor lor de virusul Corona)

 

Când soarele-a uitat
ce-nseamnă răsăritul

topindu-se
în propria-i lumină

noaptea
stelele-și stinge

frântă-i tulpina
frunza despicată.

***

Zori de-mprumut

 

Cu mâini de umbră și-ntuneric
amurgul îl deșiră
lumina răsfirând-o

urzeala viitorului rărită-i de pe-acum
s-a dus vraja acelor
împrumutate zori

fitilu-i smuls
uleiul risipit
și timpul stins.

Germain Droogenbroodt
Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din: „Convorbire cu lumea de dincolo”

***

Ontijdig heengaan

 

Als een zon
die geen dageraad meer kent

wegsterft
in haar eigen licht

en de nacht
haar sterren dooft

knapt de steel
scheurt het blad.

***

 

Geleende dageraad

 

Met zijn hand van schaduw en duister
ontrafelde de avond
het weerloze licht

ontrafelde de toekomst
de tover
de geleende dageraad

rukte uit de wiek
vergoot de olie
doofde de tijd.

Germain Droogenbroodt

Uit: “Gesprek met de overkant

 

Dorel SCHOR: Alte povestiri din buzunarul de la ceas

O DECIZIE LOGICĂ

 

   De la o vreme, pentru că rămăsese văduvă, se plângea de singurătate și din pricina anilor adunați se descurca din ce în ce mai greu cu treburile  casei, doamna Cleopatra apelă la cei doi urmași pe care îi avea, la fiica și fiul ei, să caute pentru ea o casă de bătrâni onorabilă.

   Cei doi, oameni ocupați și cu slujbe de răspundere, fură de acord să suporte împreună cheltuielile, ba mai mult, propuseră să facă împreună cu mama lor un tur al instituțiilor de profil, urmând să o aleagă pe cea mai grozavă, cu medicii cei mai buni, cu condiții de lux și pe placul doamnei Cleopatra.

   Numai că la sfârșitul periplului, decizia mamei, a fost un nu hotărât. Motivul, pe cât de logic, tot atât de adevărat, exprimat în câteva cuvinte, era că absolut peste tot,  locatarii erau numai oameni bătrâni…

     AMINTIRI DIN TRECUT

   Prin ani șaizeci ai secolului trecut, foarte mulți evrei făcuseră cerere să plece definitiv în Israel. Aprobările erau dificile, după criterii aparent necunoscute, încît circulau și un soi de bancuri, ca de pildă cel care susținea că depinde de înălțimea milițianului care prezenta dosarul la comisie. Dacă omul legii era înalt, lua dosarele de pe raftul de sus, dacă era mai scund, ajungea la dosarele de pe raftul de jos.

   Cam atunci, țin minte că l-am întâlnit pe domnul Ghelberman, un fost vecin de al nostru și l-am întrebat politicos ce mai face.

   Domnul Ghelberman mi-a răspuns foate amărât:

   – Fac pe dracu în patru, totul îmi iese pe dos. Am depus actele pentru plecare și mi-a venit negativ. Mi-am făcut analiza pentru sifilis și mi-a venit pozitiv…

        CRITICĂ CONSTRUCTIVĂ

   Primesc uneori scrisori de la cititori cu sugestii, aprecieri, uneori cu idei sau complimente măgulitoare… Nu de mult am primit cea ce se cheamă o critică constructivă de la un cititor care îmi dorește, citez, numai binele. Continue reading „Dorel SCHOR: Alte povestiri din buzunarul de la ceas”

Matei PILEA: Mâinile de catifea

MÂINILE DE CATIFEA

 

Iubire, mi-ai pus mâinile de catifea la ochi,

ca să ghicesc cine ești.

 

Am început să te iubesc mai mult

În dimineața albă de mătase,

Un răsărit schimbat într-un sărut,

Pe chipul tău încet se așezase.

 

Am început să te răsfăț mai mult,

Să-ți scriu mai multă poezie

Și m-ai lăsat intens să te sărut,

Pe trupul tău lumină aurie.

 

Privire de cafea în dimineață,

Ești vis din care mă trezesc,

Dansăm frumos noi doi prin viață,

Ești muza ce m-ajută să trăiesc.

 

Și nimeni n-o să-mi spună ce să fac,

Și cum, și cât să te iubesc,

Ființa ta îmi este leac,

Ești fata-n care dorul îmi găsesc.

 

Pe marea infinită de săruturi,

Iubita mea, eu vin, știi bine,

Să fim ca într-un joc de fluturi,

În care eu o să mă pierd în tine.

————————

Matei PILEA

Aprilie 2020

 

Corina COTEA: TudoreL Limbean „Micul patriot” şi Ansamblul de dansuri populare „Plaiuri sebeșene”

Ansamblul de dansuri populare „Plaiuri sebeșene” funcționează în cadrul Clubului Copiilor Sebeș și este format din copii cu vârste cuprinse între 9 și 19 ani. Acești copii talentați păstrează și transmit mai departe tradițiile și dansurile populare precum „învârtita”, „Jiana”, „Hațegana”, dansuri specifice zonei Văii Sebeșului. Ansamblul „Plaiuri sebeșene” și-a creat un nume și o popularitate prin participarea la numeroase concursuri interjudețene, naționale și internaționale, unde s-a bucurat de un binemeritat succes. Astfel, tinerii dansatori au dus peste tot în țară mesajul dansului popular, transformându-se într-un veritabil emisar al tradițiilor românești. Doar în anul trecut ansamblul de dansuri populare al Clubului Copiilor Sebeș a participat la Festivalul interjudețean „Mândre plaiuri boicene” (Boița, Sibiu), „Bucuria copilăriei” (Hunedoara) și „La izvorul dorului” (Tălmaciu, Sibiu). La concursurile naționale „Primăvara în satul românesc” de la Baia Mare și „Pe fir de balada” de la Târgu Jiu, precum și la Festivalul cu participare  internațională „Moineșteanca” (Bacău) și „Someș, cântecele tale” de la Jibou (Sălaj). Au dus dansul popular autohton și peste hotare, fiind prezeneți în mijlocul locuitorilor lacalității Smeadovo din Bulgaria, precum și la un spectacol organizat la Roma pentru românii din diaspora.

Mândrii că sunt locuitori ai municipiului Sebeș, recunoscători Primăriei și Consiliului Local al Municipiului Sebeș, primarului Dorin Nistor, copiii participă la toate manifesatările locale organizate de Centrul cultural „Lucian Blaga” pentru comunitatea locală. Clubul Copiilor Sebeș, organizează de asemenea, de 14 ani un important festival de datini și obiceiuri populare, la început de decembrie, la care participă  ansambluri și soliști din țară și străinătate.

Tudor Limbean – „Micul patriot”

Alături de tinerii dansatori se află și solistul Tudor Limbean. Este cunoscut drept „Micul patriot” pentru melodiile sale cu specific national, dar și pentru mesajele de iubire de neam și țară pe care le transmite la fiecare din spectacolele sale. A participat la numeroase festivaluri în țară și străinătate, dar și la emisiuni radio și TV. Micul patriot, la doar 9 ani este prezent pe numeroase scene din strainatate, reușind sa aline dorul de țară românilor din diaspora. Tudor a avut onoarea de a participa, de asemenea, la Ateneul Român cu ocazia spectacolului organizat de Guvernul României cu prilejul incheierii festive a Președinției României la Consiliul UE.

––––––––-

Nota redacției: Copiii sunt inițiați în tainele dansului popular de coregraful maier Ioan și coordonați de d-na prof. Cotea Corina, directorul acestei instituții.