Florin-Cezar CĂLIN: Sonata cuvântului pe întuneric…

Sonata cuvântului pe întuneric…

 

Vântul gândului de seară a născut întâi cuvântul,

… apoi l-a învățat să scrie … sunete pe întuneric.

”- Iată că și azi ecoul dânsului ne este cântul!”,

ce se-aude în neant sau chiar spațiul atmosferic.

Îl aud în somn, pe stradă și în pulsul mut al cărnii,

(când poftesc vreo desfătare sau doresc puțin noroc).

… în izbeliștea de-o viață și în gustul resemnării,

peste tot sau peste toate ce și-au împlinit soroc.

 

”- De ce tac slovele scrise între noi și n-au putere!”,

… să întoarcă iar la viață zborul unei păsări moarte?…

”- Cum să folosesc cuvântul ce mă-ndeamnă la tăcere!”,

(când acesta stăruiește … să îl folosim și-n șoapte?).

 

Noi greșim când cerem voie să dăm viață slovelor,

(care sunt neputincioase în pământul sterp al sorții).

”- Ai văzut câtă putere pune-n taina … vorbelor?!”,

lovind chiar și-n întuneric … în neantul gol al morții.

 

Îl încerc eu cu rumoarea, rugilor … și cu răbdarea,

(viselor … încredințat că acestea-s o virtute!).

… să-mi răspundă vehement și urgent la întebarea,

”- Pentru ce atâtea șoapte, uneori chiar neplăcute?”.

 

… totuși, nu știu cum se face, dar pe El nu-L vede nimeni,

nici în hăul mut al morții … nici pe malurile vieții.

… că-n placentele Genezei … puse-n graiul unor gemeni,

un cuvânt poate ucide chiar și roua dimineții.

 

”- Iată că și azi ecoul dânsului ne este cântul!”,

ce se-aude în neant sau chiar spațiul atmosferic.

vântul gândului de seară l-a născut întâi pe dânsul,

… apoi l-a învățat să scrie … sunete pe întuneric.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Simon JACK: Poetica toamnei (poeme)

Cu fiecare frunză care cade
un înger își ascute
aripa-n pământ,

se deschid obloane vechi în șoapte
și pomi de aer
respiră-n rotocoale
de cuvânt…

Nemărginiri stufoase
in zări alintă timpul ucenic,
un altul prin secunde grele trece
imbătrânind,

altare…de nimic,

ferecat, un cer cărunt
in zodii de prigoană
se scurge-n ploi cu arce arămii,
ce mult mă doare
rana ce se-ncheagă în scorburi închinate

la morții printre…vii!

 

 

Un timp de dăruire

 

Îți dărui un snop de frunze arămii
cu toată toamna mea și umbrele
din ele,
e-acolo toată vara, chiar clipele
pustii, sărutul ce nu ți l-am dat
și nopțile zvârlite printre insomnii
adulmecând din cele patru zări
parfumul tău,
rămas stingher prin stele,

un timp de dăruire
când suflete tânjesc un pic la
nemurire,
din tot ce-mi cade la pământ tu-mi ești
ofranda vie,
te-acopăr floare rară în cuvânt
in câmpuri albe din hârtie,
iți fac cocori din lutul mâinilor ce te
cuprind să-mi zbori prin ceruri calde,
din coapsa ta îmi dărui ploi
să inverzesc rotund din nou iubirilor
de taină,

e toamnă cât cuprinde
chiar și în patul tău unde-am lăsat
ingenuncheat un înger plin
de gânduri,
sunt prea departe să te strâng
in brațele-mi arzânde, atâta toamnă
ne hrănim în visuri și în treacăt
că ne boltim fără a ști în arbori goi
ce se răsfrâng cu amândoi pe ape
iubirilor ce se sfințesc în dogme
fără capăt,

iti dărui din privirea mea
toți irișii din șoapte cu alaiul grădinilor
din rai,
indiferent de toamnă, acolo tu îmi umbli
nudă în straiul lui Adam si-ti iei
nume de Evă, fiică de anotimpuri încălecate
pe inorogi și fuga echinocțiilor
zburdând pe șei de cai,
iti dărui toamna asta un rost
de începuturi, din tot ce cade la pământ
și hibernează-n amfore de gând voi face
primăvară nouă,
și-n tine nesfârșire, un roi etern de fluturi.

Continue reading „Simon JACK: Poetica toamnei (poeme)”

Camelia CRISTEA: Poeme

Îndurătoare Maică

 

Îndurătoare Maică te chem în rugăciune
Să-Ți spun ce mă apasă, ce-i rău în astă lume
Aș vrea să tai necazul în două de se poate,
Iar grijile mărunte să le dau la o parte!

Când nopțile toride rânjesc în geamul meu
Îmi dai în paza un Înger, nimic nu este greu…
Și-aprinzi o lumânare cu inima de Mamă,
Iar frica și păcatul în fire se destramă…

Tu ești mereu de veghe și ne arăți și calea
Cu râvna-Ți cunoscută alungi însingurarea,
Când drumul rătăcim te-arăți îndurătoare
Și ai cu fiecare îndelungă răbdare!

Nu știm cum se cuvine să te slăvim Marie
Îți sărutam și pasul și lacrima ce-i vie,
În rugă te chemăm la vreme de nevoi
Să ne rămâi alături, să ne ferești de noi…

 

 

Culoare

 

Geana dimineții picură lumină
Calc pe ciob de noapte și adun puteri,
Înspre tine viață iarăși întind mâna
Vara obosită a rămas în ieri.

Și-am pornit spre toamnă numărând cocorii,
Pe un deal drumețul mere a scuturat
Printr-un strop de ploaie sărut iarăși norii,
Poate așa voi fi și eu mai curat…

După împăcare… adun crizanteme!
Fără de culoare unde ne-am opri?
Am mușca țărâna, verde să răsară!
N-ar mai fi durere și nici nostalgii.

Și ar curge sânge când apusul vine
Peste macii care eu ți i-am cules,
Fluturi mov scăldați într-un strop de soare
Crengi îmbrățișate… toamna a ales!

Continue reading „Camelia CRISTEA: Poeme”

Anatol COVALI: Poeme

Dumnezeule Sfânt

 

Dumnezeule Sfânt
cum să-Ţi spun, cum să-Ţi cer
să mai laşi pe pământ
tristul meu efemer?

În genunchi Te implor
viaţa mea să n-o stingi,
să-mi permiţi să mai zbor
chiar şi-n lanţuri şi-n chingi.

Mai am încă enorm
de-mplinit în destin
până când am s-adorm
aşteptând să revin.

Spune-i morţii că nu-s
pregătit s-o primesc,
că mi-e dragă nespus
lumea-n care trăiesc.

Dă-mi putere să lupt
şi de-acum să înving
fiecare abrupt
şi-orice rău să-l resping.

Iar când crezi că-i de-ajuns
fă-mi un semn şi-am să vin,
să Te rog să fiu uns
spre-a începe-alt destin.

7 septembrie 2019

 

 

Rugăciune către Maica Domnului

 

Fecioară prea curată, Născătoare
de Dumnezeu, de-a pururi fericită
şi prea nevinovată mamă, care
de îngeri eşti în Ceruri preamărită,

Te roagă pentru sufletele noastre
şi nu lăsa ca viaţa să ne plângă,
atuncea când primejdii şi dezastre
vin peste ea şi-ncearcă să o frângă.

Mângâie dulce cu a Ta blândeţe
durerile ce vor să ne răpună
şi orice disperare sau tristeţe
se va topi în inima Ta bună.

Privirea-Ţi adorată să ne fie
lumina plină de splendori în care
să ne purificăm cu bucurie
primind prea sfânta-Ţi binecuvântare.

8 septembrie 2019

Continue reading „Anatol COVALI: Poeme”

George ANCA: Nick

Lui Pushi aka Rabindranath

 

         Fă altceva după ce stai de vorbă. Le scrii pe urmă. Să ai curaj să mergi pe chestii-cheie. Vorbind, gândeşti, unii flecăresc, mă enervează. Snobism, să mă duc la vot, nici la scriitori, tabăra mea e dezorganizată, ailaltă, organizată. Ai treabă cu popii, părintele Serghei de Tolstoi. O budă de infractori, li(t)ota asta de scriitori băgaţi în faţă. Singurul scriitor e Breban.

         Să nu mai vii că îmi aprind ţigara. Îşi taie venele dacă o întrebi de ce fumează. Ar trebui să-ţi arunc cuţitele, nici măcar nu sunt ascuţite. Nu ai fost bun la matematică pentru că nu s-a învăţat numerologie, Pitagora? Fizica trebuie studiată, radiaţiuni, ce materie nevie?

        Îi convine cu vistavoiul la poartă. O petiţie. Se rezolvă, tovarăşe inginer. Atunci mai direct, acum am evoluat, nu te omor. Majoritatea fac demenţă alcoolică. Să-i ţinem pumnii lui Bute. Chipăruşi în furaje.

         Numai ei pe batistă, tot ţambalul. Vorba lungită, storcătoare de demoni induşi. Grămadă de defecte, ca şi Danton. A defectat, ucis de securitate. Frica de evrei, alt holocaust. Feciorelnicia criminalilor uniţi. Ce-am inventat mă inventeze, o katha. The Un-Dead. Drog bate. Mucabele la costum, tichie Platei în fum. Ca o compasiune şah, nu avansam, abia schimbam. Ne-om deşifona umilinţa involutară. Coran intelect.

         Să-mi dai pielea înapoi, ca la Dorohoi. Jacob e Iago, Santiago de Compostella, Cristian Ionescu, întâlnit la o bere. În Gran Canare, cu Dan Munteanu, numai de Ciorănescu n-am vorbit noi. În America de Sud e altă limbă decât în Spania. Mai învechită. Teatrul e foarte viu, se simte traducerea, dacă e în spaniolă sau în sud-americană. Se înţelege, da’ nu articulo de papel.

         Duhori anti-duh. Transcriere de pe hârtie în virtual, descoperire. Cel mai lung roman, în 40 volume, „Tokugawa Levasu” de Sohachi Yamaoka. La Aiud, Sandu Tudor. Cu ţiganca la râu, Puşi apud Lorca, mata de pelo – nu coc-Balş. Noroi, prea dur, Techirghiol, nu humă-tină, la marginea râului s-a-ntins pe spate putoarea între apă şi uscat, nu clisă, poate prund, lunca din Mirceşti. Eu mă formez mereu. Azi sunt mai format ca ieri.

         Cartea mansuetudinii scriind-o (de când?), în companii corporate (carcerate voluntar, cu vizite la internat, fiică-mea a mai rămânea în atelierul de icoane, suferind ca de vreme), cât să nu mă  mai uit la box. Cu Eliade, în proprietăţi, yet a nu-şi putea cumpăra un aparat medical, ba o universitate să-i ofere, îl duce băiatul lui Nestor şi-l ia de la rector, mai discuţie – memorii-ideatică-simbol-bătrâneţe.

         Lenuş, cu pizza şi tort pentru ziua ei, după o săptămână. Fata, pe webcam, de ziua Szegedului, de-a vampirii lui Stoker, Doyle (Steckton), Wilde (Gray), şi dacă îngropăm cenuşa boxului – ce de amenzi, că va umbla fără centură. Discipolii trepanaţi ai lui Lucifer. Celor de pe rutele sinuciderilor le va fi rambursat preţul integral al biletului.

         Frumoşii sunt trufaşi. Schimbă avioanele în aer. Şi tu, şi Pintilie, şi Tocilescu. Ionuţ îşi pusese într-o carte Şacote să se joace, păi e al meu, s-a făcut că n-aude. Furnici ancore. M-am scris. Te-ai apucat să traduci Romance Continue reading „George ANCA: Nick”

Valeriu DULGHERU: Cine este mai vinovat? Alegătorul care votează incorect sau intelectualul care nu-l informează corect

Scriam ceva timp în urmă, în zbuciumata perioadă post electorală de trei luni de chinuri de naștere a guvernului că Blocul ACUM este ca între Scilla și Caribda. Dacă se ducea în opoziție era criticat că au fost aleși pentru a se bate pentru guvernare nu să se odihnească (în opoziție e cel mai simplu să te afli. Am mai avut șmecheri politici care cu voturile noastre se duceau în fotoliile parlamentare pentru a se odihni și se căpătui patru ani, mimând din când în când revolte coordonate cu bosul!). Dacă a făcut pact cu satana (pentru a trece podul!) este și mai criticat că a trădat și s-a vândut Rusiei. Cei care nu au acceptat din start acest pact politic atipic pot jubila: lucrurile nu merg așa cum se declarase la început. N-o să mă mai opresc la alte variante de guvernări posibile după alegerile din 24 februarie totuși aceasta variantă atipică a fost răul cel mai mic posibil. Nu poate fi negat faptul că Guvernul Maiei Sandu (nu vorbesc despre președintele turist și aripa sa) a reușit să zdruncine sistemul Plahotniuc, să deconspire mai multe scheme frauduloase, să stopeze înstrăinarea Aeroportului pornită de vechea guvernare, să repornească cu adevărat procesul lui Șor, tergiversat aproape 3 ani de către Plahotniuc care l-a făcut la început primar de Orhei mai apoi și deputat în parlament, dar căruia vechea guvernare, care se laudă și acum cu succesele sale, i-a permis să de-a bir cu fugiții (ca un adevărat hoț!), de altfel și bosului lor Plahotniuc. Se face un lucru major în pofida împotrivirii sistemului lui Plahotniuc care încă a rămas funcționabil. Dar e puțin.

Ca și ex-premierul Ion Sturza pun mâna în foc că membrii guvernului (mă refer la cei ai Blocului ACUM nu și ai lui Dodon) sunt cinstiți, deci nu vor tolera nici într-un caz corupția, nu se vor lăsa atrași în diferite scheme de corupție cum s-a întâmplat altă dată cu unii parcă de-ai noștri. Sunt convins că ar reuși ce și-au pus în plan – dezoligarhizarea și decapturarea statului, deconspirarea schemelor frauduloase prin care din buzunarele noastre se scurg în ale hoților miliarde, dacă ar fi susținuți. În această luptă inegală guvernul Maiei Sandu nu este susținut nici de „partenerul” său de guvernare Dodon, dar nici de o parte a dreptei extrem de divizate, căreia i s-au creat condiții prielnice de a se uni (Blocul ACUM ar avea strictă nevoie de un aliat de nădejde de pe același segment politic pentru ași atinge scopul – crearea în Republica Moldova un stat de drept). Problema e că corupții sunt ca păduchii: ies în față ca oameni foarte cinstiți curați ca lacrima și se dau în sfaturi cum de luptat cu corupția. Î-l auzeam deunăzi pe S. Urecheanu indignat foc de ce se întâmplă la primărie, aflând ulterior de la doi martori credibili că el a vândut postul de procuror general cu 2 mln de euro lui Plahotniuc. De la el se trag toate relele cu procuratura. Bine spune proverbul nostru ca „Banul este ochiul..”. Nu te-ai aștepta la japonezi (mai ales la cei care ocupa posturi înalte) să fie corupți. S-a dovedit însă că presupunerile sunt una, si realitatea alta. Totuși, exista o deosebire între corupții japonezi și cei autohtoni: japonezul promite că va returna banii, iar la noi nici pomeneală.

Președintele turist Dodon (cineva din oficialii europeni a menționat în timpul ultimei vizite a lui Dodon la Bruxelles că președintele Dodon a efectuat timp de 3 ani peste 40 de vizite în străinătate, dar nu a spus că 99% din ele au fost la Moscova!) a vizitat în calitate de „mare președinte de țară” Bruxellesul unde s-a întâlnit cu oficiali de rang înalt mai mult stricând din imaginea acestei așchii de țară după vizitele Maiei Sandu. Unui oficial îi explica că „pentru moldoveni Acordul de Asociere de cooperare cu Uniunea Europeană înseamnă doar un trai mai bun (adică ca și în cunoscuta frază rostită cândva de marele Moțpan să continuăm să sugem de la două vaci!)  dar nici într-un caz nu doresc integrarea în UE cu atât mai mult că nici UE nu dorește extinderea granițelor ei”. Cu ce drept a făcut acest intrus această declarație. A făcut vreun referendum pe rezultatele căruia s-a bazat? Altui oficial îi băga în cap că Republica Moldova dorește doar o „neutralitate constituțională” fără să adere la vreun bloc (mă întreb și î-l întreb și pe acest kremlinez: trupele ruse aflate pe teritoriul Republicii de peste 30 de an sunt un garant al acestei „neutralități constituționale”?), asta după ce premierul Maia Sandu a discutat cu Secretarul General Stoltenberg cooperarea de mai departe cu NATO!). Unui alt oficial european îi demonstra că acum s-au creat condiții favorabile pentru reglementarea diferendului transnistrean prin „acordarea unei autonomii puternice” (în viziunea lui Dodon, de păstrat status-kwo-ul actual doar puțin retușat). Asta după ce Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene dl N. Popescu a declarat tot la Bruxelles că nu poate fi vorba acum de nicio federalizare a Republicii, lucru reiterat anterior și de Maia Sandu. Observați cum lucrează acest parteneriat atipic: ca broasca, știuca și lebăda. Iar dușmanii, mă refer în primul rând la PDM, simțind acest lucru, au prins la curaj, nu mai sunt acei plioștiți de după cedarea puterii. Și-au organizat cu fast „congresul extraordinar”, la care și-au ales conducerea în frunte cu P. Filip și și-au formulat scopul de revenire la putere și de „ai mătura pe toți care ayu adus haos” (adică pe cei care le-au stricat schemele frauduloase atât de bine puse la punct de bosul lor Plahotniuc) (drept că mai modest decât pe timpul lui Plahotniuc!). Și declarația hoțului Șor din bârlogul său din Israel (halal de așa țară care apără hoții de drumul mare!) „Eu vin la voi!” trebuie să dea de gândit actualei guvernări.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Cine este mai vinovat? Alegătorul care votează incorect sau intelectualul care nu-l informează corect”

Al. Florin ŢENE: Începe stagiunea ședințelor cenaclurilor literare clujene ale Ligii Scriitorilor

             Așa cum a intrat în tradiție, de mai bine de 15 ani, după o vacanță binemeritată, în luna septembrie a fiecărui an, încep ședințele celor două cenacluri clujene ale Ligii Scriitorilor. La care sunt invitați să participe toți iubitorii de literatură și creatorii de frumos din Cluj, județ și din țară.

            În data de miercuri, 11 septembrie, orele 11, la  cenaclul “ Radu Stanca“ care își ține ședințele la Centrul multifuncțional de servicii integrate pentru vârstnici nr.2, (coordonator Ligia Bocșe ) din strada Decebal nr.21 Cluj-Napoca, președinte Al.Florin Țene, va conferenția profesoara Lucia-Elena Locușteanu, după care vor urma lecturi din creațiile membrilor cenaclului.

            În data de 26 septembrie, orele 17, la Cercul Militar-Sala Armelor, va începe ședința  Cenaclului “Artur Silvestri “, condus de profesoara Voichița Pălăcean Vereș. Cenaclul funcționează în cadrul filialei Cluj a Ligii Scriitorilor Români, condusă de Iulian Patca.

 

———————————–

Al. Florin Țene

Președintele național al Ligii Scriitorilor Români

Membru al Academiei Americană Română de Știință și Cultură

 

Corneliu NEAGU: Pomul vieții

POMUL VIEŢII

 

Privesc încrezător

spre lumea neştiută,

prin porţile deschise

de visul călător,

iar cugetu-mi aduce

dorinţa absolută

cu faruri de speranţă

aprinse-n viitor.

 

Nu am găsit minuni

pe căile umblate

dar le-am zărit în vis

pe drumurile noi,

cu mintea întărită

le-am încercat pe toate

fără-a privi vreodată

cu teamă înapoi.

 

Am adunat cu trudă

învăţătura dreaptă,

luciri nemărginite

destinului să-i dau,

am chibzuit temeinic

ca fiecare faptă

lumină să-mi aducă

pe locu-n care stau.

 

Discipolii cu har

m-au însoţit la greu

pe calea-ntrevăzută

în orizontul lor,

cu fapta şi cu gândul

i-am ocrotit mereu

ca zborul lor prin lume

să fie mai uşor.

 

Privind acum în urmă

la tot ce am lăsat

din gândurile mele,

din sufletu-nsorit,

prieteni dragi, aş spune

că pot fi împăcat,

că pomul vieţii mele

din nou a înflorit.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

7 septembrie 2019

Mircea Dorin ISTRATE: Nesfârșitul timp (poeme)

 

De-aș fi cea-n urmă frunză, ce cade dintr-un pom

În toamna care vine cu pași ca de felină,

Aș regreta amarnic,  că sub zăpezi, în somn,

Voi trece-n veșnicie în iarna ce-o să vină.

 

 

Orice aș fi în lume, odată tot se gată

Că începutu-n sine îmi are-n el sfârșit,

Speranța-mi stă-n ideea, ce de acum mă-mbată,

Că timpul n-are moarte, că-i veșnic, infinit.

 

Greșit! Îmi spune-o voce ce-mi țiuie-n ureche,

Greșită judecată de minți neștiutoare,

Voi îmi trăiți clipita din timpuri nepereche,

Ce-n nesfârșit renaște, din ultima ce moare.

 

Acesta-i nesfârșitul, o moarte și-o-nviere

În fie-ce clipită ce-mi vine rând la rând,

Perpetuum viață-moarte și-apoi o re-nviere

E-n orișice secundă, pân’ nu se știe când.

 

*

De zilele milenii v-ar fi în viața voastră

Atunci  poate simți-veți că timpu-i mărginit,

Că ați trăit secunda din el cu viața voastră

Și că a lui lungime voi poate i-ați simțit.

 

Așa, fără simțire viața vi se pare

Că-mi curge neoprită în timp fără sfârșit,

Ea-n trecerea clipitei, se termină, îmi moare

Și-n alta îmi renaște mereu, la infinit.

 

 

BATĂ-TE  NEVOILE

 

Toamno, pentr-un strugure

Pe aripi de fluture,

Ai venit să ne- amăgești

Cu știutele-ți povești

 

Sus pe dealuri, n-ata urmă

Îmi lăsat-ai cuib de brumă

Iar în nucul din cea vie

Frunză galben-arămie.

 

Mi-ai pălit floarea-n grădină

Și îmi zici că nu ai vină?

Și-apoi nu tu, cine oare

Îmi gonește-n cer cocoare?

 

Dai la schimb un coș cu mere,

Ceva prune, ceva pere,

Grâu să am de pâine-n iarnă,

Brânză, ceapă pentru slană,

 

Prune dulci și parfumate

Și gutui ce-s îmbrumate

Și-un butoi cu vin-pelin,

Dar eu  zic, că e puțin,

 

C-ai luat ce-a zi cu soare,

Lungă, caldă-mbietoare,

Lunca toată înflorită

Și pe-a mea, dulce iubită

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Nesfârșitul timp (poeme)”

Emilia-Paula ZAGAVEI: Picuț, un cățel drăguț (poezii pentru copii)

GRĂDINIȚA

 

Vara iată s-a sfârșit

La grădiniță am venit

Cu Ionel și Marinel

Și cu-al nostru Azorel.

 

Fericiți nevoie mare

Lângă doamna învățătoare

Ascultăm povești cu zmei

Suntem cei mai cuminței.

 

Împreună ne jucăm

Apoi veseli colorăm,

Toată gustarea mâncăm

La amiază ne culcăm.

 

 

PUFIȘOR

 

Astăzi merge la oraș

Și e tare drăgălaș,

Cu ghetuțe și palton,

Îmbrăcat e ca un domn.

Dă binețe tuturor

Și oferă ajutor

Celor care au nevoie,

O face de bunăvoie.

A primit și-o ciocolată

Pentru-a faptelor răsplată!

 

 

NEASTÂMPĂRAȚII

 

Doi căței la colț de stradă

Joacă prinselea voioși

Cad, se-mpiedică și țipă

Și sunt prea gălăgioși.

Continue reading „Emilia-Paula ZAGAVEI: Picuț, un cățel drăguț (poezii pentru copii)”