Valeriu DULGHERU: Pisica Dodon și șoricelul Plahotniuc

Jocul între Plahotniuc și Dodon este ca între pisică și șoarece”

(O declarație de odinioară a jurnaliștilor).

 „Se va vedea cine va fi pisica!”

(A menționat ceva timp în urmă I. Dodon)

 

Acest joc între Plahotniuc și Dodon durează de mai mulți ani. De fapt Dodon este creatura lui Plahotniuc. Plahotniuc l-a făcut președinte, să fie un președinte ascultător. Dodon a fost de mai multe ori suspendat temporar din fincție de către Plahotniuc (când avea nevoie să-și promoveze legile sale), dar Plahotniuc niciodată nu a pus problema demiterii lui Dodon. Șoricelul ascultător Dodon îi convenea de minune.

            Iată că lucrurile s-au inversat. Crearea acordului politic între PSRM și ACUM a spulberat planurile lui Plahotniuc de a rămâne la putere pentru a păstra toate schemele criminale sclipuite cu atâta migală, fapt ce l-a făcut să dea bir cu fugiții. Acum încetul cu încetul se demontează sistemul mafiot al lui Plahotniuc, sunt deconspirate tot mai multe scheme frauduloase folosite de Plahotniuc pentru finanțarea acțiunilor extrem de costisitoare promovate de SRL-ul său PDM. Procesul ar putea decurge mult mai rapid dacă partenerul din Acord PSRM, în special Dodon, ar fi un partener cinstit. Se pare că Dodon are alte interese – substituirea sistemului Plahotniuc cu sistemul Dodon. Se pare că acum, după detronarea lui Plahotniuc, Dodon se consideră pisică în acest joc între cei doi. Ultimul omor (nu suicid cum este vehiculat oficial) al apropiatului lui Plahotniuc Iu. Luncașu este o dovadă în plus.

            Dar și alte acțiuni ale lui Dodon confirmă acest fapt. Modul cum Dodon își promovează oamenii săi în funcții cheie este alarmant. Aceasta pune sub pericol înseși principiul dezoligarhizării și depolitizării instituțiilor de drept în stat. După promovarea în funcția de director SIS a protejatului său A. Esaulenco, după promovarea secretarului general în aparatul președintelui R. Flocea în funcția de director CNA, ultimul caz privind alegerea lui V. Țurcan în funcția de președinte al Curții Constituționale este unul grăitor că Dodon nu dorește depolitizarea acestor instituții de stat ci înlocuirea „crîșei” politice a lui Plahotniuc cu a sa. Vechea componență a Curții Constituționale a fost demisă tocmai din cauza politizării excesive și serviciului adus lui Plahotniuc. Noua CC condusă de comunistul-socialist V. Țurcan nu va fi mai brează decât cea a lui Poalelungi.

Din mărturiile membrului CC L. Șova modul de alegere a președintelui CC a fost trucat, rezultatul fiind cunoscut din timp. Șova a spus că a primit un mesaj de la un angajat al Parlamentului, care îi sugera să-l înainteze pe Vladimir Țurcan la funcția de președinte, iar acesta o va numi președintă în absența lui. „Judecătorii constituționali trebuiau să aibă un minim de decență și să nu aleagă în funcția de președinte un judecător afiliat politic, iar cei cu background politic trebuiau să demonstreze măcar un pic de respect față de instituție și să nu se autopropună în calitate de președinte. Îmi pare rău de comportamentul unora din ei… Știu că instituția pe care o prezint a dat-o în bară cu votarea acestor două candidaturi politice (D. Manole și V. Țurcan!)…Noi avem bătălii mult mai mari de dat în continuare pentru justiție, nu mai avem dreptul să greșim încă o dată”, a declarat deputatul Radu Marian. Continue reading „Valeriu DULGHERU: Pisica Dodon și șoricelul Plahotniuc”

Dorel SCHOR: Un cerc vicios

– Ascultă domnule Ştrudelman, îl iau eu tare pe Marcel Ştrudelman. De când v-aţi mutat într-un apartament mai central şi mai grozav, gata? Nu mai cunoşti pe nimeni, nu mai treci să-ţi vizitezi foştii vecini, nu mai eşti acelaş om? Nu-ţi e puţină ruşine?

– Îmi este, mărturiseşte el blând. Sunt frământat, muşcat, consumat, erodat de o ruşine continuă şi neîntreruptă…

În ciuda faptului că fraza pare cam ironică, nu simt nici o fărâmă de ironie în tonul sau privirea lui Marcel. Aşa că îl privesc din faţă şi profil trei sferturi şi constat că dumnealui, de fapt, abia aşteaptă să-şi descarce sufletul.

– Bine, spun concesiv, descarcă-l…

– Ce anume?

– Sufletul.

Marcel Ştrudelman nu pare să mă fi înţeles, dar pentru că nu e nici singurul şi nici nu se întâmplă pentru prima dată, sare peste amănuntul cu sufletul. Şi îl descarcă.

– Acum doi ani, începe el, a născut madam Iliescu şi am fost poftiţi la botez, ca întotdeauna. Dar noi tocmai eram după mutare, casa era cu fundul în sus, nimic nu se afla la locul lui şi numai de petrecere nu ne ardea. Aşa că nu ne-am dus.

– Nu-i prea grav, constat.

Continue reading „Dorel SCHOR: Un cerc vicios”

Vasile FILIP: Versuri

Nuntă

 

M-am însurat în casa părintească

Și nunta am făcut-o în ogradă.

Popa Vasile – a stat să ne citească,

Tot satul a venit ca să ne vadă

 

Pentru ca jocul în vârtej să crească,

Flăcăi și fete s-au tot strâns grămadă;

M-am însurat în casa părintească

Și nunta am făcut-o în ogradă.

 

S-a întâmplat ca Pronia Cerească

În preajma mea necotenit să șadă

Și cu iubire să mă ocrotească,

Astfel lipsindu-l pe Satan de pradă.

 

M-am însurat în casa părintească.

 

 

Experiență de viață

 

Am jucat mai multe roluri

Și pe scenă și hai-hui

Și-am văzut hulubi în stoluri

Cum beau apă din Bahlui.

 

Am și spus-o nu știu cui

Care tot umbla prin moluri

C-am jucat mai multe roluri

Și pe scenă și hai-hui.

 

Acum fac curat prin holuri

Și povești din fotbal spui

Cu rateuri și cu goluri

Și cu vai de capul lui.

 

Am jucat mai multe roluri.

 

 

Opinii la un cutremur

 

S-a cutremurat planeta

De-atâta destrăbălare.

A prezis-o tanti Veta,

A făcut chiar și prinsoare.

 

A căzut cu bicicleta

Și soața lui domnʼprimare

Când s-a zguduit planeta

De-atâta destrăbălare.

 

,,Dacă umbli cu racheta

‒ A spus unul oarecare ‒

Sau te uiți doar cu luneta,

Vezi și petele din Soare”.

 

S-a cutremurat planeta.

 

 

Aventură nautică

 

Într-o lotcă pescărească

Mă îndrept către Bermude;

Sub o ploaie mocănească

Hainele deja mi-s ude.

 

Continue reading „Vasile FILIP: Versuri”

Dorel SCHOR: Făt Frumos (ziceri)

* De ce se spune „parţial înourat” şi nu „parţial senin”? Doar e acelaş lucru…
* Sunt programate zece partide combatante. Nu, nu e vorba de alegeri ci de campionatul de fotbal.
* Viitorul moare zilnic.
* Nu tot ce e de neînţeles pentru tine este un mister.
* Prietenii noştri se schimbă cu norocul nostru (Shakespeare în Hamlet).
* Înjurăturile sunt mai sincere decât complimentele.
* Un articol partinic este părtinitor.
* „Am făcut tortul în concubinaj cu bucătăreasa”.
* Trăim într-un univers invers.
* Nu râdeţi de proşti pentru că vor crede că au umor (Montesquieu).
* Făt Frumos purta plete nu barbă…
* „Noi discutăm despre „comăta Halley”.
* Matematica e superbă, dar un antricot bun mă atrage mai mult…
* Sunt părţi bune la privat, dar nu când fură de la stat.
* Tinereţea este o beţie fără vin şi bătrâneţea este un vin fără beţie (zicere germană).
* Şi bătrânii îmbătrânesc…
* Ca să ai cultura lecturii trebuie mai întâi să ai lectura culturii.
* Nu clăti rufele albe în ape tulburi.
* Ţine-ţi ideile tale aproape şi ideile altora şi mai aproape.
* Când nimeni nu e vinovat, toţi suntem vinovaţi…

———————-

Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

8 august 2019

Dunia Pălăngeanu&Cosmin Ștefan Georgescu: Final de vară

FINAL DE VARĂ

 

În cupele orelor leneșe
se răsfață petale de roze și crin
greierii au răgușit de cântat
cu vioara numai suspin.
E liniște,perele cad rumenite,
pe uliți doar praful încins
și tălpile arse de umblet
poveste de vară și vis…
Eu unde sunt în acest peisaj,
parcă miroase a toamnă
bobul de strugure ascultă mirat
cum cade ziua în cană.
M-am regăsit prin livada cu stele,
mă legăn pe-n colț de hamac
cu luna înfiptă sub streșini de gene
și-n colbura Timpului zac.

                                                            Dunia Pălăngeanu/Giurgiu

 

THALASSA

 

În mările ce azi te primenesc ,
Eu n-am fost niciodată să mă scald,
Acolo unde stele se topesc ,
Pe țărmul ce în noapte este cald.

Eu nu știu cum e cerul fără nori ,
Nici cum atâtea scoici se întretaie,
Dar de-aș putea din miile de pori ,
M-aș transuda în râu ca o văpaie.

În marea-n care ești m-aș revărsa ,
Să te cuprind de șoldurile-ți goale,
Și să te duc în Țara Thalassa
Să-ți mângâie-n val tot ce e moale.

                                                    Cosmin – Ștefan Georgescu/Paris

—————————————————–

Dunia Pălăngeanu&Cosmin Ștefan Georgescu

Giurgiu/Paris

August 2019

Anatol COVALI: Daruri lirice

Ai fost un dar

 

Poate că dacă nu veneam
pe-acest pământ, îmi părea rău
că n-aş mai fi atins vreun ram
din crângul tău.

Şi nici izvoarele-ţi zglobii
nu le-aş fi auzit vibrând
nemuritoare armonii
în al meu gând.

Sunt fericit c-al meu destin
atât de simplu şi firesc
a hotărât aici să vin
să te-ntâlnesc.

Ai fost un dar. Dar minunat,
când preaiubitul Dumnezeu
zâmbind a binecuvântat
sufletul meu.

Tu ai fost tot ce mi-am dorit,
ce am visat în veşnicii,
când nu speram că, în sfârşit,
te voi găsi.

Că îmi voi face sanctuar
din sufletu-ţi de farmec plin,
ca la superbul său altar
să mă închin.

20 august 2019

 

 

MAI AM…

 

Mai am un singur dor
în tot ce mi se dete,
să pot să fiu izvor
răcoritor de sete.

Mai am un singur vis
ce împlinit se cere,
să văd c-a fost ucis
balaurul durere.

Mai am un singur gând
ce-mi freamătă în minte,
să îmi înalţ cântând
un templu în cuvinte.

Mai am un singur ţel
în timp ce-mi port declinul,
să pun în toate zel
şi să-mi înving destinul.

Mai am un singur rost
lipsit de aroganţă,
să uit tot ce a fost
şi să devin speranţă.

Mai am un singur crez
ce mă menţine màtur,
de-al visurilor miez
nicicând să nu mă satur.

19 august 2019

 

 

MERG ÎNAINTE…

 

Merg înainte, nu mă mai sperii
că viaţa-mi cere alte dobânzi,
că-n ale sale vaste siberii
mişună-n haite lupii flămânzi.

Chiar dacă soarta tot rea, tot cruntă
flutură-n zare cernitu-i văl,
eu cu speranţa fac zilnic nuntă
şi-n a ei rouă faţa mi-o spăl.

Nu-mi pasă dacă mai cad din creste
iluzii care înfruntă stânci,
pentru că-n viaţă tot urcuş este
şi căţărarea dură, pe brânci.

Până la urmă tot voi învinge
căci tânăr este de-azi orice gând,
şi chiar de plouă sau dacă ninge
spre al meu capăt mă duc cântând.

18 august 2019

 

 

Dar…

 

M-am trezit deodată
alergând prin gri,
dar cu o ciudată
poftă de-a trăi.

O hilară ceaţă
s-a ţesut în jur,
dar o nouă viaţă
capătă contur.

Ochii-mi se-nspăimântă
de ce-am întâlnit,
dar sufletu-mi cântă
parcă-ntinerit.

Inima îmi plânge
sprijinită-n pari,
dar în al meu sânge
zburdă căluşari.

Gândurile mele
mai stau şi-n trecut,
dar ţesând în ele
un nou început.

Codrii de aramă
tineri încă par
când viaţa mă cheamă
ne-ncetat s-o ar.

17 august 2019

Continue reading „Anatol COVALI: Daruri lirice”

Titina Nica ŢENE: Tristețe

Ne-am adunat în curtea casei părintești,
cei cinci frați împrăștiați prin lume,
satul ni se pare, acum, străin,
nu mai știm pe nimeni după nume…

 

Casa părintească este tristă,
numai Luna-n cer o luminează,
singura ce-i este credinciosă
și de zeci de ani o tot veghează…

 

Dadeșul ne spune iar povești,
nu mai regăsim copilăria,
fără mama și fără de tata,
nu este completă bucuria…

Nucul își mai flutură câteva frunze,
prunii din livadă s-au uscat,
numai dudul negru de la poartă,
ne dă dude bune de mâncat…

Suntem toți la margine de viață,
cum putem să fim mai optimiști?
Azi plecăm, închidem iarăși poarta
și în suflet suntem tot mai triști…

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Gavril Iosif SINAI: oceanul

ochiul adâncului urmărește cerul
primește lacrimile văzduhului
unde vulturii se întrec
cu înălțimea sub aripi
poartă în cioc
gustul apei de sus
deschide și închide
un ceremonial de căsătorie
de la care pleacă
dornici de înmulțire
gândurile muritorilor care navighează
spre țărmuri virgine

s-au aplecat spre pământ
cu mâinile până la lună
din care au stors muritorii
câteva minute de fericire
un foraj de calitate în țeasta
corpului fără alt bagaj senzual
certitudini de microscop
lăsând în șomaj marinarii
plecați cu treburi prin port

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

Alexandru NEMOIANU: ,,Locul” ca semn veșnic

Vremea istorică pe care o trăim este dominată de conflictul și competiția între Neamuri, trupuri istorice și duhovnicești și „globalism”,ideologia „noului Babilon” și a platitudinii planetare. Acest conflict se desfășoară peste tot și în toată vremea, în mare și în mic. Sunt conflicte care cuprind țări sau imperii, civilizații și continente dar, în același timp aceleiași mari confruntări au loc în săli de clasa, în gazete, între paginile unor cărți, în sufletul fiecăruia dintre noi. Uneori pare că a rezistă puternicilor zilei, „stăpânirilor”, ar fi un exercițiu în inutilitate și o luptă cu morile de vânt.Dar adevărul este altul.

În primul rând actualul conflict, ”lupta” zilei de azi,cea dintre “globalismul-sodomit” și cei care iubesc identitatea locală, ”nativiștii”, nu este un conflicto „vertical” ci unul „orizontal”. Anchilozați în modele de gândire depășite,modele ale “războiului rece”, globalist –sodomiții caută să prezinte acest conflict ca fiind între “blocuri” și “alianțe” statale. Dar acest conflict este “orizontal”, el se da între idei și viziuni despre lume, care nu au și nu pot fi determinate geografic. Viziunea “nativista” cuprinde pe oamenii de bună credință din toată lumea, iar globalist-sodomia ține de interesele sinistrei cabale transnaționale, marxist-sorosiste. În fiecare clipă și în orice parte din lume, o singură persoană poate face o diferență între bine și rău căci, tot în fiecare clipă și tot în tot locul, fiecare dintre noi alege între bine și rău. Că așa este în veci ne este arătat de către Sfânta Carte, care ne spune că Domnul era gata să cruțe Sodoma dacă între hotarele ei ar fi viețuit zece drepți drept. În importanța colosală a fiecărei persoane, în capacitatea ei de a influența cursul evenimentelor, stă de fapt toată frumusețea istoriei. Această libertate a persoanei face din istorie un proces care nu poate fi prevăzut și nu poate fi dirijat, oricât de mult ar dori-o „puternicii” zilei, „stăpânirile” care, Slavă Domnului, s-au dovedit a fi întotdeauna trecătoare, vremelnice.

Căci procesele istorice nu se dezvoltă în creștere egală, ci în una ondulatorie. Sumedenie de amănunte, care niciodată nu pot fi controlate ori dirijate,asigură pentru totdeauna imposibilitatea „planificărilor”. (În cuvintele lui Friedrich von Hayek nimeni nu poate stăpâni,”cunoașterea tuturor circumstanțelor particulare, în timp și spațiu”.)

Nu știm cum se va încheia conflictul vremii noastre. Dar știm că el se va termina altcum decât ne imaginăm și cu toată siguranță altcum decât au dorit și doresc cei care l-au pus în mișcare. Dar dincolo de acest fapt rămâne limpede că fiecare Neam și încă mai mult, fiecare individ are de făcut o alegere, are de spus „da” ori „nu” la întrebări și situații limită, între bine și între rău. Iarăși nu trebuie să devenim dramatici sau să ne imaginăm că în chip necesar ni se cere să fim „eroici”. Există situații imediate care țin de moștenirea istorică și de „locuri”, care întotdeauna au memoria lor și propria lor voință de a fi. Ar trebui să avem doar minimală băgare de seama, discernământ, un strop de bun simț și de smerită îndrăznire. Căci există „locuri” în care se poate rezista la ispita vremii. Ca exemplu pot fi oferite „țările” românești, micile depresiuni intramontane care au ținut Neamul Românesc în făgaș neschimbat de mii de ani, între ele și „țara” Almăjului din Banatul muntos.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Locul” ca semn veșnic”

Mariana GRIGORE: Imortalizări lirice

Ce faci?

Mi-ai înfipt în carne ghearele focului
și-mi țipi în ecoul sângelui
strigătul fecund al arderii!
Mă mistuie flacara aceasta încorsetată
pe coapsa rugului
răstălmăcit de șoapte vii!
De ce te strecori printre cutele albe ale zâmbetului meu?
Ai rabdarea timpului care se joacă de-a degetele ce mângâie clipa…
Să nu te grăbești,
uită minutul exact la ora întâmplării!
Ești ca o dorință străpunsă de
vreau,
cu un unghi înclinat
la 180 de grade de stare febrilă!
Între gesturile tale înfometate,
doar meridianul 0
mai poate echilibra polii opuși atracției
Și totuși,
formele de relief ale palmelor,
s-au oprit în valea cu suspine
ce-mi suflă în vânt scaieții nerăbdării
Ești tare stângaci în penumbră!
Ieși la lumina luceafarului
și dedublează-ți stelele
în luna mea plină !

Lasă eclipsa să adoarmă pe sânul meu
rotunjit de vise
Rămâi în acest anotimp…

16 august 2019

 

 

În drumul pietrei

 

În drumul pietrei printre valuri,
întâlnim fire de nisip
ce leagă vântul de forma tălpilor șterse
călcăm apăsat pe orice curge și nu ne oprește goana
alergăm,
visăm între clipe,
clipele le împărțim între zile goale
și nopți mult prea albe

Vin momente ce ne cutremură instinctual colbul așternut pe palme,
uităm să simțim forma clepsidrei
adunată într-o ploaie subțiată de timp,
suntem un monolit surpat din pereții prea șubreziți de erodări timpurii,
clădim din dărâmături
palate mișcătoare,
spargem amforele de pereții ravenelor
ce urcă în căderi,
apoi ne ascundem lumina în grote înțepenite de frig

În drumul pietrei, suntem trecătorii care cară pe spate, iluzia zborului!

11 august 2019

Continue reading „Mariana GRIGORE: Imortalizări lirice”