Mircea Dorin ISTRATE: Poeme

VREMURI  TRISTE

 

Mă mistui în durere de-o bună vreme-ncoace

Văzând cum astă țară se seacă de putere,

Cum nu mai  are-n dânsa voință și-a ei vrere

Să-și țină calea dreaptă în câte toate-mi face.

 

Și n-am prin împrejuru-mi modele bărbătoase

Să fie ele-n stare adune iar norodul,

Ridică-se din moarte și pună-n el fiorul

De-a-ntoarce strâmba lume spre vremi mai sănătoase.

 

De-aceea în istorii gândirea mea  îmi cată

Prin file care-s timpuri de-acuma învechite,

Cu vremuri mari, mărețe, de-apururea slăvite,

Modelele pe care să le urmez în viață.

*

Vă cer smerit iertare, vitejii mei strămoși

Că somnul iar vi-l tulbur punându-vă-o-ntrebare,

De unde voi luat-ați acea îmbărbătare

Ce va mânat în lupte să fiți victorioși?

 

Cum de-ați avut putere în vremile străbune

Să v-apărați moșia cu viața ce vi dată?

Râzând în fața morții, să știe lumea toată

C-așa voi nemurit-ați, mărețele Columne.

 

Azi, în a noastre inimi nu-i dragoste de țară,

De neam, de sfânta glie, cu moșii ei cu tot,

Pe mulți de toate astea îi doare fix în cot,

Și-și cată fericirea, prea mult de-acuma pe-afară.

 

De-aici ne vin mai toate, cât rele sunt în lume,

Că nu suntem cu țara în sufletele noastre,

Și nici la Domnul încă nu-i suntem sfântă oaste

Ca pentru neamul ăsta, să facem lucruri bune.

 

Dar nu uitați voi ceia tot răsfirați prin lume

Că-n astă humă numai avea-ve-ți somn tihnit,

C-aici îți fi vecie în locul ăst’ sortit

Pe toți câți ne nescut-a, la urmă  ne-mptreune.

 

3 Mai 2019

 

 

NEHOTĂRÂTĂ   PRIMĂVARĂ

 

E-un Mai c-o vreme cam întoarsă,

Mai multă gri decât senină,

Cu ploi  mărunte și vântoasă,

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Poeme”

Dorel SCHOR: Idei matrimoniale (schiță)

– Tineretul de astăzi nu prea se grăbeşte să se căsătorească, afirmă în cunoştinţă de cauză domnul Albert care este modestul patron al agenţiei matrimoniale „Matilda”. Şi cui îi spune treaba asta? Lui Şimon Şeinerovici care i-a fost client încă din vremurile bune, când nu trecea săptămâna fără să fericească măcar un el şi o ea. Ce-i drept, Şimon nu şi-a găsit perechea, dar cei doi au rămas amici.

– Agenţia noastră mergea foarte bine, dar în ultima vreme merge numai binişor. Le-au crescut pretenţiile la toţi, bărbaţii vor bogate, femeile caută titraţi, e o problemă… Când vine un client, trebuie să-i câştigi încrederea, să-l convingi că partenera propusă de noi e grozavă şi că numai o minune s-a întâmplat că a stat să-l aştepte tocmai pe el! Ei, cum dracu faci să te creadă??

– Lasă-mă pe mine! i-a propus Şimon. Lasă-mă o dimineaţă singur şi ai să vezi ce ispravă o să fac. Nu ai ce pierde.
Fapt este că domnul Albert a acceptat…

În ziua cu pricina, Şimon a stat vreo patru ore la agenţie şi n-a intrat nici dracul. Avea dreptate domnul Albert, nimeni nu face coadă la însurătoare… Şi tocmai când se gândea să închidă pentru pauza de prânz, apare un individ, aşa cam între două vârste, nici prea mic dar nici prea înalt, cu niţică burtă şi început de chelie, cămaşa curată, servietă, pe scurt modelul burlacului care s-a săturat de burlăcie şi vrea să se însoare. Şimon Şeinerovici îl pofteşte să ia loc, abia dacă îl lasă să spună vreo două cuvinte şi-i dă drumul:

– Agenţia noastră e cea mai norocoasă, domnule. Bine aţi făcut că aţi venit la noi… Numai noi avem sucursale în ţară şi în străinătate, putem oricând să vă recomandăm partide excepţionale, de toate calibrele. Dacă aţi şti ce combinaţii am realizat noi, v-aţi cruci. Numai săptămâna asta am căsătorit un diamantar, un director de bancă, un vice-ministru şi un doctor, doi avocaţi şi trei industriaşi…

– Înseamnă că vă merge bine, a spus timid candidatul.

– Auzi vorbă! Ne merge excelent! a precizat Şimon. Cifra noastră de afaceri poate rivaliza cu cele mai prospere întreprinderi din ţară. Numai la sucursala aceasta avem înscrişi peste două sute de viitori taţi de familie.

– Şi toţi plătesc? s-a minunat burlacul.

– Se înţelege. Scump, dar face! Decât să mergi la concurenţă şi să te alegi cu cine ştie ce partidă de duzină, mai bine plăteşti la noi cum se cuvine, dar te căsătoreşti perfect. Parcă de câte ori se însoară omul într-o viaţă? O dată, de două ori… Merită să nu te zgârceşti! Cine are de gând să facă economie, n-are decât să nu vină la noi.

– Dar eu am fost informat că la voi e ieftin, a tatonat tipul.

Continue reading „Dorel SCHOR: Idei matrimoniale (schiță)”

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Noaptea trezită

Noaptea trezită

 

Noaptea trezită din somn
cu întunericul pe pantofii de lac
își umple trupul cu lupi la pândă,
dincolo de golul de sub aripile păsărilor
care-și uitaseră puii în cuiburi
nedumerite de ce se-ntâmplă-n pădure.

Doar câteva nepotriviri se disting
așa cum nu te aștepți,
ori așteptarea ta egală cu a mea
smulge din mine teama, o îmbracă-n șoapte
și mărește ritmul inimii.

În zorii pe care îi salvează sânii tăi
aproape descrețiți de lumină,
încerc trăirea ruptă din carne
flămândă ca ziua ce bate la ușă
și alungă noaptea.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

4 mai 2019

Gheorghe PÂRLEA: Mă simt stăpânul absolut

Mă simt stăpânul absolut

 

                         Motto: Locul tău pe pământ are un petec simetric de cer. (Anonim)

 

 

Port clop pe cap

din petecul de cer,

cu tot cu stelele din el.

Şi nu-mi dau clopul jos nicicând,

chiar de-mi va zice lumea

că-s bolând.

Nu-mi pasă mie,

chiar defel,

ce cred ceilalţi de pălărie,

de clopul meu

desprins din cer.

 

Iar în picioare port de mult

saboţi din mugurii de lut,

lipiţi de talpa mea de prunc

când mama mă ţinea

de mână

şi-n scutecel de val de vânt

mă îndemna să las în humă

întâia-mi urmă

pe pământ.

 

Mă simt stăpânul absolut

pe-acest tărâm de la-nceput,

smuls din abis

şi-hotărnicit

în necuprins,

chiar în adins,

să-mi aibă la picioare lut,

iar la hotarul cel de sus,

acoperişul meu de cer

cu tot cu stelele din el –

Mă simt stăpânul absolut.

———————————

Gheorghe PÂRLEA

4 mai 2019

(Imagine internet)

Dunia PĂLĂNGEANU: Pace, liniște, tihnă

Pace, liniște, tihnă

 

Pace,liniște ,tihnă,
ca pe sori vă aștept
să umpleți câmpia din mine
să nu rătăciți drumul drept,
mă cufund în undele voastre
sufletul alintat renăscut
botezat în ceruri albastre
miel alb alergând la păscut,
mirt parfumat mi-e privirea
fruntea cunună de astre
acopăr cu rugi azi poteca
ce urcă spre -amurguri sihastre
tihnă.liniște,pace,
mai mult nu-mi doresc înger drag,
se-aprind diamante sub talpa
cea sfântă oprită în prag.

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

 

(Din proiectul literar bilingv în lucru POEME CU ÎNGERI /POEMS ABOUT ANGELS , autoare, Dunia Pălăngeanu, 2019, ilustrația Dana Sandu, traducere l.engleză prof.Tereza Cambera )

Sofia Doina GAVRILĂ: Lăcrămioare

Lăcrămioare

 

Pe-a primăverii coroană,
mărgăritare,
gingașe, fine, delicate
lăcrămioare,
sculptate-n roua nopților,
din caiere de dor,
ascund sub cupele argintii
parfum tulburător.
Legenda spune, că din amorțire,
la viață au trezit,
o prințesă, cu parfumul lor,
plin de iubire,
magice flori, ce au fost create,
din lacrimi de frate.
Lăcrămioare, gânduri înmugurite
la ceas de noapte,
din clopoțeii de argint , ca o adiere,
se aud simfonii…
în verdele frunzelor, ascundeți
tainici fiori,
fluturi orbi, de noapte, cu aripi
de smarald ,
zburând sinucigași, spre razele lunii
strălucitoare.
Dalbe lăcrămioare, răsărite din
durere și bucurie,
din lacrimi prefăcute-n apă vie,
hipnotic parfum ce îmi sărută
epiderma,
cu buze arse… stârnind valuri
de nostalgii…

—————————–—–

Sofia Doina GAVRILĂ

3 mai 2019

Emil MUREȘAN: Lemnul parcă a-nflorit

Lemnul parcă a-nflorit

 

Vai, ce bine-i aicea pe lemn!…
Cum mă răcorește vântul
Și mă încălzește soarele…
Cum se joacă fluturii în jurul meu
Și cum se pun păsările pe brațele mele…
Și păpădiile, galbenele, cât de frumoase îmi sunt la picioare
Și cum mă joc eu cu copii de-a baba-oarbă în jurul lemnului…
Și lemnul parcă a-nflorit;
Da, sigur a-nflorit,
Văd flori ca de cireș în spinii frunții
Și parc-am înflorit și eu…
Unde să mă duc ,
Când mi-e-așa de bine…

——————————

Emil MUREȘAN

3 mai 2019

(imagine internet)

Zenovia PRIBOI: Ea nu mă știe…

Ea nu mă știe...

 

Ea nu mă știe, eu o știu,
și-n nopțile cînd vii târziu,
parfumul meu pe perna ta
se odihnește lângă ea!
Ea nu mă vede, și nici eu,
dar împreună stăm mereu
pe pieptul și pe brațul tău,
dreptul e-al ei, stângul e-al meu!
Ea mă urăște, eu o plac…
În ochii tăi privesc cu drag
și o descopăr așteptând…
Te-alung, să-mi vii cât mai curând!
Când ea, când eu, plângem puțin,
suntem legate de destin,
și-mi dă târcoale o-ntrebare,
ea te iubește mai mult oare?
Sau eu, că te aștept mereu
știind că n-ai să fii al meu!
Sau eu, că-ți dăruiesc în van
toată iubirea care-o am?
Ea nu mă știe, dar mă simte,
căci inima ei nu o minte…
Așteaptă cu priviri senine,
să-ți treacă… să renunți la mine!

————————

Zenovia PRIBOI

3 mai 2019

(Imagine internet)

Anatol COVALI: Sunt fericit

Sunt fericit

 

Zilele trec . Anii se duc. Nu-mi pasă.
Trăiesc din plin oricare clipă vine
şi-mi spune blând că viaţa e frumoasă
şi că orice pot de la ea obţine.

Sufletul meu se scaldă în lumină,
iar inima a-ntinerit şi cântă
simţindu-se de împlinire plină,
în timp ce mintea-n visuri se avântă.

Sunt fericit cum n-am mai fost vreodată,
pentru că simt în mine-o tinereţe
ce zi de zi e tot mai minunată
şi vrea neîncetat să mă răsfeţe.

Păşesc spre viitor zâmbind. Privirea
mi s-a înseninat şi străluceşte
de bucurie tandră că-mplinirea
orice tristeţi din mine izgoneşte.

————————————–

Anatol COVALI

București

3 mai 2019

Florin-Cezar CĂLIN: Iubirea ta la răsărit m-așteaptă !…

Iubirea ta la răsărit m-așteaptă !…

Am încercat să-mi pun ordine-n gânduri,
– Iar viața să-mi așez pe nou făgaș !
Să-nvăț să te iubesc și … printre rânduri,
– Sau să o ”scot” pe-aceasta în oraș !

– Să mă așez în iarba încolțită !
Să strâng în palme fluturii iubirii.
Și s-o privesc cum ea se înfiripă,
Din mugurii plăpânzi ai fericirii.

Mi-au obosit și lacrimi de durere,
– Tot încercând ca să te definesc !
Simțeam o urmă vagă de plăcere,
În sentimentul care îl nutresc.

– Erai numai o umbră, o himeră !
Dar presițeam, în viață că-mi apari.
– Ca o făptură totdauna ternă !
Și-n inimă, tacit, să îmi răsari.

– Iubirea ta la răsărit m-așteaptă !
Eu plec spre ea, dar am să iau cu mine.
O dragoste curată, înțeleaptă,
– Și sentimentul că ne este foarte bine !

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

3 mai 2019

(Imagine internet)