Elena NEAGU: Și-apoi ningă cu înviere…

Și-apoi ningă cu înviere
să uităm ce cruci am fost…

Pun opaițul
la fereastra dinspre visele din noi ;
din icoana ce-o sărut ,
tot mai suie printre sfinți
tălpile bătute-n cuie
și le spală numai ploi .
Te botez să-ți ștergi uitarea ,
c-o batistă frământată
între mâinile-mi din rugă
și curat în noi să urci ;
o lumină să-mi aduci
pe sub munte nins de dor
și un curcubeu tomnatic ,
cald ca aburul de pâine ,
să mă țină într-o rugă
dintr-un ieri și până mâine ,
când ți-oi frământa azima
zilelor ce-or fi de post.
Și-apoi ningă cu înviere ,
să uităm ce cruci am fost…

————————-

Elena NEAGU

5 mai 2019

Ioana CONDURARU: În luna Mai

În luna Mai

În luna Mai, iubirile renasc
Și dalbe flori lucesc în noapte-albastră!
Eu din eternitate mai răpesc un ceas
Și îl ascund în visul de-altădată.
În luna Mai mă-ncântă orice floare
Și zbor de fluturi pe iubire pun,
Să pot fi clipa veșnic zâmbitoare
Chiar dacă lacrimi cad pe caldarâm.
Rubinul strâng din floarea-înmiresmată
Când diminețile revin din paradis
Și-îngenunchez în clipa minunată
Simțind al vieții minunat reflux.
O petală gingaș înflorește
Când soarele-și revarsă raza blândă,
Ti-o dăruiesc cu dragoste primește
Privește fericirea, te inundă.
Deschide-ți inima și lasă fericirea
Să îți păntrundă-n sufletul peren
Căci asta lună este dulcea muză,
Ce scrie-n anotimp frumos catren.

———————————-

Ioana CONDURARU

5 Mai 2019

Imagine internet

Florin-Cezar CĂLIN: Mâna destinului nostru…

Mâna destinului nostru…

– Noi ne știm după cuvinte, ne alegem din priviri!,
… ne creăm adolescența … improbabilei iubiri.
care strigă-n ochii tăi, visele noastre pe nume,
… în timp ce mâna-ți adună … interesele comune.

Lângă mine chipul tău pare umbra ta divină,
(pată mare-n Univers … semănând cu o lumină).
simt moment de slăbiciune când întind mâna spre ea,
… și un fel de-apoplexie … că aceasta va fura.

… dragostea divinității … ce-i a vieții țintuire,
(o clipă de pubertate, în moment de rătăcire).
… cu o primăvară care … nu se-nscrie în tipare,
că-i propusă-n calendar pentru viața următoare.

Îți propun banalitate … fiindcă vremea nu e bună,
”- Să oprești în palma ta soarta mea, cândva nebună!”.
ca să ardă pentr-o clipă … doar la tine în priviri,
… să simțim (chiar și-o secundă) doza ta de amintiri.

… peste ochii tăi căprui trec ciudate condamnări,
chiar a dorului ce-mparte … dragostea la tine-n zări.
… și în puncte cardinale … rătăcind în Infinit,
îndemnându-ți nereida să se-apuce de iubit.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

5 mai 2019

Miriam Nadia DĂBĂU: De toate…

De toate…

Nu faci decât să ucizi iubirea,
ca o pasăre rănită
ce-și frânge aripile
și piciorul e prins în laț…
așa ești tu în clepsidra
timpului rămas!
Ești Proust cu uitarea,
ești Shakespeare cu tăcerea,
ești Baudelaire cu iubirea,
ești Bacovia cu șoapte
și Blaga cu raze de soare!

De ce pasărea moare
și rana e incurabilă?
Poate uitarea lui Proust
o salvează?
Poate tăcerea lui Shakespeare?
și Hamlet ar vorbi în fața
iubirii…
Și toamna lui Bacovia
ar plânge …
Sau razele de soare
ale lui Blaga, ar zâmbi…
dacă tu nu ai lăsa iubirea
să moară!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

5 mai 2019

Anna-Nora ROTARU: Poesis

ȘOAPTE ȘI LACRIMI…

Drum în față, drum în spate
Și-mprejur doar bălării…
Aud clopotul cum bate,
Dinspre sat, peste câmpii…

E-n amurg, e trist, pustiu,
Roșul se topește-n seară…
Mă aștepți, nu cred să viu,
Dorul să ni-l stingem iară…

Câte așteptări au fost…
Câte vorbe dulci deșarte,
Ce acum nu-și mai au rost,
Risipite-n drum, departe…

De atât amar de vreme,
Vântu-a măturat cărarea…
Nimeni n-o să ne mai cheme…
Peste noi căzu-nserarea…

Șoapte dulci de altădată,
Stau-necate în șuvoaie
Și se-amestecă în baltă,
Cu pietriș și cu noroaie…

N-am acum ce să aștept…
Drum deschis îmi stă în față…
Îmi strâng inima în piept
Și-l continui cât am viață…

Privesc cerul roș ca sânge…
Încă nu căzu de seară
Și mă strânge-un nod de-a plânge,
De-o iubire ce-o să moară …

ROȘUL, REGELE CULORILOR

Azi, mi-am zis să-mi aleg una din culori,
Din cele, ce mai des le pun pe șevalet…
E cea mai caldă, ce-o întâlnești la flori,
La trandafiri, la maci, garoafe și bujori
Și, pe retină ți se-mplântă ca stilet !

E… Roșul, culoare de Demon, Iad și Sfinți…
A sângelui prelins în sacrificii pe altare…
A împăraților și-a stăpânilor de ginți,
A feței, când fără scrupule încerci să minți,
A scânteii, ce-aprinde iasca din amnare !

Culoarea rubinului, a senzualelor dorinți,
Ce te ridică-n slăvi, te coboară în vâltori…
A vinului, ce te-amăgește-n nopți fierbinți,
Pierzând redute, ce ridicaseși din credinți,
Lăsând pradă sufletul la orice impostori !

E culoarea, ce urlă-n flăcări, te orbește…
A rănilor scurse pe piatra milenară…
A lavei, ce din străfunduri izbucnește,
A gurii-n sărut-aprins sau când vorbește
Mâniată și te împroașcă cu ocară !

Roșu-i sângele din infernale abatoare,
Pe nea bacoviană-nroșită de ftizie-n ierni…
Al cărnii zdrențuite-n lupte-ngrozitoare,
Al vietăților sfârtecate-n vânătoare,
Al plăgilor Domnului, ce-n suflet le așterni…

Roșul e și-al asfințitului ce sângerează…
Al mamelor, când dătătoare sunt de viață….
Prima culoare-a luminii când se dispersează,
Din întunecimi când răzbate și pulsează,
E… Regele Culorilor, când omoară, când răsfață…

————————————

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

4 mai 2019

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poesis” →

Ioana CONDURARU: Noapte în vers

Noapte în vers

Luna se bolteșete-n ape,
Noaptea stă în adormire,
Stelele aruncă raze
Peste-a lumii rătăcire.

Argintie noaptea pare
În a astrelor lumină,
Cuprinzând în sfinte oaze,
Lumea ce în vis suspină.

Vântul tainic, aiurit,
Cu o șoaptă de iubire,
Trandafirul-a miruind
Îndemnănd la fericire.

Este liniște deplină
Pe aleile din vis,
Doar eu rătăcesc cu tine,
Spre păduri de paradis.

În visuri sădesc amorul
Și-l adorm pe fân cosit,
Iar din astre adevărul
Îl dau inimii tribut.

Pe a inimii tandrețe,
Îmi culc razele de lună,
Dăruind muzei binețe
Și un gând de Noapte bună.

———————————-

Ioana CONDURARU

Mariana POPAN: Călător prin timp

Călător prin timp

În fiecare clipă orice melc
Îşi urmează milimetric paşii,
Precum o clipă prin nisip
Se scurge, reurmându-şi aşii.

Ca nişte clipe suntem noi,
Prin timpuri stele infinite,
Nu ştim:sclipi-vom în nocturn,
În jurul lunii regândite?

Nimicul stelelor se-adună,
Precum, din clipe, un minut
E-un pas uriaş făcut pe Lună,
Minutele-s de nepierdut…

Cum din nimicuri reapar
Mereu, mereu clipite vii,
Clipitele-n minute stau,
Minutele-n ore târzii…

Şi orele? În alte ore?Şi zilele
Ce trec, cum trec, deşi nu trec;
Doar noi înaintăm în timp:
Cum luni adună ceea ce petrec.

Iar anii noştri, vrem, nu vrem,
Adună multe, multe zile,
În săptămâni, în luni şi luni,
Precum ţârăna printre mile.

Şi ne-ncetat se scurge timpul…
Mereu, mereu, la fel:mereu;
Noi trecem, deşi stăm în spaţii,
Cum, Cronos trece ca un zeu.

…Aşa vor trece vieţi şi vieţi,
Clipă cu clipă-n univers,
Aşa vor trece toate-n van, …
Doar noi lăsăm doruri prin vers…

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare

4 mai 2019

Dorel SCHOR: Absent de la eveniment (schiță)

Există unele evenimente la care, de voie, de nevoie, trebuie să iei parte. Boris Israelovici îşi propusese să meargă în după amiaza asta la un meci de fotbal din campionatul orăşenesc, când primi un telefon care îi răsturnă programul.

– Vorbeşte Aliza, secretara domnului Benedict. Domnul Benedict vă transmite trista veste că socrul lui a murit şi vă roagă să fiţi prezent la ora patru la cimitir, dacă puteţi.

Auzi vorbă: dacă puteţi… Păi, domnul Benedict e un om important, şeful direct al şefului său, cel de care depinde o primă, un bonus sau o avansare. Se mai pune problema?

– Voi fi prezent, domnişoară, sigur că da.

Boris se îmbrăcă corespunzător, îşi potrivi o cravată cernită, urcă într-un autobuz, apoi într-al doilea şi la ora patru şi zece, maximum patru şi un sfert, se prezentă la poarta cimitirului. Dar la poarta cimitirului, nici ţipenie de om.

– Ascultă, se adresă unui tip care fuma nepăsător sub un umbrar, matale ai vreo funcţie aicea?

– Da’ ce-ţi trebuie? vru acela să ştie. Un loc sau o parcelă?

– Deocamdată nu, preciză Boris. Am venit la o înmormântare şi am întârziat puţin. În ce direcţie au luat-o?

– Dar la ce oră trebuia să vii?

Continue reading „Dorel SCHOR: Absent de la eveniment (schiță)” →

Anatol COVALI: Încerc

Încerc

Am plâns din când în când şi azi regret
că lacrimi am vărsat în suferinţă,
când mi-a părut că totu-i violet
în jurul meu şi în a mea fiinţă.

Îmi pare rău că n-am surâs mereu
şi nu le-am dat cu tifla la şicane,
care m-au vrut împotmolit în greu
şi şfichiuit de crude uragane.

Încerc acum să râd sau să zâmbesc
oricărei clipe care mă străpunge
şi mie însumi tandru să-mi şoptesc:
E vremea să te schimbi complet. Ajunge !

Îmi trebuie-o fărâmă de curaj.
Să fiu convins că totul e posibil,
dacă în loc de-un nefiresc picaj
voi reuşi să zbor prin incredibil !

————————————–

Anatol COVALI

București

4 mai 2019

Monica Luminița CHIRIAC: Să nu mă cauți…

Să nu mă cauți…

Să nu mă cauți, grea, tristețe,
N-am timp de tine, am plecat,
Tu…, schimbă-te, în tinerețe,
Timpul se scurge și-i păcat.

Să nu mă cauți, gelozie,
N-am timp de tine, mă feresc,
Tu…, schimbă-te, în armonie,
Așa doresc, eu să iubesc.

Să nu mă cauți, azi, durere,
N-am timp de tine, mă grăbesc,
Tu…, schimbă-te, în mângâiere,
E mai plăcut, să o primesc.

Să nu mă cauți, depărtare,
N-am timp de tine, eu trăiesc,
Tu…, schimbă-te, în înălțare,
Ce fericire…, s-o găsesc.

———————————

Monica Luminița CHIRIAC

4 mai 2019

Imagine: sursă internet