Mariana POPAN: Călător prin timp

Călător prin timp

 

În fiecare clipă orice melc
Îşi urmează milimetric paşii,
Precum o clipă prin nisip
Se scurge, reurmându-şi aşii.

Ca nişte clipe suntem noi,
Prin timpuri stele infinite,
Nu ştim:sclipi-vom în nocturn,
În jurul lunii regândite?

Nimicul stelelor se-adună,
Precum, din clipe, un minut
E-un pas uriaş făcut pe Lună,
Minutele-s de nepierdut…

Cum din nimicuri reapar
Mereu, mereu clipite vii,
Clipitele-n minute stau,
Minutele-n ore târzii…

Şi orele? În alte ore?Şi zilele
Ce trec, cum trec, deşi nu trec;
Doar noi înaintăm în timp:
Cum luni adună ceea ce petrec.

Iar anii noştri, vrem, nu vrem,
Adună multe, multe zile,
În săptămâni, în luni şi luni,
Precum ţârăna printre mile.

Şi ne-ncetat se scurge timpul…
Mereu, mereu, la fel:mereu;
Noi trecem, deşi stăm în spaţii,
Cum, Cronos trece ca un zeu.

…Aşa vor trece vieţi şi vieţi,
Clipă cu clipă-n univers,
Aşa vor trece toate-n van, …
Doar noi lăsăm doruri prin vers…

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

4 mai 2019

Lasă un răspuns