– Vai, ce neplăcut mi-a fost în Place Pigalle, îmi spune domnul Oiţerman, tocmai revenit dintr-o deplasare la Paris. Am trecut într-o duminică pe la Moulin Rouge şi tocmai vroiam să-i arăt soţiei celebrul Montmartre, când ne-am trezit, fără să ne dăm seama, în inima catierului fierbinte.

Domnule, nu vreau să exagerez, dar nu poţi să faci doi paşi acolo fără să te agaţe o cocotă, nu poţi înainta zece metri fără ca vreun coccinel să nu te atragă într-un gang. La fiecare colţ te şochează reclama unui cinematograf unde rulează toată ziua şi noaptea filme porno, sau se deschide perdeaua unui sex shop, sau se întredeschide uşa unui stabiliment dubios, te frapează vitrina unui teatru cu piese impertinente, sau un local de striptese cu femei în pielea goală, sau un bar dubios cu figuri de pe alte planete… Detracaţi şi dezaxaţi, narcomani şi apaşi, de te ia frica, nu alta, de câţi aşa zişi artişti, şarlatani, prostituate, hoţi de buzunare şi falşi intelectuali pe metru pătrat găseşti acolo…

Crezi poate că toţi ăştia veniseră în Place Pigalle numai pentru că era duminică?! Da’ de unde…Am trecut pe acolo şi luni, şi marţi, şi miercuri, aproape în fiecare zi în care nevastă-mea făcea shoping prin marile magazine şi eram liber. Am trecut la orele cele mai diferite şi, te rog să mă crezi că aceleaşi personaje şi aceaşi atmosferă de perdiţie domneşte în acest loc care, între noi fie vorba, e şi periculos, pentru că e plin de terorişti arabi şi fundamentalişti, adică homosexuali şi lesbiene. Un domn bine, un familist care se respectă, un om cu principii curate, aşa ca noi, nu are ce căuta acolo! Mi-a fost foarte , foarte neplăcut de fiecare dată…

A fost o surpriză grozavă pentru locatarii blocului nostru:

Manana, fiica cea mică a familiei Nasgâtaşvili a fost aleasă de către un juriu de profesionişti , la concursul de frumuseţe care se organizează în fiecare an în oraş, „Miss Municipiu”. Până mai anul trecut, era o adolescentă timidă şi anonimă, iar acum, deodată, am descoperit o domnişoară frumoasă şi elegantă, o adevărată stea care merită cu prisosinţă titlul.

Noi, vecinii şi nu numai, l-am felicitat pe fericitul tată care se mândrea pe bună dreptate cu succesul fetei lui. Ba, mai mult decât atât, au apărut şi unele avantaje neaşteptate. De pildă, s-a întâmplat de câteva ori ca nişte licieni să-i ofere loc în autobuzul aglomerat, sora de la policlinică l-a primit peste rând la recoltarea analizei pentru colesterol, iar din partea familiei Iliescu a primit un frumos buchet de gladiole.

Când l-a întâlnit pe dentistul Kleinergrois, aproape că s-au îmbrăţişat, mai ales când acesta a declarat să audă şi alţii:

– Frumoasă fată s-a făcut Manana!

Haim Nasgâtaşvili, care primise destule complimente, a spus modest:

– Mulţumesc, mulţumesc…

– Da, a continuat dentistul. Ciclurile biologice naturale şi demonstraţiile congenitale paralele, precum şi ancorarea liniilor de destin au dovedit că fetele seamănă, în general, cu tatăl lor, iar băieţii cu mama lor. E dovedit incontestabil. Cu alte cuvinte, Manana a moştenit frumuseţea, şarmul şi eleganţa naturală de la tatăl ei!

A fost momentul când Haim l-a îmbrăţişat a doua oară pe dentistul Kleinergrois. Dar acesta a continuat:

– De acea, se impune să aflăm neapărat cine este cu adevărat tatăl ei!

Unii spun că a fost o glumă nevinovată. Alţii, că ar fi ceva în treaba asta. Haim a fost o vreme foarte supărat, dar conflictul s-a stins de la sine, pentru că în etapa următoare Manana nu a mai promovat şi după un timp au apărut alte noutăţi locale.