Dorel SCHOR: Place Pigalle

– Vai, ce neplăcut mi-a fost în Place Pigalle, îmi spune domnul Oiţerman, tocmai revenit dintr-o deplasare la Paris. Am trecut într-o duminică pe la Moulin Rouge şi tocmai vroiam să-i arăt soţiei celebrul Montmartre, când ne-am trezit, fără să ne dăm seama, în inima catierului fierbinte.

Domnule, nu vreau să exagerez, dar nu poţi să faci doi paşi acolo fără să te agaţe o cocotă, nu poţi înainta zece metri fără ca vreun coccinel să nu te atragă într-un gang. La fiecare colţ te şochează reclama unui cinematograf unde rulează toată ziua şi noaptea filme porno, sau se deschide perdeaua unui sex shop, sau se întredeschide uşa unui stabiliment dubios, te frapează vitrina unui teatru cu piese impertinente, sau un local de striptese cu femei în pielea goală, sau un bar dubios cu figuri de pe alte planete… Detracaţi şi dezaxaţi, narcomani şi apaşi, de te ia frica, nu alta, de câţi aşa zişi artişti, şarlatani, prostituate, hoţi de buzunare şi falşi intelectuali pe metru pătrat găseşti acolo…

Crezi poate că toţi ăştia veniseră în Place Pigalle numai pentru că era duminică?! Da’ de unde…Am trecut pe acolo şi luni, şi marţi, şi miercuri, aproape în fiecare zi în care nevastă-mea făcea shoping prin marile magazine şi eram liber. Am trecut la orele cele mai diferite şi, te rog să mă crezi că aceleaşi personaje şi aceaşi atmosferă de perdiţie domneşte în acest loc care, între noi fie vorba, e şi periculos, pentru că e plin de terorişti arabi şi fundamentalişti, adică homosexuali şi lesbiene. Un domn bine, un familist care se respectă, un om cu principii curate, aşa ca noi, nu are ce căuta acolo! Mi-a fost foarte , foarte neplăcut de fiecare dată…

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

17 martie 2019

Corneliu NEAGU: Speranța

SPERANȚA

 

Se zbat înlăuntru-ntrebări neștiute

ce vor să își afle răspunsul pierdut,

le scot din adâncuri pe brâu de redute

să poată privi peste timp în trecut.

Răspunsuri nu am să le pun înainte,

pierdute rămas-au în hău de uitări,

departe de gândul rămas prea cuminte

în leagăn de visuri, pe câmpul cu flori.

 

Mă țin deoparte de vorba bolnavă,

de glorii mărunte, de gândul pustiu,

arunc pe fereastră păgâna otravă,

servită malefic la ceasul târziu.

Prea multă ocară colindă prin lume

în straie croite cu vorbe de lux,

prea multe văzut-am făcute anume

să pară-mbrăcate în magic aflux.

 

Pretinși diplomați, ascunși după vorbe,

ne toarnă minciună pe cuget curat,

ascunde-ți și chipul și duhul sub jerbe

din flori curățate de orice păcat !…

Cu gândul adus din visări ancestrale,

să treci peste praguri murdare de troc,

îmbracă-ți și visul în sfinte petale,

în cuget să intre doar sfântul noroc !…

————————————

Corneliu NEAGU

18 martie 2019

Florin-Cezar CĂLIN: Clepsidra de rezervă a timpului…

Clepsidra de rezervă a timpului…

 

Mi se spovedește timpul, în clepsidra-i de rezervă,

… cu o mare disperare … și cu foarte multă vervă.

că sub pleoapele prea grele, mai visează întâmplări,

… dospind agonia-n vise … și-n curând în sărutări.

 

Spânzură geana durerii somnul frumuseții tale,

… căci de astăzi mi se pare … și-a sedat clipe de jale!.

am greșit când nemurirea te-a ales numai pe tine,

să faci față conștiinței … și s-o scoți dintre ruine.

… delirările-i se pare că dau numai amânări,

sau iubiri abandonate … rătăcite-n resemnări.

… sunt bolnav de multă vreme fără ca să am habar,

”- Că-n intimitatea sorții … dragostea-și face altar!”.

N-am crezut că ochii tăi … chiar scot radical din vise,

(că sunt vinovați de doruri și de gesturi interzise).

… chiar de au greșit răsunsuri … la vădite remușcări,

tot au înțeles că soarta … suferă modificări.

 

… ai ucis realități, idealuri sau chiar crez,

(pariind mâna dreptății pe … un gest de amorez).

… în genunche stau acuma, întristat și îmi jelesc,

o posibilă iubire … de care mă-ndrăgostesc.

– Pentru un nebun ca mine timpul tău are valoare!,

(îmi trezește insomnia … chiar din somnolenta-i stare).

neuitând că fericirea … poate fi și foarte tristă!,

… un regret ce n-a uitat că în lume ea există.

 

Drept pedeapsă fac mătănii și-mpart vise la săraci,

(sub pretextul că iubirii tu oricând poți să-i fii vraci).

… sau că poți (în disperare) … și cu foarte multă vervă,

să le spovedești chiar timpul, în clepsidra de rezervă.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

18 martie 2019

 

Dorel SCHOR: Miss Municipiu

A fost o surpriză grozavă pentru locatarii blocului nostru:

Manana, fiica cea mică a familiei Nasgâtaşvili a fost aleasă de către un juriu de profesionişti , la concursul de frumuseţe care se organizează în fiecare an în oraş, „Miss Municipiu”. Până mai anul trecut, era o adolescentă timidă şi anonimă, iar acum, deodată, am descoperit o domnişoară frumoasă şi elegantă, o adevărată stea care merită cu prisosinţă titlul.

Noi, vecinii şi nu numai, l-am felicitat pe fericitul tată care se mândrea pe bună dreptate cu succesul fetei lui. Ba, mai mult decât atât, au apărut şi unele avantaje neaşteptate. De pildă, s-a întâmplat de câteva ori ca nişte licieni să-i ofere loc în autobuzul aglomerat, sora de la policlinică l-a primit peste rând la recoltarea analizei pentru colesterol, iar din partea familiei Iliescu a primit un frumos buchet de gladiole.

Când l-a întâlnit pe dentistul Kleinergrois, aproape că s-au îmbrăţişat, mai ales când acesta a declarat să audă şi alţii:

– Frumoasă fată s-a făcut Manana!

Haim Nasgâtaşvili, care primise destule complimente, a spus modest:

– Mulţumesc, mulţumesc…

– Da, a continuat dentistul. Ciclurile biologice naturale şi demonstraţiile congenitale paralele, precum şi ancorarea liniilor de destin au dovedit că fetele seamănă, în general, cu tatăl lor, iar băieţii cu mama lor. E dovedit incontestabil. Cu alte cuvinte, Manana a moştenit frumuseţea, şarmul şi eleganţa naturală de la tatăl ei!

A fost momentul când Haim l-a îmbrăţişat a doua oară pe dentistul Kleinergrois. Dar acesta a continuat:

– De acea, se impune să aflăm neapărat cine este cu adevărat tatăl ei!

Unii spun că a fost o glumă nevinovată. Alţii, că ar fi ceva în treaba asta. Haim a fost o vreme foarte supărat, dar conflictul s-a stins de la sine, pentru că în etapa următoare Manana nu a mai promovat şi după un timp au apărut alte noutăţi locale.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

17 martie 2019

Baki YMERI: Foc sacru (poezii)

Poeme alese din volumele Kaltrina, 1994, Dardania, 1999,i Lumina Dardaniei, 2004, Drumul iadului spre Rai, 2005, toate publicate în Bucureşti. Volumul Lumina Dardaniei a apărut sub egida Muzeului Literaturii Române. Volumul respectiv cuprinde şi poeme inedite.

Inspirat de fiinţa zânelor noastre frumoase ca un răsărit de soare, Baki Ymeri, este poetul fabulos şi cutremurător care crede în steaua iubirii. Cultural, confesional, etnic şi patriotic, el aparţine atât românilor, cât şi albanezilor. Adică: este cel de o fiinţă cu suferinţa şi căldura noastră. Prin lucrarea sa culturală, Baki Ymeri arată un punct luminos, comun şi tandru. El aparţine nu numai limbilor română şi albaneză, ci şi limbilor germană, franceză, bulgară, macedoneană, slovenă, sârbocroată, aromână, italiană, până la zece, ca un Cantemir întors prin Istoria hieroglifă spre poem, ca un cântec care caută o Europă maşteră. Ce bine că poetul nu ocoleşte izvoarele! Cum de s-a oprit tocmai aici unde, alături de noi, şi el a devenit poet! O fi oare o răscruce? O fi oare o mirare? O fi oare ceva dat care ne alege? Baki Ymeri este poetul care stârneşte ninsoarea în limba română. El reface un drum întreg, numai ca să dea o definiţie versului său în albaneză, care albeşte mirarea limbii române (Victor Marin Basarab)

 

CÂNTEC POPULAR

 

Prin Rai alergând,
Coborând
Pe aşternutul de vânt
Sânii ei tremurau
Undele lor mă loveau,
Mă trănteau la pământ.

 

PASTEL

 

Scoica sânilor tăi
Era sfântă ca luna,
Culoarea lor albă
Era precum spuma
La marginea mării.

 

PERLA PLĂCERII

 

Parcă eşti un desert
De şoapte-nsetate!
Tu aprinzi focul sacru
În clipele
Rugăciunilor reci.
Vii şi-mi arăţi
Perla plăcerii
Strălucindu-ţi la sân.
Din bătrânele nopţi
Se furişează
Din nou tinereţea.
La marginea mării.

 

POEM PUFOS

 

Revoluţia se face
În numele unui ideal pufos
Într-o legalitate pufoasă.
Lupta miroase a moarte pufoasă
Şi iubitei mele i-se înmoaie picioarele
După o bătălie pufoasă.
Fericirea devine o realitate pufoasă
În aşternutul pufos.

Până aici e totul simplu
Ca într-un roman.
Fericirea începe
Când se deschide Poarta Raiului
Pentru un vulcan setos
Ca o surpriză pufoasă
Şi foarte pofticioasă.

 

PERLA POETULUI

 

Eşti ca boarea cea uşoară
Ca o poftă legănată
La un piept de domnişoară.
Eşti, oricând, ca niciodată.
Niciodată nu ştii când
Eşti ca pasărea furată
De văzduhuri pe pâmânt.
Eşti aripa care-n ceruri
Lasă-n urma ei un rând
Din poemul care zboară.

 

PUTEREA IUBIRII

Cu pielea ta luminezi stelele,

Cu gasul tău sorbi izvoarele,

Cu buzele tale încălzeşti iernile,

Cu gura ta rosteşti rugăciunile,

Cu ochii tăi orbeşti zorile,

Cu numele tău albeşti zilele.

Cu sângele tău înroşeşti rodiile,

Cu sânii tăi străpungi nopţile,

Cu pântecul tău roteşti soarele,

Vezi?!

Cu pântecul tău roteşti soarele.

 

MIERE

 

De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Pe buzele tale
Erau polen şi nectar.
Nevăzute albine
Îţi desenau pe buze o inimă.
De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Nevăzute albine
Se trudeau să poarte prin aer  Continue reading „Baki YMERI: Foc sacru (poezii)”

Mariana POPAN: Duminica primăverii

Duminica primăverii

 

Doamne, în fața ta
Deschid fereastra sufletului,
Să intre primăvara
De pe fața pământului,
Cu chipul cerului de afară.

Doamne, ție îți mulțumesc
Pentru clipele inedite,
Din brațele copiilor mei,
În fiecare clipă, să trăiesc
Clipele, de ei iubite!

Doamne, învață-ne pe toți,
Cei din această lume
Despre legile tale, nescrise,
Cu viața din sufletele bune,
Înscrise în faptele nezise!

Doamne, prin tine, toți copiii
Să își cunoască țelul
De a-și urma menirea,
Precum le-ndrumi și felul!
La fel, le fii sortirea!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

17 martie 2019

 

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Rugăciune

eu caut un timp
nu am loc
pustiu este în jur și plouă cu lacrimi acum
mai bat într-o poartă
nu am timp să descui
deci plec mai departe
căutând o viață, o soartă
mai vine o noapte și dorm
în zori
decid să mă caut prin pustiul din jur
mă înțep în destin, culegând niște spini
coroană să-mi fac, când înviu
căutam niște pași
pe câmpuri străine
din firul de iarbă împleteam odată poteci
doar pașii rămași mă întreabă
unde sunt și mă plâng
desculță e cărarea și timpul e gol
nu mă ascund și totuși ascult
ușa e spartă
înăuntru, o cruce veghează la porți
am venit, miel, între voi
nu mi-ați răspuns
căutam lumina în voi
am găsit doar noroi
plec, mă aplec și vă iert
casa e rece, plânge și timpul
mă mângâie ceața și plouă la poli
gânduri cad obosite
pe masă lumânările mor

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

17 martie 2019

Anatol COVALI: Cum…

Cum…

 

Cum fericirea mi-a adus
acest prezent fãr’ de pereche
iluminând al meu apus
şi-nseninând lumea mea veche…

Cum am uitat de-orice dureri,
când iernile mele geroase
s-au preschimbat în primãveri,
înmiresmate şi frumoase…

Cum de nu-mi pasã de trecut,
ci doar prezentul mã încântã
şi cum de nerecunoscut
mã iau cu grijile la trântã…

Cum în sfârşit am înţeles
cã doar acela care strânge
în a lui viaţã rod ales
poate oricând şi-orice înfrânge…

————————————–

Anatol COVALI

București

17 martie 2019

Ioana CONDURARU: Visând

Prin mătasea fină-a nopții,
Focul din priviri, firesc,
Arde-n taina dimineții
Într-un joc copilăresc.
Lampa arde, enigmatic
Tremurând pe-aripi fluturi,
Iar altare de jăratec,
Ridică în astre, stihuri.
În căușul palmei, blând
Fața încă mai zâmbește,
Printre gene de cașmir,
Luna lin se unduiește.
De agrafa fericirii,
Iubirea e atârnată
Gustând cilpa nemuririi,
Dintr-un chip suav de fată.
Dormitează ca o nimfă,
Prin mătăsuri violete
Părându-i noaptea, secundă,
Într-o mare de regrete.
Cerga, ca un fulg plutește
Lăsând corpul dezgolit,
Iar piciorul nud grăbește,
Spre tăcerea de granit.
Stelele mirate stau
La o margine de noapte
Și timide parcă dau,
Razele drept nestemate.
Pe alei de vis se pierd,
Juna brună admirând,
Cum luceafărul cu patimi
O privește surâzând.
Vis cu vis se împreună
Și prin zeci de galaxii,
Plutesc prinse mână-n mână,
Contopindu-se-n stihii.

———————————-

Ioana CONDURARU

17 martie 2019

Elena TUDOSA: Sărmanul meu suflet

Sărmanul meu suflet păcătos,
Se-ndreaptă umil Doamne spre tine,
Să nu-l osândesti să cadă jos,
Să zacă prăbușindu-se în ruine.

Mă rog sfioasa Doamne în fata ta,
Nu mă lăsa, ca să mă rătăcesc,
Tu ești ajutorul și salvarea mea,
Dă-mi forță, curaj să trăiesc.

Nu lăsa tristețea să mă doboare,
Alina-mă, dă-mi doar mângâiere,
Sărmanul meu suflet când doare,
Îl întărește, să prindă iarăși putere.

Vegheaza-l unde pașii mă poartă,
Cu bunătate și credința-l îmbracă,
Spre el ochii Doamne – ți îndreaptă,
Învață-l numai bine în viață să facă.

Sărmanul meu suflet trist, obosit,
Iti cere astăzi Doamne – ndurare,
Nu-l lăsa te rog, să sufere cumplit,
Îl sprijină, că tu ești unica lui salvare!

——————————-

Elena TUDOSA

17 martie 2019