Dorel SCHOR: Surpriza

Şimon Şeinerovici mi-a făcut astăzi o surpriză. A venit la mine, ca de obicei, fără să mă anunţe şi tot ca de obicei mă pregăteam să-l servesc cu o cafea, cum îi place lui, adică cu mult zahăr. Numai că de data asta m-a refuzat şi cu o mină foarte serioasă mi-a spus:

– Am citit un articol foarte interesant într-o revistă serioasă şi aş vrea să lămuresc cu tine unele amănunte, că doar eşti doctor.

– Bine, am acceptat, dacă subiectul e medical, cu plăcere…

Musafirul a scos publicaţia şi i-a dat drumul:

„Cercetări recente vin să confirme constatări mai vechi potrivit cărora organismul uman îşi reînoieşte celulele în mod periodic. De pildă, stratul cornos al pielii are un ciclu de nouă zeci de zile…”

– Adevărat, am spus.

– Nu mă întrerupe…”Celulele musculare se schimbă pe rând, într-un ciclu de o sută douăzeci de zile…”

– Aproximativ!

– …”astfel că după patru luni, fibra musculară este complet reînoită”…

– Să fac o cafea totuşi, am insistat .Am şi un coniac excelent.

– Răbdare, domnule! „Chiar şi organele interne cu structură proprie, cum ar fi splina sau ficatul, după o perioadă cuprinsă între o sută şi o sută cincizeci de zile îşi modifică compoziţia celulară, astfel încât după câteva luni…”

– Civas royal !

– Încă o clipă. „Globulele roşii. globulele albe şi trombocitele au şi ele un ciclu de aproximativ trei luni”. Înţelegi?

– Sigur că înţeleg, amănuntele astea se învaţă la facultate. Cea ce nu înţeleg este de ce te preocupă pe tine.

– E o chestiune sigură-sigură?

– Absolut.

– Atunci, se pune întrebarea următoare. Dacă în ultimul timp toate celulele mele s-au schimbat şi eu am împrumutat de la tine acum şase luni o anumită sumă de bani, mai trebuie oare să-ţi restitui ceva? Că doar acum sunt cu totul altul!

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

26 februarie 2019

Olga VĂDUVA (Grigorov): Balsam primăvăratic

BALSAM PRIMĂVĂRATIC

 

E vreme de scris versuri, e primăvară iar,
Frământ cuvinte simple, le-așez în mic altar.
Slăvit să fii Tu, Doamne, că-mi dai din harul Tău,
Mă-ajuți să trec prin viață și mă ferești de rău.

 

Culeg stelele nopții, în rime le-nvelesc.
Le-așez pe pagini albe, cu raze le-mpletesc,
Albinele roiesc, prin pomii plini de floare,
Se scaldă printre crengi încă timidul soare.

 

Balsam primăvăratic se-mprăștie pe-alei,
Se dezmorțește parcul de geruri și polei,
Din verdele covor întrat în germinare
Se-nalță cânt divin, de pace și visare!

———————————–

Olga VĂDUVA (Grigorov)

26 februarie 2019

Irina-Cristina ŢENU: O răsuflare e de ajuns

O răsuflare e de ajuns

 

Soarele a îngenuncheat în fața buzelor
Ce râvnesc la un sărut arzător.
Le atinge blând, surâzând.
Vântul adie, el știe.
O răsuflare e de ajuns,
Iubirea să se nască.

Ziua apune, noaptea spune
Al sufletului dor ce nu trece ușor.
Din lacrimă de stea se naște dragostea.
O răsuflare e de ajuns,
Luna să mângâie speranța vie.

Răsare iarăși gândul.
Ale inimii răzvrătiri îngheață.
Pasul timid atinge pământul,
Merge pierdut, glasu-i mut.
Norii sfidează natura moartă
Dar…
O răsuflare e de ajuns,
Ea să învie.

Inima bate, în suflet se zbate
O iubire eternă. Ea n-are glas,
Dar îi place să stea la taifas,
Să îmi spună în felul ei că…
O răsuflare e de ajuns,
Să trăiască fără vreun răspuns.

———————————

Irina-Cristina ŢENU

26 februarie 2019

Miriam Nadia DĂBĂU: Baladă pentru mama mea

Baladă pentru mama mea

 

Mă-ndrept spre soare
să te privesc prin raze,
Ai chipul diafan și zâmbet
de lumină,
Măicuța mea, în lume
ai fost mereu străină!

În drumul spre Emaus,
nu te-ai oprit în loc,
vrednic te-ai purtat
și brațele întinse
le-ai transformat în aripi,
pentru micuții tăi!
Cu vorbe alintate
ne cuibăream la sân,
ne mângâiai pe creștet
și tolba de povești
o deșirai cu foc!

În nopțile cu zbucium
când noi eram bolnavi,
tu ne vegheai cu lacrimi
și chipul tău plângea!

Ne-ai învățat în viată
să fim cinstiți și harnici,
curați și bucuroși,
să fim garantul nostru
să te mândrești cu noi!
Măicuța mea cea dragă
de-ai știi cât te iubim
și frații mei aievea cu
flori te vom primii!
În sfintele locașuri
din cer și pe pământ,
vom scrie versuri multe
să le citești când vii!

Ne este dor de tine
Măicuța mea cea bună,
cu chipul diafan și
zâmbet de lumină!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

26 februarie 2019

Ioana CONDURARU: Așteptare

Când primăvara va sosi
Cu picuri sidefii pe flori,
Am să aștept din nou să vii
În lunca plină de cocori.

Pe brațe sălcii înmugurite
Vor crește până la pământ,
Din seva solului vom simte,
Cum viața va da în cuvânt.

Așa îmbrățișați vom sta
Până ne-or crește frunze, mii,
Împodopiți ne-om înălța,
Spre bolta toamnelor târzii.

Giganți, trăind într-o iubire
Furată din celestul dor,
Ne-or troeni în nopți senine,
Dulceața caldă-a doinelor.

Eu o liana pe-al tău trunchi,
Voi sta lipită cât e viața
Iar când va fi să fim pământ,
Ne-acoperi frunzele fața.

Aștept să vii din depărtări
Cu Primăvara solitară,
Iar caldele îmbrățișări,
Le vom găsi tot în poiană.

Nu voi uita ce am promis
Pe foile îngălbenite,
Nu-ntârzia, nu fac recurs
Pentru iubirile strivite.

———————————-

Ioana CONDURARU

24 februarie 2019

Elena TUDOSA: Cugetând

Cugetând

 

Colindă pașii mei tăcuți,
Și amintirile la margine de gând,
Le-adun din anii mei trecuți,
Din viata unui om de rând.

As vrea să întorc pentr-o clipă,
Clepsidra vieții ce se scurge lin,
Ca timpu-acesta, batere de-aripă,
În loc să îl opresc puțin.

Dar timpul e atât de sfidător,
Cu încăpățânare se grăbește,
Îmi spulberă în amintiri doar dor,
Și-ntr-o tăcere tristă m-adâncește.

Se scurge viata mea ca o poveste,
Și mă indrept către finalul său,
Azi cugetând pe muchia unei creste,
Cu nostalgie îmi revăd trecutul meu.

Un amalgam de vise și regrete,
Ca un ecou în minte îmi răsună,
Mă întristez văzând că viata – mi trece,
Cu tot trecutul ce se pierde-n urmă.

——————————-

Elena TUDOSA

26 februarie 2019

Sofia Doina GAVRILĂ: Scrisoare către părinți

Scrisoare către părinți

 

Trec anii în goană și nopțile trec,
rămâi sănătoasă tu mamă,
că-mi iau pașaportul și plec!

O altă țară să m-adopte iată e gata,
aici ce să fac, nu văd un viitor,
regret să vă las pe tine și tata…

Da, plec… plec cu sufletul trist și gol
și nimănui acum nu-i mai pasă,
căci „sus” au alte priorități și protocol.

Rămâneți cu bine prieteni și părinți
o să vă mai scriu scrisori uneori,
iertare dragilor, voi sunteți niște sfinți.

Doar eu voi fi, un căzut din cer, călător
plecat să caut în altă parte dreptatea
și condamnat, mereu de voi să-mi fie dor.

Dar într-o zi o să ne-ntoarcem cei plecați
să construim din ruine altă Românie,
dar pâ’n atunci vă îmbrățișez și să ne iertați

Că v-am lăsat pe voi, bunii mei la datorie!

—————————–—–

Sofia Doina GAVRILĂ

25 februarie 2019

Anatol COVALI: Visez şi sper

Visez şi sper

 

Visez şi sper să zburd în bucurie,
să râd biruitor, să nu fiu trist,
iar gândul meu necontenit să fie
încrezător, voios şi optimist.

Visez şi sper să nu plâng niciodată,
să nu regret şi zi de zi să sper,
cărarea să nu-mi fie-ntortocheată,
să nu colind nicicând prin efemer.

Visez şi sper să cred că orice visuri
se-ndeplinesc, dacă doresc intens,
să văd în jurul meu doar paradisuri
în care totu-i pur şi are sens.

Visez şi sper să-mi fac superbe ţinte
pe care rând pe rând să le ating,
să merg întruna numai înainte
şi cât voi mai trăi , mereu să-nving !

————————————–

Anatol COVALI

București

25 februarie 2019

Alice PUIU: Un popas în visul tău

Un popas în visul tău

 

Simțeam un cer ce-nchis în trup
căuta ramuri prin care să-mprăștie
păsări foșnind verde-n jocul inimii.
Prin iarba întunecimilor un vânt,
la marginea fluidului drum de stele
tăciuni aprindeau zodia-n palme de lut
și-n frunza lunii mă-ncercăna
fumul corăbiilor arse.
Ardeau cuvinte
cusute-n șirag de zări crepusculare
și ploaia de păsări albe cădea în trup
ca un vaiet de clopot.
Atunci mi-ai dăruit tainica bucurie
să-ți fiu popas
în visul tău spre ultima tăcere,
fantomă a zilei răstignite-n turla unei povești
ce-și țesea noaptea.

—————————–

Alice PUIU

25 februarie 2018

Imagine:Justyna Kopania – „ River with Glowing Moon”

Dorel SCHOR: Scurte și foarte scurte

Ca să nu uit nimic, îmi fac dimineaţa o listă cu tot ce îmi planific pentru ziua respectivă, ce trebuie să cumpăr, cui trebuie să telefonez, corespondenţa şi alte chestii… Problema  este că după aia, nu ştiu unde am pus lista.
Când m-am întors din Maroc, o mulţime de rude, prieteni, colegi. vecini, chibiţi m-au întrebat ce-am căutat acolo. Tuturor le-am răspuns amabil:
– Rădăcinile strămoşeşti !
– Tu, născut în România, îţi cauţi rădăcinile în Marocul magrebian? s-au mirat sincer cu toţii.
– Eu le caut, am răspuns. Dacă nu le găsesc, foarte bine, mai sunt o mulţime de ţări unde încă nu am fost, le caut şi acolo…
Cutare e milionar, dar e foarte bolnav… Cutare e ministru dar l-au dat în judecată pentru corupţie… Una e foarte frumoasă, dar e proastă ca gardul…Nu mai ai pe cine să invidiezi.
Nae îmi spune: „Soţia îmi descoperă câte un defect nou în fiecare zi. Am trecut prin toate fazele: 1.m-am cutremurat, 2. m-am ruşinat cumplit, 3.am încercat să mă îndrept, 4.nu-mi mai pasă de ce zice”.
Într-o familie siciliană, primul născut a primit numele de Primo. Pe al doilea băiat l-au numit Secundo, pe al treilea Terţo şi pe al patrulea, pentru că au decis că au destui copii, l-au botezat Ultimo. Câţiva ani mai târziu, dintr-o neatenţie, s-a mai născut un copil. Acesta a primit numele de Suplimento.
Dintr-un examen scris la facultatea de medicină generală: „Insuficienţa aortică este atunci când aorta nu reuşeşte să ajungă la inimă”.
Un tip primeşte o moştenire frumoasă de la un unchi care îi cere, prin testament, să-i eternizeze memoria. După un timp, tipul deschide cu banii moşteniţi un restaurant cu firma „Opt pe doisprezece”. Întrebat ce semnificaţie are denumirea, proaspătul proprietar explică: „Am promis unchiului să nu-l uit, aceasta e data când l-am moştenit. În plus,este orarul când e deschis localul!”
Un cetăţean s-a dus de câteva ori la Operă, că-i de bon ton, şi a rămas convins că pe vremuri oamenii cântau în loc să vorbească.
Un neamţ, un rus, un francez, un american, un turc, un grec, un ţigan, un mexican, un arab, un polonez, un japonez, un brazilian, un elveţian, un canadian, un african, un italian, un ungur, un chinez, un englez, un indian şi un corean erau adunaţi într-o sală de conferințe.
  – Să începem, au spus. Suntem destui pentru o mulţime de anecdote.
  – Răbdare, li s-a replicat, aşteptaţi să vină evreul, că poantele sunt la el!

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

26 februarie 2019