Corneliu NEAGU: Flori de hiacint

FLORI DE HIACINT

O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale
statuile-nsetate de neuitatul zbor,
pe când din miezul iernii se-apropie agale
o altă primăvară pe-o aripă de dor.

Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână
să-și țină ghioceii la sânul dantelat,
la marginea pădurii din vraja lor adună
speranțele pierdute sub cerul înstelat.

Mai bate încă vântul, iar frigul de afară
mă ține lângă sobă, cu gândul mohorât,
tăciunii strânși în vatră, în fiecare seară,
îmi spun povești uitate, să-mi țină de urât.

Ascult acum povestea pe care mi-ai citit-o
întinsă pe-așternutul cu flori de hiacint,
și parcă, deodată, te văd venind, iubito,
călare pe licornul cu frâul de argint.

———————————————–

Corneliu NEAGU

6 ianuarie, 2019

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Iluzia acoperă trecerea-n fugă

Iluzia acoperă trecerea-n fugă

 

Oamenii nu știu decât să moară,
nu simt să trăiască fiecare clipă deplin
așa cum o fac fluturii pe fiecare floare,
de primăvara se umple cu dragoste
asemeni perechilor de păsări
mândre să-și învețe puii să zboare.

Muritorii nu știu ce vor,
își pierd nepăsători timpul printre degete,
cad în propriul gol ca într-un hău
peste care nu trece nicio punte.

Iluzia acoperă trecerea-n fugă
ca un somn cu vise frumoase
și numai bătrânețea, crudă realitate,
îi trezește aproape de capătul drumului,
unul neasfaltat și cu multe hârtoape
străbătut de multe ori degeaba.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

5 ianuarie 2019

Dan-Obogeanu Gheorghe: Ioane!

Ioane!

 

Ioane…asculta…e ziua
In care sub Cerul albastru
Se nasc zăpezile iubirii…
Se cern,
Se topesc…
Adapa setea Firii!

Asteaptă Izvorul
Să iasă din pântecul vremii…
Încă nu-i vremea durerii
Si nici a Învierii…
Paseste,
Trăiește…
Pe verdele camp al Fericirii…
E Raiul tău!

Si toate sa-ti fie
Mănunchi de bucurie!
Si zile in Dar
Si Vesnicia Hotar…
Iubește Viața,
Dimineața…
Asculta-ti sulfletul tău…
Acolo stă Dumnezeu!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

7 ianuarie 2019

Florentina SAVU: În satul meu

ÎN SATUL MEU

 

În satul meu unde Tecuciul curge
E iarnă și pe-aici și-atât de frumos ninge,
Se-apropie o sărbătoare creștinească
Și satul prinde tot mai mult să forfotească,

Se sfințesc ape pentru-a Bobotezii sărbătoare,
Părintele se pregătește de ea intens și cu răbdare,
Oamenii-și fac curat prin case și-n ogrăzi
E-o animație plăcută prin curți dar și pe străzi,

Biserica, regină în veci e peste sat,
La ea veni-vor azi sărac dar și bogat,
Umăr lângă umăr vor sta cu umilință
Și-și vor aduce-aminte cu toți și de credință.

Crucea lui Dumnezeu apele a sfințit
Și azi din ele-mparte la oameni, negreșit,
Cu ea-și vor sfinți case, fântâni și animale
Și ei înșiși vor bea și-n crez vor afla cale,

În apa din Iordan Isus s-a botezat
Și ceruri s-au deschis și Duh s-a arătat:
Domnul, un porumbel strălucitor și alb,
A stat cu drag pe el, cu sufletu-i cel dalb

Și-a spus apoi: Acesta-i Fiul meu iubit
Întru care, voi să știți, Eu am binevoit!
Ioan l-a botezat pe acest Fiu prea sfânt
Recunoscând în el pe Cristosul cel blând,

Fiul prea iubit al Domnului din cer,
Cunoscut de-atunci și pe pământ și-n cer,
Prin al Său botez ne-a mântuit pe toți
Și la-nchinăciune cinstiți să fim nu hoți!

Doamne-Ți mulțumim pentru mila Ta
Și în veșnicie la crucea-Ți ne-om pleca
Căci Tu la cap ne-oi pune în ceasul de pe urmă
Crucea Ta cea sfântă și privirea-Ți blândă,

Ne-oi primi la Tine cu drag și cu iertare
Și îți promitem, Doamne, s-avem în noi răbdare,
Să fim miloși și blânzi cât pe pământ vom fi
Și relele și hâra să vrem a ocoli

Și-acel ce nu se ține de cuvântul dat
Tu singur vei ști, Doamne, ce-n ceruri i-o fi dat,
Tu vei orândui prin Judecata Ta,
Ce fel de veșnicie în ceruri va avea!

———————————–

Florentina SAVU

5 ianuarie, 2019

Anatol COVALI: Oază

Oază

 

Sfârşitul verii.
Se duc cocorii.
Simt în toţi porii
jarul plăcerii

când scutur merii
şi-mi mângâi zorii
şi-am în podgorii
struguri puzderii.

Dulce femeie
a vieţii mele
plină de stele
şi curcubeie,

de căi lactee,
de viorele
şi rândunele
printre-alizee!

Ce fericire
c-ai fost menită
să-mi fii iubită
şi-a ta iubire

să îmi inspire
viaţa rănită,
dar plămădită
de împlinire!

Eşti încă-amiază
chiar dacă-s seară.
Viaţa-mi te ară
şi rod visează.

Iarnă de groază
poate s-apară
cât primăvară
e-n a ta oază.

————————————–

Anatol COVALI

București

5 ianuarie 2019

 

 

 

Dan MORARU: Închis… în paradis

Închis… în paradis

 

Atinge-mi sufletul cu tine
Și nu-mi lăsa nicicând, nicicum,
Nici o speranța de scăpare
Și-nchide-mă în tine-acum.

Pune zăvorul sus la poartă
Oprește-mi sufletul și-l ia,
Coboară înspre mine-o treaptă,
Ia-mi inima în palma ta.

Păstrează-mi gândurile toate
Privirea-n ochii tăi s-o pierd,
Reține-mi fiecare noapte
În tine doar ca eu să cred.

Ascunde-mă în priviri tandre
Și plouă peste mine-amor,
Renaște-mi visele și ia-le
Și nu lăsa să-mi fie dor

—————————

Dan MORARU

5 ianuarie 2019

Camelia CRISTEA: Ioan grăiește…

Ioan grăiește…

 

În pustiu, Ioan grăiește,
Omul tot se risipește…
Nu aude și nu vrea
Să schimbe în el ceva.

Construiește, dar nu are
Liniște și împăcare,
Firul îl desface-n zece
Inima e tot mai rece.

Strigă iar Ioan la noi
Să ne scape din nevoi,
Omu-i orb trece și face
Doar ce vrea și poate-i place…

În Iordan încă botează
Să ne țină mintea trează,
Iar din candela aprinsă
Toți să luăm mereu credință!

Mir de împăcare pune
Peste rănile din lume,
Ne aduce și alean,
Când se scurge clipă-n van.

Prevestește c-o să vină
Cel scăldat tot în lumină,
Păcatul să-l răstignească,
Omul viu să mai trăiască!

Tot grăiește în deșert
Să iubesc curat, să iert,
Lepădarea să se facă
Când e inima curată!

În pustiu, Ioan grăiește,
Omul tot se risipește…
Se împiedică de scamă
Și face din asta -o dramă.

––––––
Nu se clatină Ioan
Vine simplu an de an,
Și botează cu iubire
Să ne mai venim în fire…

—————————–

Camelia CRISTEA

București

5 ianuarie 2019

foto sursa internet

Nastasica POPA: Ochii vindecați

Ochii vindecați

 

Tu încă-mi ești,deși nu văd
Decât o umbră în trecut,
Ca un ecou glasul ți-aud
Prin anii ce i-am petrecut.

Valsez cu tine,parcă zbor…
Oprește-mă în viitor!
Închide-mi ochii vindecați
De gândul meu pustiitor.

Din lut eu vin,și-n lut mă-ntorc
Urmându-te pe-același drum,
În răsărit ne vom găsi…
Să nu se-aleagă din noi scrum.

În umbra pașilor tăcuți,
De calc pe cioburi eul tău,
Din tălpi îmi va curge sânge
Ce am să-l semăn în hârtău.

Tu încă-mi ești și-ai să-mi rămâi
În veșnicia unui dor,
Nesomn,în somnul ce nu-l dorm,
Etern… eterul inodor.

 

*inodor=care nu miroase
*hârtău=bucată lungă de pământ(reg.)

——————————-

Nastasica POPA

2019

 

Florin-Cezar CĂLIN: Floare de colț…

Floare de colț…

 

Bătaia rece-a vântului de seară,
Trezește amintiri încătușatate.
Speranțe părăsite într-o gară,
Iubiri în vise dulci îngemănate.

Fața mi-e aspră de atâta dor!,
(pe frunte-mi patrulează sentimente).
Cu buzele-ți eu am făcut amor,
Destăinuind acestora secrete.

Cu brațele-ncărcate de obsesii,
Mă tot hrănesc (de-un timp) cu fericirea,
Căci multă vreme am făcut concesii,
Așa simțind că îți păstrez iubirea.

Amărăciunea mea încă persistă!,
(eu te iubesc de mult, dar nu prea-ți pasă).
Ce pot să-ți spun? … decât atât: – Rezistă!,
Și vei avea … iubirea mea de rasă.

”Cad în genunchi, eu, în fața dreptății”,
(cu fruntea refulând de-atâtea gânduri).
Și încă mă supun realității!,
Să-ți văd eu adevăr până-n străfunduri.

Eu te-am cules cândva, floare de colț,
Din volbura destinului anost.
Știind că fericirea n-are preț!,
Când dânsei tu îi ești un … avanpost.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN