Anatol COVALI: Încredere

Încredere

 

Nu m-am jucat cu viaţa mea nicicând.
Ştiam că voi plăti orice greşală
de voi ciopli în trupul unui gând
un rid de-nfrigurată îndoială.

Eu am crezut mereu şi-am fost convins
că pot să fac tot ce-mi trecea prin minte
şi că nu am să fiu nicicând învins
cât timp îmi fac săgeţi din înainte.

Încrederea în mine mi-a fost scut
şi m-a păzit spre-a merge mai departe,
fără să-i dau eşecului tribut,
dorind ca de victorii să am parte.

Las anii să se ducă unde vor.
Eu mi-am propus s-ating cu mâna ţelul
croindu-mi de pe-acum un viitor
pe-al cărui pisc să îmi înfig drapelul.

————————————–

Anatol COVALI

București

19 ianuarie 2019

Alexandru NEMOIANU: Despre ,,fenomenul” detenției politice exterminatorii în România

În România infernul, ”fenomenul” detenției politice exterminatorii, a durat aproape treizeci de ani (1938-1964). În această perioada, în România, au existat închisori și lagăre al căror scop expres a fost exterminarea celor care erau considerați a avea o altă convingere decât cea profesată de regimurile politice atunci în autoritate. Există o vastă literatură, memorialistică și de cercetare istorică, despre această perioada și acest fenomen. Fiecare pagină îngrozește și silește la reflecție. În acele pagini întâlnim răul fără urmă de mască, rânjind triumfător, îmbătat de sânge omenesc. Se socotește că în acest infern concentraționist românesc au pierit zeci de mii de oameni și au suferit, după unele aprecieri, mai mult de un milion. Sunt cifre înspăimântătoare,aproape cu neputință de contemplat.Așa cum am spus acest fenomen, care a durat aproape treizeci de ani, a fost prezentat în foarte numeroase lucrări. În anii din urmă s-au creat și muzee care caută să prezinte această pagină, cea mai neagră, din istoria Românilor. Dar cred că fenomenul a fost prezentat cumva unilateral. Au fost prezentate suferințele, crimele, parte din cei care au comis aceste crime și parte din cei care au fost victime. Dar cred că nu s-a încercat o analiză a semnificației acestui fenomen. Un fenomen istoric de asemenea dimensiuni, asemenea intensitate, a avut un rost în planul creației și a avut un rost în istoria Românilor. Un rost care a fost scris cu sânge și cu suferință umană inimaginabilă. În cele ce urmează am să încerc să prezint un punct de vedere, o părere,despre ce va fi fost rostul acestei imense pagini de suferință din istoria Neamului nostru.

În primul rând este necesar să fie stabilită esența, caracteristica și intenția permanentă a infernului detenției politice exterminatorii din România.
Asemenea inferne concentraționiste au existat în multe țări, comuniste dar nu numai. Fiecare dintre ele a avut o trăsătură dominantă. Spre exemplu, în Germania nazistă, universul concentrationist avea ca “scop” curățirea rasială. În Rusia sovietică “arhipelagul Gulag” avea scopuri economice și de distrugere a oricărei posibilități de rezistență anti-sovietică. În România, de la bun început, universul detenției politice exterminatorii a avut ca scop “reeducarea”, preschimbarea și eliminarea trăsăturilor care definesc Neamul Românesc: Credința, dragostea de Neam și loc. În acest context este iarăși necesar să subliniem că aceste “programe” de “reeducare” și exterminare au fost concepute,puse în practică și bună vreme controlate direct de alogeni, nu de Români.

Fără îndoială că vremea comunismului a reprezentat apogeul acestui fenomen,manifestarea lui plenară și dezlănțuită. Dar ar fi o colosală greșeală dacă nu am recunoaște că sistemul detenției politice exterminatorii a fost așezat înainte de instalarea comunismului în România.Fenomenul a fost început de către regimul dictaturii regale și, încă mai exact, de către Regele Carol al II-lea.
În vremea lui și din porunca lui, deținuți politici aflați în închisori, aflați în custodia statului, sub garanția statului, au fost executați, uciși, iar unii dintre ei au fost expuși în piețe publice, prin ordin extra judiciar, din frică și lașitatea unui Rege netrebnic. Carol al II-lea este cel care a dezlănțuit infernul detenției politice exterminatorii în România. Carol al II-lea a fost cel care a dezlănțuit exterminările adversarilor de idei. Iar prin aceste crime Carol al II-lea a eliminat orice fel de autoritate morală a dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen în România, pentru el și pentru urmașii lui. Carol al II-lea a făcut monarhia cu neputință pentru Români.
Acest sistem a fost extins de către regimul generalului Ion Antonescu. Regimul lui a făcut din închisoarea din Aiud temniță de exterminare și, este tragic dar și simbolic, că în anii comunismului acolo și-au sfârșit zilele mulți dintre colaboratorii lui Ion Antonescu. Mai mult Ion Antonescu a înființat “batalioanele” de la Sărata. Unități militare de sacrificiu alcătuite din tineri din închisorile politice care se înscriau voluntar. Acele unități urmau a fi trimise în misiuni sinucigașe, de maxim risc. Dar pentru a încununa crima, Ion Antonescu a alăturat un ordin după care, membrii acelor unități nu puteau fi reabilitați decât “post mortem”. În mod cinic Ion Antonescu călca în picioare orice urmă de conduită și cinste militară,se dovedea un “moș Teacă” ucigaș și ,personal, nu am îndoială că semnarea acelui ordin a însemnat pentru Ion Antonescu propria condamnare la moarte.
Faptul că fenomenul detenției politice exterminatorii a început în România încă înaintea celui de al doilea război mondial, arată că lupta împotriva Neamului Românesc și a valorilor sale supreme, Credință și dragostea de Neam, era în planul “celui rău” de mult.
Dar fenomenul detenției politice exterminatorii,sub comunism, a căpătat dimensiuni de masă.
Sute de mii de oameni, din toate straturile sociale, au fost aruncați în pușcării și lagăre, sub cele mai absurd învinuiri. Acele temnițe, având drept comandanți călăi sadici, psihopați și sociopați de felul lui Maromet, Goiciu,Crăciun, Visinescu și alte asemenea gunoaie umane,au ucis, chinuit și devastat, după unele calcule, peste un million de oameni și au ucis zeci de mii. Vârfurile Neamului Românesc au fost exterminate; clerici, oameni politici, intelectuali, țărani și muncitori. Numărul celor care au trecut și au fost victime directe ale infernului detenției politice exterminatorii a fost atâta de mare încât cei care au suferit trebuiau să stea și să se regăsească sub un semn comun. Ei nu au fost reprezentanți ai unor curente politice, al unor partide, ei au fost reprezentanți ai Neamului Românesc în ceea ce are el mai autentic, în valorile care îl definesc ca Neam unic și cu rost istoric unic și ei au stat pentru Credință și Neam. Împotriva acestor valori a lovit sistemul detenției politice exterminatorii, început de Carol al II-lea, dezvoltat de Ion Antonescu și generalizat de bestiile comuniste. Iar scopul acestui infern, trebuie repetat, a fost “reeducarea”, eliminarea valorilor românești.
În lagărele morții, deținuții nu au mai fost nici legionari, nici țărăniști, nici liberali, nici soocialiști au fost pur și simplu mărturisitorii ai Neamului Românesc în ce are el autentic și sfânt!
Acolo acei oameni au arătat că se poate trece demn prin infernul impus,acolo acei oameni au arătat că Iov nu este o poveste, este un exemplu care se repetă în istorie. Există nespus de multe dovezi în acest sens.
Sunt mărturiile celor care au trecut prin infern și care vorbesc de politețea desăvârșită care exista între deținuți, care povestesc despre cei care dădeau fărâmă lor de pâine celor bolnavi, despre cei care îi încălzeau pe cei bolnavi cu propriul trup, aceia care se rugau fierbinte, care iertau pe călăi, cei care au avut suprema noblețe sufletească să spună, ’să nu ne răzbunați”. Acelea nu erau simple acte de omenie, erau manifestări de eroism desăvârșit și de trăire creștină maximală!
În paginile “Jurnalului Fericirii”, lăsat de către Părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia, cel care a fost condamnat la treisprezece ani de temniță pentru vină de a fi “ovrei-legionar”!, găsim mărturisiri care cutremură. El vorbește despre celulă 34 de la Jilava unde.. ”în mijlocul celei mai teribile mizerii,cei aflați acolo trăiau fericirea”…vorbește el despre atmosfera din acea celulă..’atmosfera alcătuită din curaj,dragoste de paradox, încăpățânare, sfântă nebunie și voință de a transcende cu orice preț mizerabila condiție umană…”.Tot Nicolae Steinhardt vorbește despre superioritatea morală a deținuților “tineri”,cei care se aflau în temnițe din vremea odiosului rege și egal odiosului general,cei care au învățat pe ceilalți deținuți solidaritatea,demnitatea și “crezul” deținutului politic, ”să nu crezi în administrație, să nu îți fie frică, să nu cerșești”. De fapt în universul detenției politice exterminatorii a fost încercată în foc autenticitatea valorilor Neamului Românesc. Iar acele valori au fost dovedite autentice, au fost lămurite prin foc și atunci, prin suferință, s-au deschis lăcașuri ale inimii, având adâncuri nebănuite.
Ilustrativ rămâne că în celulă 34 de la Jilava a alcătuit Nicolae Stainhardt studiul său, ”Secretul “Scrisorii Pierdute””. În acel studiu Nicolae Steinhardt arată că “Scrisoarea Pierdută” nu este o comedie, este un imn de dragoste și slavă ridicat de Ion Luca Caragiale Neamului Românesc. Acel studiu îl încheie Nicolae Steinhardt spunând că, în acea comedie, lumea românească străbate veacurile în… ‘tot mărețul ei farmec, vestindu-ne de aici, de pe pământ, Paradisul, a cărui nostalgie nu va înceta să ne chinuiască nicicând”. Aceste gânduri au fost alcătuite în Jilava, sinistra temniță, și aceste cuvinte arată că da, lumea românească nu va pieri și nu este la voia oricui. Faptul că “lumea românească” a fost dovedită ca autentică și invincibilă în mijlocul unor suferințe umane fără egal, este semn că fenomenul detenției politice de exterminare din România ține de “meta-istorie”, de o voință mai tare și mai înțeleaptă decât cea a oamenilor. Este posibil ca acea Voință să fi dorit autentificarea, verificare,purificarea prin foc și confirmarea valorilor românești în fața “celui rău”, a negativității pure,la fel cum a fost încercat Dreptul Iov. Această înseamnă că Neamul Românesc și valorile care îl definesc au o importantă colosală și care se înscrie în planul de mântuire al lumii lăsat de Dumnezeu. În această înțelegere se explică de ce a fost lăsat “cel rău” să încerce atâta de cumplit Neamul Românesc. Din această încercare Neamul Românesc a ieșit biruitor și a stat credincios lui Dumnezeu și răsplată va fi, la vremea hotărâtă, pe măsură. Nu este pentru noi să iscodim căile lui Dumnezeu și noi nu știm și nici nu trebuie să cercetăm, care este relația dintre Dumnezeu și “cel rău”. Dar știm că întotdeauna gândul și planul lui Dumnezeu este cel mai bun și singurul bun.
Cei care au supraviețuit au ieșit mai buni, mai înțelepți, mai Români. Jertfa lor și a întregului fenomen a avut rostul să dovedească autenticitatea valorilor românești, caracterul lor indestructibil. Într-o manieră mai mult decât simbolică, întregul Neam Românesc, s-a “cuminecat” prin cei jertfiți în temnițele infernale de care am pomenit.
Faptul că în momentul de față pare că această pagină ,cea mai neagră din istoria Neamului nostru, este, sau pare, a fi uitată, nu are importanță. Este doar trist și descalificant pentru cei care trăiesc azi la întâmplare și indobitociți de propaganda “celui rău”. Căci, să nu ne amăgim programul “celui rău, încercarea de “reeducare” a Neamului Românesc este continuată azi cu furie, prin promovarea relativismului moral cel mai degradant și prin odiosul concept al ‘societății deschise”. Vedem rezultatele acestei lucrări demonice în mulțimea celor care trăiesc fără nădejde și fără credință în Dumnezeu.
Dar valorile românești autentice, dragostea de Neam și Credința, nu pier, ele au o putere de contagiune incredibilă și la momentul decisiv ele vor izbucni strălucitor, biruitor și mântuitor. Iar la asta se mai adaugă ceva.
Între alte virtuți Românii au și virtutea răbdării. Ei știu că, așa cum ne spune Cartea Sfânta, ”pentru toate este o vreme”.
Din tot sufletul sunt încredințat că “vremea” Românilor va veni și ea. Va veni, atunci când va hotăra Cel care știe și poate să vânture stăpânirile nedrepte ale acestei lumi că pleava. Este lucrarea divină…”care poate să aducă nădejde acolo unde nu mai este nădejde și să deschidă o cale în ceea ce pare fara cale”.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

19 ianuarie, 2019

Cristian Gabriel VULPOIU: Chip de înger

CHIP DE ÎNGER

 

Chip e înger cu ochi de primăvară,
Zâmbetul tău deschide porți spre infinit
Luna e divină-n rochie de seară
Când soarele-i primit de sacrul asfințit.

Tu sirenă-ngâni sunetul mării,
Iar cântul tău oprește timpu-n loc
Lacrima ta copilă dezmiardă zorii
Și tâlcuie șoapta tainicului izvor.

Chip de înger ești, frumoasă fată,
Și îngeraș ești tu în toate cele
Prin tot ce faci șeti părinților răsplată
Un prea frumos luceafăr între stele.

Chip de înger ești, răsărit de soare,
Un pansament pentru inimile care dor
Dai aripi celor ce au uitat să zboare
Ștergi lacrima celor ce nu zâmbesc în zori.

Eu îți doresc din suflet sănătate,
Să ne încânți cu vocea ta divină
Să îți realizezi visele toate
Să ai o viață doar de fericire plină.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

18 ianuarie 2019

Anna-Nora ROTARU: Caută-n tine…

CAUTĂ-N TINE…

Ce scurtă-i viața asta, fuge-ntr-o clipită,
Ca apa printre degete ni se strecoară…
O lăsăm, când vraiște, în vânturi risipită,
Când o mai cârpim, băgându-ne-n ispită,
Uitând că timpu-i necruțător și zboară
Ades trăgându-ne pe sfoară…

Călcăm sub talpa grea, atâta frumusețe,
De izvor, susur n-auzim, vânt în rafale…
Orbiți de falsele luciri, nu dăm binețe,
Zilei ce ne vine, la oameni, cu tandrețe
Tot afundându-ne, pe nisipoasă cale,
Spre un fără greș finale…

Uităm de suferință, lăcrima ce doare,
Nu-ntindem mâna, celora în neputință…
Indiferenți, cu cel ce luptă cu sudoare,
Ne spunem că, de zace ori de moare,
E vrerea Domnul și privind spre soare,
Orbim de raza-i lucitoare…

Apoi, ne împânzesc valuri de regrete,
Implorând pe zei și cerându-le iertare…
Greșelile să ni le șteargă, c-un burete,
Sau, cerând să ni se dea, un alb perete,
Să-l zugrăvim, cu mai multă cugetare,
Pan’ s-ajungem la hotare…

S-oprim fuga, un Paradis ne înconjoară !
Aripi punând să zboare viselor-nhămate…
Lumina e în noi, lucind ca o comoară,
S-o prețuim, că și ignoranța ne doboară,
Chiar de sclipiri ne par, cristale fărâmate,
Lucesc în noi, ca nestemate !

—————————–

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia

18 ianuarie, 2019

 

 

José GOROSTIZA: Desene dintr-un port – Revărsatul zorilor

                                 Pictură de Arina Tcherem

 *

Desene dintr-un port

                                             pentru Roberto Montenegro



1. Revărsatul zorilor

Peisaj marin
tablou pictat în note ce apasă.
Dorm toate. Se desprinde aurora
în chip de glob pe ape suspendat.
Și viața anevoie prinde-a fi
miracolul de luntrii trecătoare
peste tăcerea albă din nisipuri.

José Gorostiza, Mexic (1901 – 1973)
Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

 

***

 

Dibujos sobre un puerto // 1. El Alba // El paisaje marino / en pesados colores se dibuja. / Duermen las cosas.  / al salir, el alba / parece sobre el mar una burbuja. / Y la vida es apenas / un milagroso repasar de barcas / en la blanca quietud de las arenas

 

Paul LEIBOVICI: Calendarul

„Timpul este o noțiune abstractă pe care o deducem prin schimbările (mișcările) produse lucrurilor”

(Ernst Mach*)

Originea cuvântului calendar o vom găsi în termenul latin „Calender” care înseamnă registru, iar acesta derivă din cuvântul vechi „calendae” prima zi a lunii romane. Calendarul hebdomadar s-a stabilit pe baza observării fazelor lunii și datează din mileniul al II-lea î.Hr. Anul era împărțit în trei anotimpuri de către patru luni. Babilonienii foloseau calendarul de 12 luni care aveau, alternativ, cîte 29 și 30 de zile.

Calendarul în limba ebraică se numește Luah. Împărțirea timpului s-a făcut după un calcul bazat pe mișcarea lunii și a soarelui. Luna Nouă este elementul component important în privința măsurării timpului. Romulus a adoptat anul etrusc de 304 zile împărțite în zece luni. Hindușii din zona Indiei au calendarul lor, indienii au calendarul Keli Yugo. La Nepalezi calendarul începe în 20 oct. 879. Bengalezii au calendarul sultanului Alauddin Shah. Chiar și francezii au adoptat acest calendar după Revoluția Franceză. Numa Pompilius a adăugat anului lunile Januarius și Februarius. Calendarul Iulian a fost introdus de Iuliu Caesar în anul 46 î.e.n. Acesta avea 365 zile împărțit în 12 luni, cu un an bisect. Calendarul Gregorian a fost stabilit de Papa Gregorie al XII în febr.1582. Acesta are 365,242503 zile.

Cunoaștem două categorii de zile pe care nu le vom găsi în calendarul actual papal și nici în cel păgân. Timp de 2000 de ani, în lumea occidentală timpul a fost stabilit pe același ciclul de șase zile pe săptămână. Din timpurile cele mai vechi au existat confuzii în calcularea timpului. Fără mișcare, timpul nu poate fi calculat. Calendarul universal din contemporanitate se bazează exclusiv pe rotația  soarelui. Lunile și Săptămâna au fost stabilite complet arbitrar. El se diferențiază total de calendarul lunii-solar, stabilit încă de la crearea lumii. Expresia lună-moonth provine de la mișcarea lunii.

Calendarul biblic se bazează pe mișcarea din natură, de la ani la luni, la zile incluzând săptămânile toate au la bază mișcarea. De aici pornește și confuzia între calendarul modern și cel antic. Calendarul actual are un ciclu săptămânal continuu, pe când Calendarul Creatorului măsoară fiecare lună în funcție de mișcarea lunii. Calendarul modern este un calendar solar care își întemeiază anul pe durata de timp necesară pentru ca pământul să se rotească în jurul soarelui. Ziua are la bază un calcul care se bazează pe timpul care durează pentru pământ o rotație completă: 24 de ore. În calendarul modern, săptămânile și lunile nu se bazează pe nimic din natură. E bine de precizat că  fără mișcare, timpul nu poate fi măsurat: de la ani la luni, de la săptămâni până la zile, toate sunt calculate pe acelaș criteriu al mișcării.

Îmi permit să arunc o privire retrospectivă asupra numeroaselor CALENDARE apărute de-a lungul miilor de ani, precizând scopul lor unic: împărțirea (calcularea) cât mai corectă, mai logică a perioadelor de muncă și odihnă, fie că e vorba de o religie sau alta. În antichitate mișcarea lunii era factorul determinant pentru întocmirea calendarului. Aflăm din Scriptură că luna nouă este perioada între o Lună Nouă și alta.

Metoda de împărțire a timpului se baza pe o împărțire naturală: zile, luni, ani. Înaintașii noștri acordau o mare importanță Începutului de lună. În acea zi de început de lună, munca era interzisă. Acest fapt este subliniat în Biblie. Iată un termen: zilele de tranziție, care se păstrează și azi în Astronomie, dovadă că și împărțirea modernă a timpului își are sursele tot în Biblie. Luna Nouă începe cu un ciclu de patru săptămâni, iar luna nouă este următoarea zilei de tranziție. Luna este o veche  metodă de diviziune a timpului, ceea ce vom observa la Calendarele Julian, cât și la cel Gregorian (calendarul modern).

Conform Observatorului Naval al Statelor Unite ale Americii, o lunație durează 29,5 zile. Așadar, unele luni au 29 de zile, iar altele au 30 de zile. Lunile Noi nu au nici o zi de corespondență în calendarul Gregorian, ale cărui luni calendaristice nu sunt legate de nimic din natură. Calendarul Gregorian solar are diferite zile de lucru: scurte, week-end, zile de săptămână naționale. Calendarul internațional Constant, cunoscut și sub numele Calendarul Internațional Perpetual, Planul Cotswort, Planul Eastman, Calendarul cu luni egale. Acesta a fost gîndit și creat de Moses B Cantworth, prezentat în 1923 drept calendar cu 13 luni a cîte 28 de zile. Se bazează pe Calendarul Pozitivist  publicat în 1849 de filosoful August Contel. Denumirile lunilor Mose, Homer, Aristotel, Arhimede, Caesar…!

Fiecare lună  începe cu Prima zi și se sfârșește sâmbăta. Fiecare an începe cu Dumineca. Calendarul Internațional e stabil. Cotsworth se bazează pe Calendarul solar al reformei prezentat de Mose B. Kotsowert prezentat încă în 1902  care a devenit calendarul adaptat de majoritatea țărilor. Trebuie recunoscut faptul concret al funcției internaționale, a păstrării unei legături, a coordonării timpului pe întregul Glob, între toate țările, popoarele lumii indiferent de credința religioasă a popoarelor respective. Interesele pe plan internațional privind comunicările, calculele comerciale și nu numai acestea sunt unele din avantajele adoptării Calendarului Internaţional.

În preajma Anului Nou Calendaristic doresc tuturor Oamenilor de bine, Pace, Sănătate, Belșug!

––––––––

* Ernst Mach a fost un fizician și filozof austriac, profesor la Universitatea din Viena. După el a fost numit „numărul Mach”. Este considerat precursorul lui Einstein în critica principiilor mecanicii clasice (Wikipedia)

Paul  LEIBOVICI

Rehovat, Israel

31 Decembrie 2018

George ANCA: Bandoneon

BANDONEON

 

ascultarea spânzuraților

armonici fără speranță

pătrățirea cimpoiului

 

acordeoane în Găești

din New York astă seară

altcând din Moscova

 

bandoneon pe milonga

prin târziu portativ cortină

spre Fuji autism de apoi

 

*

spartă orga audiția golului

număr pașii corcodușului șah

prin descrescătoare aule Saule

 

venim mâine la repetiție

în companie bandoneon

cronicarii au angajamente

 

măcar scaunele vor dansa

cei ce-au stat o dată pe ele

lăsându-se holisticii buton

 

*

vezi tu Madeleine

înfiriparea fermecării

cumparsita

 

tremoluri de tanchete

eoane eonuri claviaturi

hai să ne veselim

 

bărbați în campus

tânjindu-și dispariția

femeii credință

 

*

flori de flăcări orgilor

trop alotrop jocatto

virtuoso trsnsfugo

 

pampa band gaucho

cristal tango pas crestat

nimeni flori nimeni

 

oarece efort auditiv

peregrinar anorexic

înfometarea tatei

 

 

*

fugi în așteptare

iepuri fugiți de sunete

sub pancarta artei

 

muzica s-ar număra una

de se alese praful de

prietenia conversată

 

ea e activă domnule e și

mai tânără are 30 de ani

sportivă la atletism

 

*

tricorn baletului eon

bandoneon acordeon

fără orezul pălăriei

 

traseu grăpat muzical

drept genunchilor negri

de la operație la control

 

ce poziție de a fi lovit

îți apercepi donator

iată mirositoare ființe

 

*

stau în tunel la cald

mă numără minutele

nefăcut pentru muzică

 

astenii întreprind soloiștii

amuțindelor picturalități

cantate acuarele statui

 

la păscut arcușul violei

pletoasă chitaristă în alb

păcatul mărului Santorini

 

*

că n-avusei noroc de trupă

văd singuratici adunându-se

tinerețe cu blenoragie

 

alienii de promenadă

mai cu imitația adaos

voi conclude bandoneonul

 

câte-un singur afiș guevarist

în afișajul sălii gazde

nici Peron nici Ceaușescu

 

*

gardienii simfonici absenți

Bach al pinguinilor fuga pampa

se altoiește hultoană nu compoziții

 

melodicul din hula vibratorie

fluieri forfotei grohotiș

hula pocnet șiroire

 

cosmos dus-întors

pe față și pe dos

Piazzola tango

 

*

primează facerea perechii

din suflarea prana

ne întoarcem în Troia

 

shoah pe prietenie

biserica voastră

concertează baboiul

 

jinduind acuplare

în nuntă ochi închiși

fertilizatoare ortodoxie

 

*

supraviețuim căpușe

nelipsite păsări puja

care la concerte

 

scăldași împărtășania

all’impproviso

diamant la pian

 

rar cânți însuți

oripilat de compoziție

până la o adică

 

*

sub norul brusc

ne încântasem orbiți

de soarele sudic

 

îți aștept reîncarnarea

insulinian vremii

înțelepciune mai văzuși

 

ultimele astenii

anturajul sare

să te supună

 

*

 

de la Bach la Piazzolla

organon imitatio Cristi

excatedral în sextet

 

magică liniștea rugii

inelul înghițit de pace

ringul lunecării

 

fără sextet solo fuga

suflete între sunete

platensis el caminito

 

*

povestire din armonii

sinteza sextetului

înainte de sinucidere

 

poate îți spun epitalam

mă spun pe mine tangaj

cocă voi merge la denii

 

îmi ies din stare mă întorc

reconcertat certat

să mai și ajung

 

*

vreun succes după moarte

va ridica satul vineri

să ascultăm Mireille

 

te repun în muzică

și-mi ceri bani mulți

parcă nu ți-aș citi știme

 

ce-n canto Aconcagua

nu mi-ai mai spune

ne-am contracompune

 

*

nuevo tango contradans

pe sine se cântă alto

a doua școală făr’ Alzheimer

 

orice slin pe haina nouă

de pe vechitura de trup

ce o poartă halal hal

 

praf pe lipscani pentru țol

milonga vieții țorțol

capitolul tango sol

 

*

ai loc destul te prea apropii

mai încet cu comenzile

calomfir sub patrafir

 

erai al tău din varnă

victorie postpovarnă

Arno desumflată iarnă

 

zburat și singurul afiș

să-l asculți tot pe Giulliano

și-n timpul săptămânii

 

*

 

salut simțirea

patimilor învierii

coase oase vâsc

 

concertați în adiacența

artei de a vă iubi

neînstrăinați deniilor

 

câte trei mândre iubeam

una-n deal și alta-n vale

una pe ulița mare

 

*

la coada pianului

pre orgă orgie dor

te-am gătit de sărbători

 

astenii pe cancer

cu Paștele în vine

prin seceta sângelui

 

ne băsmuim asasinii

ce ți-o mai fi trebuit

număr de aur nevorbit

 

*

otrava nu s-a mai băut

otrăvitoarea înamorată

pe viață de mine însumi

 

ce lovitură emanantă

și-n tainurile cordovane

ar vrea ei din Cordova

 

de vom ajunge la Cașin

și lumânări de vom aprinde

văd boul bronz diagonal

 

*

trezire înapoia iernii

rătăcitoare de Roma

și ce ne-o mai fi zidit

 

numai urechi că ochii

nedezlipiți de instrumente

intuiește-mi chenoza

 

de cine apropierea

pedepsei împreunate

păianjenule neucis

 

*

scoate-mi din temniță sufletul

ceri sute de mii de euro

pe bătaia lui Milică după gratii

 

narcise să-i fi adus iriși

lalelele sărut-mâna

pentru sporul de pușcărie

 

poșta nu s-a lustrat

nici poliția secretă

comunicăm la vedere

 

*

 

țăranii securiști ferea

tu te duci în Bulgaria

gemenele neasemenea

 

începurăm talmudul

jurista pleca în Italia

să-și termine doctoratul

 

v-am spus ce să scrieți

contextele incubatorului

lunecau pe tobogan

 

*

de ziua plății lui Iuda

cine nu e să ridice piatra

și-l iubiră femeile anume

 

ar fi s-o pornesc la drum

pe cărarea artificierului

poeme înapoi în traducere

 

îți plimbi câinele întâi

milonga obligatorie

între Borges și Neruda

 

*

nerădăcinilor cine

obscur ne reîntemeiem

cruce în fața cărților

 

să fi stat la geam

pe unde intrai Miriam

deniile sărite haram

 

patimi nu ne-ar fi

conștiința pe cruce

de când cu alți munți

 

*

fetele tale nu mai au unde veni

de nu pe la ghettoul din Praga

evreu prin alianță diaspora

 

cât încă un articol de muzică

indian  cu vocea patriarhului

piatră vânătă pe vie

 

nu mai noroiesc foi evaporate

în sălbăticia supraviețuirii

și noi  decapitat Arhimede

 

*

 

sânge urină mai ce rmn

loază femeiești depresii

adjectivând vecinele

 

două nașteri o moarte

azi chiar se născu soru-mea

tu când te sinuciseși Alexandre

 

se morbidizează nume

a ne pogorâ din soartă

nu stăm rău pe mână moartă

 

*

slavă vouă veri viermi

transparența ucigășeniei

mai rar convalescenței arta

 

nația depunctată în bătaia sorții

cum și recunoașterea dren

ad Pisani by Ezra Pound

 

în triolet petardă ardă

cine te-a scris de bântui catastif

de-o obcină scăzământ

 

*

aminte catrafusa

chiar apa lui Trilussa

Dushanta trusa rusa

 

poveste dinainte înapoi

fără noi în buduroi

nici albine nici eroi

 

în sânge rele vorbe

silabisind brindisi

bolire bucurie

 

*

sinucis Tambi aruncat

plutonul sfâșie ceața

ce și cu noi măgăreața

 

de viață lungă amintirii

nori pe oase neadormite

Achițenie Ruxandrei te fut

 

așteptând neuitarea în

persoana uitării târâș

pe paraplegia beției

 

*

pușcărie antisemitism

referențial ghetto astm

te puseseși la cravată

 

urcasem după fată

să nu mai coboare

flori din neînfrunziți

 

întors pe nicio parte

trăind în ce viață

batalionul diversiune

 

*

 

ceva din primăvară

crivățul bunăoară

din grătar sub țară

 

Edison i-a dat un fonograf

prietenului său Tolstoi

apele castelor amnezii

 

ce fraze voi arunca hindus

în palatul copiilor de nu

ne vom fi pierdut lavra

 

*

 

replici sapiențiale

somnului când să visezi

Aham Hyperion asmi

 

păuni albi lebede negre

teatrul părăsesc în gong

circar singur toată viața

 

întrebându-ți ajunsul

castrând castru castron

nu știam dacă ești tu

 

*

restriște bucurie

pe malul stâng al Vistulei

cenușă inlandeză

 

clopotele lui Sigismund

binecuvântați trupuri

chipiu pătrat de Oxford

 

despărțiri ireversibile

ca la noi la Câmpulung

duminici poligonale

 

*

pe putute ține-mi lesa

pe ținute poteresa

something translated fling

 

mult pacific deșert cangur

obsesivitatea

altui mizerabil

 

de-avem pene ariene

din hitite coțofene

în biserică nici nene

 

*

de departe sfințenie

cosmic omenească

mantric epică

 

poveste-katha imprim

de-o căutătură

distracție lui dumnezeu

 

în ce rugăciune relaxarea

cufundată rutinei

pe sub călcătură

 

*

memorii ficționale

minune nu ne vine

fiecare suntem eterni

 

mai e timp ca o vatră

în roată  îndemnând

privegheat altădată

 

distribuie-mă gratuit

aproape virgin

opus rotundum

 

*

gândind sub șoc ai prinde

condoleanța gioia

qui pro quo

 

cetățean și căpitan

la noi colonel

per caso di guerra

 

râdeam tare apoi

cămașa tot albă

de-mi dădusem seama

 

(18.03.2010 –  21.04.2010)

——————————–

George ANCA

București

 

Monah IUSTIN T.: Anotimpul fără timp la Putna

Părinţii Bisericii, în experienţa lor, spun că inima are o raţiune a ei. Raţiunea inimii este să contemple la nesfârşit lucrările lui Dumnezeu (cu oamenii, cu natura, cu Creaţia). Ea funcţionează cel mai bine cu lucrurile la scara eternităţii, de care nu se satură niciodată. Ea se cheamă “mintea inimii”.

Anotimpul fără timp

Orice anotimp
înseamnă un an
un timp.

Dar mai e anotimpul
care şi-a uitat timpul
şi nimereşte mereu
greşit
pe timpul altora.

Ce poate să însemne
decât că un Străin amabil umblă printre noi
scuzându-şi, necontenit,
veşnicia…

 

Iar celelalte lucruri şi calcule, serviciul şi grija pâinii puse pe masă trebuie lăsate pentru intelect. Pentru mintea obişnuită. Asta spune înţelepciunea Părinţilor. Şi Slavă Domnului că e aşa.

  Bucuria anotimpului fără timp, deci, nu cu mintea de toate zilele…
  Ci cu “mintea inimii”!

————————————————-

Monah IUSTIN  T.,

18 ianuarie 2019

Dorel SCHOR: Nu prea avem timp

Săptămâna trecută am fost la o nuntă. Şi pe cine credeţi că am întâlnit? Pe Manole, prietenul meu din copilărie. Nu-l mai văzusem de aproape un an, Chiar i-am spus-o, îmbrăţişându-l:
– Nu te-am mai văzut de aproape un an de zile. Ce-i cu tine? Pe unde trăieşti? De ce nu dai şi tu măcar un telefon?
– Parcă tu ai dat vreun telefon? mi-a întors-o el amabil. Adevărul este că am fost foarte ocupat anul acesta. În primul rând, poate nu ştii, am lichidat afacerea cu şerveţelele aromate pentru că e mare concurenţa şi m-am lansat în baloane flexibile. Copii sunt cei mai buni clienţi, baloanela alea sunt lunguieţe şi subţiri, poţi să le răsuceşti cum vrei… Şi se sparg! Ha, ha, ha! Afacerea prosperă.
– Orişicât, am acceptat, dar un telefon…
– In al doilea rând, am făcut o excursie de vreo două luni în orientul îndepărtat. Plus că vreo două săptămâni m-am pregătit înainte de asta, m-am documentat adică: geografia, monumentele, ce să îmbrac, ce să cumpăr, chestii din astea, mărunte dar îţi iau o mulţime de timp. Şi tu?
– Eu am fost trei zile la un congres ştiinţific în Honolulu, am mărturisit modest. Aşa că n-am avut timp să-ţi telefonez.
– Trei zile nu sunt două luni, mi-a reproşat Manole.
-Adevărat, am acceptat. Congresul a ţinut trei zile, dar ştii cum se întâmplă, dacă eram acolo am vizitat împrejurimile: Australia. insula Paştelui, Venezuela, Costa Rica şi Luxemburgul. După congres am fost foarte obosit. Până mi-am revenit, înţelegi, numai de telefoane nu mi-a ars…
– Ei, să lăsăm…Dar mai dă un semn de viaţă, fă-mi o vizită cu soţia, mai stăm şi noi de vorbă ca pe vremuri, la o cafea. Adevărul e că orişicât am fi de ocupaţi, pentru un vechi prieten trebuie să găsim timp.
M-am îndreptat spre masa mea şi i-am spus soţiei:
– Am stat acum de vorbă cu Manole. Aş vrea să ne facem timp o dată şi să-l vizităm.
– Foarte bine, mi-a spus ea, locuieşte departe? În ce oraş?
– Ei, nu prea departe. De fapt, nici nu trebuie să luăm maşina, ajungem în zece minute pe jos. Locuim doar în acelaş oraş…Totul e să găsim timp!

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

18 ianuarie 2019