Dunia PĂLĂNGEANU: Ruse, povestea cu zânele de zăpadă

Ruse, povestea cu zânele de zăpadă

 

Poveste de iarnă la Ruse
undeva pe strada înghețată
doar fulgii de nea mai pluteau
îndrăgostiții tremurau în poartă
în hora zânelor de zăpadă
se învolbura până și fumul
eram și eu la mansardă
ceaiul își trimitea parfumul
se zăreau urme delicate
de conduri pe pârtia diamantină
țurțurii suspinau la streșini
se tânguia departe o violină
Doamne cum ninge într-una
stau treaz șemineu-i aprins
mă rog să se piardă o zână
pe câmpul din mine azi nins.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

19 ianuarie 2019

(Ilustrația Ognian Balkandjiev, artist plastic, Ruse, Bulgaria. Lucrarea plastică „Ruse, povestea cu zânele de zăpadă”).

 

 

Irina Lucia MIHALCA: Eclipsă totală de lună

 Eclipsă totală de lună

 

Solitari ne construim catedrale,

desţelenim gânduri, şoapte,

trăim acut

fiecare bătaie a inimii.

 

Cât ţi-e de frig! Cu adevărul

pe buzele împietrite,

laşi iarna

să se aşeze la locul ei

pentru că toamna a trecut.

În marea trecere e primăvară,

o altă primăvară!

Prin juxtapunere renasc sori noi,

înflorirea ne-anină

clipele simţite intens.

 

În orizontul întins, o lună albă, plină,

se leagănă tainic, uşor dispare

în bezna nopţii apărute,

cu gândul păşeşti

pe linia subţire

dintre cer şi pământ,

cu mâna atingi bolta,

picioarele, teluric le simţi,

continui să mergi,

cu inima luminezi orice adânc,

laşi gândul să zboare

în jocul împletiriiunui cer de pământ.

 

Nimic nu se repetă, bucură-te!

Continui drumul răscolit

– vor trece ani, poate -,

în urmă plutesc

ecouri, pictate umbre, amintiri,

în faţă, din adâncuri mute,

acolo unde

inimile se deschid,

tăcerile încep să vorbească,

răsar noi stele,

noi vise,

noi doruri, noi valuri,

tristeţi, bucurii

– amestec restrâns de viaţă şi moarte –

un trup, o lumină şi-un cânt.

 

 – Sufletul tău mi-a răvăşit inima,

 fugar sunt de-atunci,

 în piept, crucificată mi-e luna,

 trăirile tale se lovesc 

 ca apele de stânci pentru-a mai trăi. 

 Oare cât mai rezist?

Lumea e mult prea mică 

 pentru forţa înzestrării tale!

– în noapte mă cauţi, mă strigi.

 

La capătul drumului, dincolo de lumile albastre,

privind în oglinda cerului, ne regăsim.

E întâlnirea cu tine

şi dorul de-a fi, de-a simţi,

de a-mi spune: Te iubesc 

 pentru că eşti, pentru că, aici, trăieşti!

 

 – Dă-mi inima şi ochii,

 să găsescă plăcere în căile mele,

 sărut tot ce nu văd şi nu iubesc alţii!

————————————

Irina Lucia MIHALCA

București

20 ianuarie 2019

Dorel SCHOR: Apă de ploaie

Plouă… Vremea asta mohorâtă, cu norii zdrenţuiţi atârnând pe firele de telegraf, mă indispune teribil. Nu degeaba spunea poetul că, în asemenea condiţii, îl apucă o tristeţe iremediabilă. Fenomenul e absolut general, indispoziţia e totală, să te mai miri că unii scriu versuri, că alţii vor să se sinucidă sau iau o poziţie somnolentă în parlament.
   Iată-l de pildă pe Cutare. Îl cunosc numai din vedere, dar ne vedem aşa cam aproape zilnic, de câţiva ani, în staţia de autobuz. Salut, salut, uneori un ce mai faci, vorba aia… Astăzi se observă de la distanţă că e amărât din cauza ploii, că starea vremii îl indispune sută la sută.
   – Ce mai faci? îl întreb ca să intru în vorbă.
   – Bine…, răspunde el posac.
   E clar că nu e bine deloc. Ce poate să fie bine?
   – Eşti trist pentru că a pierdut echipa dumitale favorită? tatonez eu terenul, mai mult în glumă.
   – Da’ de unde…, am jucat pe treizeci de buletine. Cu echipa mea am mers la sigur şi uite ce figură mi-a făcut… Dar nu-i nimic, trece.
   – Ce face doamna? întreb politicos.
   – Ah, nu ştii? se miră el. Suntem în divorţ. I-a sucit minţile un agent imobiliar… Cam de şase luni mănânc sandviciuri cu tuna de trei ori pe zi. Nu au absolut nici un gust… Omul se satură, crede-mă.
   – Bine că nu ai probleme cu fiscul, îl încurajez eu cu mult tact. Cu fiscul e mult mai complicat decât cu nevasta. Nevastă mai găseşti…
   – Cine spune că nu am probleme? pronunţă el rar. Am probleme şi încă cum! Mi-au recalculat o diferenţă care, împreună cu amenda, cu dobânda şi cu conexarea se ridică la de trei ori venitul meu oficial.
   – Lasă că te descurci, îl asigur prietenos. Îeşi dumneata din buclucul ăsta. Bine că eşti săntos… Cum spune proverbul? Importantă este sănătatea. Fii matale sănătos, că restul…
   – Proverbul spune, este el de acord, numai că uite ce se întâmplă: dimineaţa am nişte dureri de şale că abia mai pot coborâ din pat. La prânz  mă supără stomacul, probabil de la tartinele astea insipide, iar seara mă doare capul şi nu pot să adorm pînă mult după miezul nopţii.
   – Ehei, dumneata stai bine, îl asigur eu competent. Am o mătuşă căreia i-a slăbit vederea până într-atât că nu mai poate să-şi facă ordine în hârtiile personale. Şi pe un vecin de-al meu, unul de la etajul patru, l-a pocnit cineva cu o sticlă în cap…Ce ştii dumneata? Sunt cazuri şi cazuri…, n-ai voie să te plângi… în plus…
   – În plus am împrumutat nişte bani unui cumnat şi acum nu mi-i mai înapoiază. Nu vrea. Susţine că-l calomniez din cauza divorţului.
    – Tipul divorţează?
    – Nu el. Eu… El e cumnat din partea ei şi nu mai vrea pur şi simplu să-mi înapoieze banii. Nu mai spun că mi-a dispărut cartea de credit, mi s-a defectat televizorul, mi-au apărut furnici în bucătărie, liftul nu funcţionează, am început să chelesc, mi-au tăiat gazul, am două procese pe rol, sufăr de claustrofobie şi plouă… Plouă!
   – Da, domnule, spun eu solidar. Te înţeleg foarte bine… Trebuie să sperăm însă că ploaia va înceta, cerul se va însenina şi temperatura medie va creşte.
    – Şi până atunci, vrea el să ştie… Ce mă fac eu până atunci?
    – Nu pune la inimă, îl sfătuiesc eu sincer. Nu da atenţie! Fii tare!… Fă-te că plouă!

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

19 ianuarie 2019

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Poet/Dichter

Poet

 

Poet grijuliu
Ca un gânditor grec.
Cu privire la datoria infinită,
Și gândul împlinit
E ca și cum ai vedea cerul fără sfârşit.

Incomplet
Se citește pe fața ta
Și pe buzele tale temperamentale
Poet cu discurs dulce
În poezii, poveşti, pamflete, odă!

 

Dichter

 

Nachdenkliche Dichter
Wie der griechische Denker
Auf dem unendlichen Zoll,
Und der erfüllte Gedanke
Als würde man den endlosen Himmel sehen.

Unvollständig
Es wird auf Ihrem Gesicht gelesen
Und auf deinen temperamentvollen Lippen
Dichter mit süßer Rede
In Gedichten, Geschichten, Flugblättern, Ode!

——————————-

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

19 ianuarie 2019

Nicu GAVRILOVICI: Urma ta

Urma ta

 

Această urmă a ta
impregnată în zăpada imaculată
voi topi-o
pe plita arzândă a pieptului meu așezând-o…
Nu te mira
când îmi vor răsări în dreptul inimii ghiocei
în primăvara dragostei noastre:
în mijlocul lor,
își vor face berzele cuiburi.

Noi vom dansa,
albe efemeride adăpându-se
cu roua agățată de streașina petalelor,
mereu și mereu contopindu-ne
unul cu celălalt…

Urma aceasta a ta,
împrimăvărându-mă…

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

19  ianuarie 2019

 

 

Ioan Nicolae MUȘAT: Atitudine Românească!

Atitudine ROMÂNEASCĂ! În 24 Ianuarie 2019 Asociația ASCIOR, Asociația „Straja Carpaților” împreună cu alte asociații și fundații INRI vor participa din Buzău și din Țară la Manifestarea Românismului din orașul Sfântu-Gheorghe alături de Calea Neamului, Fratia Ortodoxa Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de Biruinta, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș!

Vă rugăm să ne trimiteți confirmările de participare până cel târziu marți, 22 ian 2019, ora 12 pentru a face rezervarea autocarelor.

Îi rugăm pe prietenii și membrii ASCIOR și Straja Carpaților să distribuie anunțul pentru ca tot mai mulți oameni să cunoască Acțiunea întreprinsă!

Ioan Nicolae MUȘAT

***

,,Atitudine și Demnitate. Românii reacționează încă odată față de batjocorirea simbolurilor naționale! Piesa ,,Nu chiar 1918”, scrisă de Szekely Csaba se joacă din nou la Teatrul ,,Andrei Mureșanu” din Sfântu-Gheorghe!

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș își va exprima de Ziua Unirii Principatelor Române, 24 ianuarie, dezacordul față de această nouă sfidare la adresa comunității românești din Sfântu-Gheorghe și nu numai. Participanții la manifestările zilei de 24 ianuarie se vor opri în jurul orei 10,30 în fața Teatrului ,,Andrei Mureșanu”, prinzându-se simbolic într-o Horă a Unirii în jurul valorilor identitare naționale pe care le vom apăra oriunde și oricând. Aceste simboluri nu se cade a fi demitizate, batjocorite sau minimalizate de către conducerea unui teatru ce s-a vrut a fi expresia comunității românești din Sfântu-Gheorghe, conducere care a găsit de cuviință să marcheze atât Ziua Națională a României, 1 Decembrie, cât și Ziua Unirii Principatelor Române, printr-un spectacol conceput de un scriitor maghiar, care pune într-o lumină defăimătoare poporul român şi Marea Unire de la 1918.

Reamintesc faptul că, la 1 Decembrie 2018, grupul de români din Covasna, Calea Neamului și Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care a sărbătorit Ziua Națională la Odorheiu-Secuiesc, s-a oprit și la Sfântu Gheorghe pentru a-și exprima protestul față de această piesă de teatru. Primăria Sfântu Gheorghe, condusă de UDMR, care se află în relații mai mult decât cordiale cu echipa ce conduce Teatrul ,,Andrei Mureșanu”, a cerut mai apoi anchetarea “capilor” acestui protest spontan, marea vină fiind aceea că am cântat cu toții în foaierul instituției de cultură, ce poartă numele lui Andrei Mureșanu, Imnul Național; culmea “tupeului”, chiar de Ziua Naţională a României.

Revenim în postările viitoare. Lupta continuă, mergem cu Dumnezeu. Înainte!”

 

Diana IORDAN: Diana Ciugureanu Zlatan – Portret de amator!

Participând la diverse evenimente cultural- artistice (lansări de carte, concerte, aniversări, etc.), am văzut și ulterior am cunoscut o doamnă distinsă, elegantă având un aer de „nu știu ce”, un fel de aura nevăzută care o făcea să fie imediat remarcată de către cei din jur. Era doamna Diana Ciugureanu Zlatan, poeta din Chișinău, președintele Uniunii Scriitorilor de Limba Română, jurnalistă, cantautoare….

Descendentă dintr-o familie care a dat țării pe dr. Daniel Ciugureanu, prim ministru al Basarabiei în anul 1918 când aceasta și-a proclamat unirea cu patria mamă,. Diana este ea însăși o înflăcărată luptătoare pentru românism, pentru înfăptuirea unirii între cele două state românești.

Dacă la început mi s-a părut că este o persoană oarecum distantă, puțin abordabilă, când am cunoscut-o mai bine am descoperit o femeie caldă, prietenoasă, deschisă la suflet, cultă, frumoasă, apropiată. Avea, cum se spune, “la suprafață o pojghiță de gheață dar sub care se poate face baie”.

Cine este Diana Ciugureanu-Zlatan? Așa cum mărturisea Diana cândva, este …”O visătoare incurabilă, un om bun, ambițios și tenace, dar care are un pic de vedetism. Îmi place să fiu în centrul atenției, să mă iubească lumea. Pentru asta mă mobilizez, lucrez asupra mea, tind să fiu mai bună decât ieri. Iar la sfârșitul zilei, când mă retrag în locuința mea, mă transform într-un copil cuminte. Astfel, mă simt mai aproape de Dumnezeu.

Este președinta-fondatoare a Uniunii Scriitoriilor Europeni din Moldova, precum și a Asociației Cultural-Creștine ,,Poduri de Dor”, poetă îndrăgită în Republica Moldova și în România, o femeie deosebită și o mamă-model. Vă invit să o cunoașteți pe Diana Ciugureanu-Zlatan, un om puternic, curajos și ambițios, a cărei carte de suflet este Biblia. Are studii în filologie și a activat 15 ani în domeniul jurnalismului, la Compania Națională ,, Teleradio-Moldova”.

Citindu-i poeziile, am desprins ideea, că este important să nu uităm niciodată cine suntem, de identitatea noastră! Exemplific cu acest poem scris de curând…

,,Laptele spațiului

ne suntem muguri de absolut,
alăptați cu frica de a ne pierde,
până la vreun fior al timpului
din inefabilul spațialității dansante…
ne sorbim venin benign,
masacrul adevărurilor
erupe a pace fără prada
alinătoare de rost rarefiat.
minunăm înserarea
sub lumânarea esenței –
de la pendulul zidirii,
la clopotul încolonării…”
                                                           (Diana Ciugureanu 13 ianuarie 2019)

 

În aceste versuri minunate am descoperit deasemenea trăiri profunde și mesajul sufletului, exprimate cu har poetic.

Un crez al Dianei Ciugureanu, este „Cea mai importantă si singura luptă este aceea de a te opri din lupte…Doamne, ajută-mă să scap de toate luptele din mine!
De-aș fi un lup, aș urla de dor pentru Dacia….
De-aș fi un șofer, aș conduce o “Dacia” românească elogiată de polonezul Tusk“.

Sunt onorată de faptul că am luat parte la evenimente unde am avut bucuria și plăcerea să mă bucur de prezența unei asemenea personalități…distinsa doamnă, Diana Ciugureanu. Îmbrățișez sufletul tău frumos, îți doresc binecuvântare cerească în continuarea misiunii de Om al Culturii!

Darul meu special este Admirația, Respectul și gândul bun!

Aleasă afecțiune și prețuire, cu drag…Eu!

—————————

Diana IORDAN

București

20 ianuarie 2019

 

Corneliu NEAGU: În prag de…

ÎN PRAG DE…

În prag de vis, cu dorul călător,
te mai zăresc trecând câteodată
prin amintirile ce vin în zbor
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

Ajunge frigul pe un vânt tăios,
tu pleci cu trenul rătăcit în gară,
iar eu, bătând peroanele pe jos,
plâng neuitarea-n gerul de afară.

Dar visul mă întoarce înapoi,
să gust străină-falsă detașare,
rămasă-n urmă strajă între noi,
o ultimă barieră trecătoare.

Aștept să te întorci pe înserat,
cu lungile speranțe adunate,
să-mi fii în cuget ultimul păcat,
cea mai dorită încă dintre toate.

———————————————–

Corneliu NEAGU

20 ianuarie, 2019

Miriam Nadia DĂBĂU: Capriciu…

Capriciu…

 

Culoarea ochilor tăi
cum sunt, iubite?…
Verzi, albaștri, căprui,
sau negri?…
Buzele?..buzele sunt pline
cu șoapte de iubire…
Brațele tale sunt
adăpost pentru furtună
și pașii tăi îi aștept în
fiecare zi pe aleea
sufletului meu…
Dimineața mă trezesc
sărutările tale…
Ești dorința oricărei
femei ce iubește…
căldura ta îmi face bine…
ca un soare cu raze
fierbinți ce-ți colorează
ochii în albastru,
căprui sau negri…
Culoare ochilor
tăi, iubite, o știi?…
Eu știu…sunt verzi
ca pădurea!…

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

20 ianuarie 2019

 

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Sunt undeva în transă

Sunt undeva în transă

 

Cu sufletul deasupra de trup
respir viața pusă între ghilimele,
nisipul din oase sub șipotul apei
trece prin carne mai departe odată cu gândurile
și zilele vin să-mi mărturisească iubirea.

Când intru la loc în casa din piept
în clipele când îmi mângâi simțurile,
îți aștept cu-nfrigurare manifestarea posesivă
în care ochii sorb lumina,
adorm pe umărul îngerului de catifea
ce-mi șoptește numele tău
face un semn și pleacă.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

20 ianuarie 2019