Este un trist adevăr. Probabil după numărul lichelelor raportat la mia de locuitori ar trebui să intrăm în Cartea Recordurilor. Aceste „vietăți” au proprietatea de a-și schimba stăpânul, fiind întotdeauna cu puterea. Am avut destule pe timpul guvernării lui Voronin care, în urma declinului pcrm, au trecut la Dodon. Nu neapărat intrând în partidul lui. Fac acest lucru prin intermediul unor clone gen „Urmașii lui Ștefan” care vrea „să protejeze Moldova de unionism”, „Voevod”  ș.a.

Una din explicațiile acestui fenomen periculos ar fi că acest colț de țară pre nume Basarabia s-a aflat de peste 2000 de ani în calea tuturor relelor, vorba cronicarului. Valuri de barbari sălbatici au trecut peste noi: avari, pecenegi, huni, slavi, unguri, tătari, turci. Fiecare din aceste popoare barbare lăsau după ei în sângele strămoșilor noștri câte o picătură de sânge otrăvit cu gene sălbatice. Însă, probabil, cea mai adâncă urmă, cea mai nocivă influență, au avut sălbaticii contemporani din est – rușii. Pe parcursul a peste 200 de ani, la început imperiul țarist cu falsa cruce ortodoxă eliberatoare folosită în calitatea de par de hotar, apoi imperiul roșu comunist cu steaua satanică în frunte ne-au tot „eliberat” de toate: de bunăstare, de liniște sufletească, de credință, ei fiind creștin ortodocși doar cu numele. Strămoșii noștri s-au creștinat în mod natural chiar de la începutul creștinismului. Strămoșii rușilor au fost creștinați forțat prin ukazul kneazului Vladimir în secolul al X-lea.

Ei (rușii) ne tot spun (și astăzi!) că ne-au eliberat, ne-au civilizat (ei, veniți din fundul Asiei cu o istorie de o mie de ani pe noi care, geografic, ne aflăm chiar în centrul Europei și avem o istorie multimilenară (cel puțin 5000 de ani!), ne-au încălțat, ne-au îmbrăcat, iar noi, nerecunoscătorii nu apreciem această „binefacere”). Ca să vorbești de civilizarea cuiva, de culturalizare, trebuie singur să ai această cultură, această civilizație. Să vedem ce valori naționale are acest popor estic cu veleități civilizaționale și eliberatoare? Această națiune (astăzi de fapt însuși rușii recunosc că nu mai este o națiune ci un conglomerat de națiuni numit „rossiane” care și-a pierdut identitatea, rușii reprezentând în acest conglomerat doar apr. 8%!) are un trecut (dar și viitor!) plin de incertitudini. Deoarece nu puteau să-și formeze de unii singuri un stat al lor au apelat la serviciile unor scandinavi, care au fondat în a. 862 prima dinastie la tronul cnezatelor rusești – dinastia Rurik  (de menționat faptul că dacii, strămoșii noștri, au avut regii lor (de același sânge!) cu o mie de ani înainte – Burebista, Decebal ș.a.!) și care s-a stins în a. 1598 odată cu moartea țarului Fiodor. În a. 1613 prin urcarea lui Mihail Alexeevici pe tronul Rusiei a fost fondată prima dinastie rusă – dinastia Romanovilor. Ultrapatrioții ruși declară că Romanovii au domnit apr. 300 de ani. În realitate, spun istoricii ruși, a durat doar puțin peste 150 de ani (1762) și s-a întrerupt cu domnia lui Petru al III-lea (Karl Peter Ulrich von Schleswig-Holstein-Gottorf), nepotul lui Petru I cu Ecaterina I, asasinat de soția sa Sofia de Anhalt-Zerbst devenită ulterior Ecaterina II). Astfel, din 1762 până la Revoluția din februarie din 1917, Imperiul Rus a fost condus de cinci generații din linia Casei de Oldenburg, toate soțiile țarilor fiind de origine germană.

Și neoimperiul rus sovietic, rebotezat URSS, nu a fost condus de ruși: la început de rusul evreu V. Lenin, urmat de georgianul evreu I. Stalin, ucrainenii N. Hrușciov și L. Brejnev. Și cultura rusească, în mare parte e de împrumut, făcută, în special, de evrei. Știința – de asemenea. Doar mcele două metropole – Moscova și Sanct Petersburgul sunt relativ europenizate și asigurate cu de toate. La doar vreo sută de kilometri de la Moscova întâlnești adevărata realitate rusească: sate părăsite (se vorbește despre 70000!); căsuțe de lemn înnegrite de timp gata să se năruie, iar în jurul lor nici pomină de gard, grădini. Ne vorbesc despre cel mai ortodox ortodoxism rus, despre a treia Romă. Dar ce s-a întâmplat în Rusia ortodoxă la 1917. Unii ruși vorbesc că de vină au fost conducătorii bolșevici – sataniștii Lenin, Stalin, Troțki ș.a. Trebuie însă de menționat că peste 80% din Armata Roșie erau țărani, țărani ortodocși, care însă nu i-a împiedicat să distrugă zeci de mii de mănăstiri și biserici, să ucidă zeci de mii de clerici, nemaivorbind de milioanele de mireni lichidați. Atunci despre care civilizație rusească putem vorbi.

Iar tocmai acești ultimi nomazi estici au contribuit major la deformarea sufletului basarabeanului. Anume aceștia au plodit cele mai multe lichele, promovând pe toate căile nemeritul. Cele mai josnice apucături rusești și-au găsit sol fertil la lichele: beția, lenevia, curvia, antihrismul ș.a. Râsurile satelor basarabene din perioada interbelică au fost aduse de regimul de ocupație sovietic în fruntea lor. Cele mai urâte metehne au devenit „virtuți” apreciate de ocupanți. Ei au întocmit listele deportaților, incluzând în ele pe cei mai buni gospodari pentru a le lua bogățiile. Ei au măturat podurile bieților țărani basarabeni, luând ultimul grăunte, sortind la pieire bătrâni, femei, copii. Ei i-au băgat pe bunicii și părinții noștri în sclavia kolhoznică (sora mea Elena nu a putut să continue studiile după opt clase fiindcă nu i-au dat „spravca de la selsovet” pentru a pleca în satul vecin!). Astăzi în fruntea acestui pseudostat se află odraslele acelor lichele. Și aceștia ne învață pe noi ce istorie avem, ce limbă vorbim. Ei, acești mari stataliști care au luptat cu arma în mână împotriva acestui stat în a. 1991, își permit obrăznicia fiindcă noi, cei mulți, dar proști, le permitem, fiindcă nu suntem uniți. Liderii de dreapta sunt surdo-muți și lipsiți de elementara mândrie națională, lăsându-se călcați de tot soiul de râsuri. Când oare vom scăpa de s(c)lavul din noi.

Deunăzi, un mucos cu caș la gură, D. Roibu, președintele făcăturii dodoniste „Urmașii lui Ștefan” (să vadă marele Ștefan cum acești ipocriți îi terfelesc numele capul le-ar sta unde le stă picioarele!), un agramat care ne învață ce istorie avem, ce limbă vorbim, cum să fim „patrioți adevărași ai lui Dodon”, se indigna de niște standuri informative „cu propagandă antistatală” care îi lezau amorul propriu statalist. Este vorba de niște standuri care cuprind informații despre geneza poporului român (istoria Basarabiei fiind privită ca parte integrală a istoriei întregului neam), despre Centenarul Unirii (ei, acești pavlici morozovi au serbat centenarul puciului bolșevic!), despre avantajele unirii, totul corect sub aspect istoric. Mă uitam cu milă la copiii trimiși de șefii de la postul de televiziune NTV să-i stigmatizeze pe cei care au îndrăznit să aibă alt punct de vedere. Îi întrebam: ce nu e corect scris pe aceste standuri? Este o opinie subiectivă care are dreptul la viață, dacă considerăm că trăim într-o democrație. Ei, care au vreo trei televiziuni proprii și alte vreo zece televiziuni rusești, prin intermediul cărora „minciunesc poporul” cu eroziile lor despre istoria Moldovei, au cheltuit milioane de lei pentru editarea unor false istorii în zeci de mii de exemplare distribuite gratis în biblioteci, zeci de pancarte au împânzit  orașul care promovează acest iz stalinist de „statalitate moldovenească” (știm noi unde a fost născocită această istorie!), ne vorbesc despre antistatalism! Ei doresc ca toată lumea să accepte aiurelile lor despre Istoria Moldovei din sec. al XI-lea. Desigur, conform minților lor bolnave de s(c)lavism, moldovenii nu puteau să apară înaintea rușilor, despre care pentru prima oară s-a scris și vorbit în sec. al IX-lea, și aceea erau frații lor mai mari – ucrainenii. Noi, moldovenii, eram încă cățărați pe copaci. Cu astfel de nerozii îmbuibă ei creierii tinerilor și a celor rătăciți.

Î-l priveam deunăzi pe „pătimitul” Dodon (posturile rusești vorbesc despre un „atentat la viața iubitului președinte”) participant la așa numitul „congres mondial al familiei” care ne vorbea frumos despre familia tradițională (cine din oamenii normali ar fi împotriva familiei tradiționale!). Să ne amintim însă despre acțiunile mentorilor săi bolșevici, la care se mai închină acest Dodon (este etalonul duplicității,în aceeași persoană întruchipând satanistul și creștinul), care declarau la începutul erei bolșevismului despre necesitatea lichidării familiei privită ca o recidivă burgheză, chiar și despre necesitatea comunizării femeii. Și astăzi acest Dodon se dă mare apărător al familiei tradiționale! Dacă ai devenit atât de cucernic (în fiecare an vizitezi Muntele Sfânt, umbli pe la biserică, ești mare prieteni cu vârfurile clerice (prorusești!) fă un pas, fie și formal: dezice-te de trecutul comunist, înfierează-i pe sataniștii Lenin, Marks ș.a.).

Continue reading „Valeriu DULGHERU: În Basarabia, mama lichelelor este veșnic însărcinată” →