Și
de viii
vino întreagă
cu tot farmecul ce-l porți în privirile senine
în cuta formelor cu care poți
aprinde stări și înmiresma grădini
doar cu o atingere de zâmbet
cu o îmbrățișare simplă
ce duce spre sărutul focului
aprins în flacără de stea
și de apari
pe coama zărilor
lumina zilei colorând cu pașii undelor în care tu vibrezi
în pasul curcubeelor ce tot răsar în urma ta
rămâi
și nu pleca
când ochii mei te sorb
și apoteotic te străbat
arzându-mi toată închipuirea ce-o crease mintea mea
vino
doar spre a-mi rămâne
cuanta corneană cu care timpul îmi hrănesc
poate
de mână
batem amândoi la porțile iubirii
și viața ne o petrecem
la umbra stelelor
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN