CÂND PLOUĂ
Când plouă
Aerul se spală,
De vorbele rostite-n vânt
Și-acestea cad peste pământ,
Însă pământul
Le îngroapă adânc,
Mult mai adânc
Decât științele terestre.
Când plouă,
Aerul se spală,
Se spală de tot răul
Și atât!
08.05.2001
TĂCEREA PLOII
Lasă ploaia să cadă.
Să-mi cadă mai bine peste umeri,
Decât pe străzi pustii.
Las-o să cadă.
E sfântă vorba ploii de toamnă.
Mă-nvață să tac printre frunze
Tăcere de aur.
Deci, lasă-mi ploaia să cadă.
Să-mi cadă mai bine pe suflet
Decât pe umbra mea.
15.03.2001
ROMBURI RESCRISE
Numai lasă-te pe palma mea
Picătură a înălțimilor neșlefuite.
Să-ntorci ziua-napoi,
Să mai treacă o dată
Peste mine.
Genunchii vor mai sădi
Arbuști nesăbuiți afară.
Spada lucie a scrisului meu
Va mai răni hârtia
Sub ochii mei.
Voi reformula linia vâslită,
Pe apa transparentelor firi.
De voi putea, voi înșira la soaqre,
Pe ani și anotimpuri,
Răspunsurile.
LACRIMA PAIAȚEI
Voi m-ați clădit;
O mână de stejar, un picior de libelulă,
Un suflet de flacără, o inimă de țipăt.
Paiața-și joacă rolul
În fiecare dimineață cu-aceeași frenezie.
Dă replici, se înclină, dansează pentru toți
Și-n lipsă de comandă, face ce știe!
Teatrul se-nchide peste-ntrebări.
Sub ușile tăcerii amorțite se iscă șoapta
Mai moare-o zi, mai moare o speranță…
De ce-mi doresc atât de mult iubirea voastră?
Doar sunt un simplu instrument…
27.10.2005
DIDACTICĂ
Așezați-vă-n bănci,
Deschideți sufletele la pagina ”inocență”,
Luați de-acolo primul zâmbet
Și puneți-l la pagina ”adolescență”
Peste îndoială și tristețe.
Luați de la ”adolescență” dragostea
Și puneți-o la capitolul ”împreună”.
Adunați veselia pe prima bancă
Să pot corecta capitolul ”singurătate”.
Cam atât pentru azi.
Luați o pauză!
26.09.2005
NOAPTEA ACEEA
Noaptea aceea
Există și ea
În sâmburii toamnei.
În piatra ce crapă
Izbită de râsul din val.
Noaptea aceea
Există și ea
În chinta regală,
În buzele strânse,
În tocul ce sfarmă
Nisipul ce rabdă…
Dar noaptea aceea
Există și ea!
26.01.2011
UITARE
Ești aer,
Eu lumină.
Ești umbră,
Eu retină.
Ești margine de noapte,
Eu ziuă, dar și noapte,
Ești viața
Și cuvântul,
Culoarea
Ce-o adie vântul.
Aici ești,
Eu, niciunde.
Fântână eși
De unde
Un suflet se adapă
Uitarea să-l încapă.
23.05.2011
VREAU
Creau să stau țeapănă!
Portocalie, sau cărămizie
În sufletul unei țigle.
S-ascult mângâierea ploii de vară,
Ritmică, nocturnă.
Vreau să mor de lene!
Îngustată de-atâta galben,
De coacere și arșiță pătimașă,
În fânul cosit.
S-ascult cântecul existențial
Al greierilor metalizați.
Și mai vreau să încolțesc
În pumnul tău strâns,
Să-ți împresor timpul
Și uitarea de peste zi.
12.04.2012
O mare parte din mine
O mare parte din mine
E Luna, mirarea, perla neagră,
Pe care-am înfipt-o în ușă,
Ca s-o văd la plecare.
Iubirea, care a crescut prin mine,
Din prima zi,
Cleștele,
În formă de stânga și de dreapta,
Visul, cu care despic realitatea
Și …tu!
05.05.2012
STEAUA MEA
Într-o noapte
Steaua mea a vrut să fugă.
A crăpat puțin ușa inimii
Și-a ieșit cu pas neauzit.
N-a călcat niciodată prin noroi
Și n-au zgâriat-o pe față
Zburătoare întunecate, nepereche.
N-a încercuit-o vântul rece
Și nici focul nu i-a zdrențuit veșmântul.
N-a auzit vreodată bocetul neputinței
Și nici n-a pribegit părăsită
Și singură.
De-aceea STEAUA MEA
Nu e o stea căzătoare.
27.06.2015
–––––––––––-
Viorica FEIERDAN
6 februarie 2019