Viorica FEIERDAN: Poesis

CÂND PLOUĂ

 

Când plouă

Aerul se spală,

De vorbele rostite-n vânt

Și-acestea cad peste pământ,

Însă pământul

Le îngroapă adânc,

Mult mai adânc

Decât științele terestre.

 

Când plouă,

Aerul se spală,

Se spală de tot răul

 

Și atât!

                                               08.05.2001

 

TĂCEREA PLOII

 

Lasă ploaia să cadă.

Să-mi cadă mai bine peste umeri,

Decât pe străzi pustii.

 

Las-o să cadă.

 

E sfântă vorba ploii de toamnă.

Mă-nvață să tac printre frunze

Tăcere de aur.

 

Deci, lasă-mi ploaia să cadă.

Să-mi cadă mai bine pe suflet

Decât pe umbra mea.

                                                   15.03.2001

 

ROMBURI RESCRISE

 

Numai lasă-te pe palma mea

Picătură a înălțimilor neșlefuite.

Să-ntorci ziua-napoi,

Să mai treacă o dată

Peste mine.

 

Genunchii vor mai sădi

Arbuști nesăbuiți afară.

Spada lucie a scrisului meu

Va mai răni hârtia

Sub ochii mei.

 

Voi reformula linia vâslită,

Pe apa transparentelor firi.

De voi putea, voi înșira la soaqre,

Pe ani și anotimpuri,

Răspunsurile.

 

LACRIMA PAIAȚEI

 

Voi m-ați clădit;

O mână de stejar, un picior de libelulă,

Un suflet de flacără, o inimă de țipăt.

 

Paiața-și joacă rolul

În fiecare dimineață cu-aceeași frenezie.

Dă replici, se înclină, dansează pentru toți

Și-n lipsă de comandă, face ce știe!

 

Teatrul se-nchide peste-ntrebări.

Sub ușile tăcerii amorțite se iscă șoapta

Mai moare-o zi, mai moare o speranță…

 

De ce-mi doresc atât de mult iubirea voastră?

Doar sunt un simplu instrument…

                                                           27.10.2005

 

DIDACTICĂ

 

Așezați-vă-n bănci,

Deschideți sufletele la pagina ”inocență”,

Luați de-acolo primul zâmbet

Și puneți-l la pagina ”adolescență”

Peste îndoială și tristețe.

Luați de la ”adolescență” dragostea

Și puneți-o la capitolul ”împreună”.

 

Adunați veselia pe prima bancă

Să pot corecta capitolul ”singurătate”.

 

Cam atât pentru azi.

Luați o pauză!

                                                      26.09.2005

 

NOAPTEA ACEEA

 

Noaptea aceea

Există și ea

În sâmburii toamnei.

În piatra ce crapă

Izbită de râsul din val.

 

Noaptea aceea

Există și ea

În chinta regală,

În buzele strânse,

În tocul ce sfarmă

Nisipul ce rabdă…

 

Dar noaptea aceea

Există și ea!

                                                26.01.2011

 

UITARE

 

Ești aer,

Eu lumină.

Ești umbră,

Eu  retină.

Ești margine de noapte,

Eu ziuă, dar și noapte,

Ești viața

Și cuvântul,

Culoarea

Ce-o adie vântul.

 

Aici ești,

Eu, niciunde.

Fântână eși

Continue reading „Viorica FEIERDAN: Poesis”