În memoria asist. univ. dr. Dan State (1978-2016)
Nume: State. Prenume: Dan. Data şi locul naşterii: 29 iulie 1978, Iași, România. Studii: UMF ”Carol Davila” Bucuresti, Facultatea de Medicină Generală. Loc de muncă: asistent universitar la Catedra de Anatomie, Facultatea de Medicină, UMF “Carol Davila” Bucureşti. Specializări şi calificări: Medic Specialist Radiologie Imagistică Medicală, Doctor în Științe Medicale. Membru al asociaţiilor profesionale: Societatea Anatomiştilor din România.
Nu, nu este o simplă recrutare de cadre medicale prin intermediul Departamentului de Personal al vreunei universități sau spital oarecare din țară, ci radiografia, fără substanță de contrast, de astă dată, a unui destin de aproape patru decenii de viață și doar unul de pedagogie medicală, în interiorul Departamentului 2 preclinic de la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București – destinul asistentului de la Anatomie Dan State.
La CV-ul de câteva rânduri din primul paragraf, ar mai trebui, însă, adăugată, în premieră, o rubrică nouă – Data și locul plecării Dincolo de Aici: 13 februarie 2016, București, România. De ce? Mai are vreo importanță?!… ”Îmi pare rău că medicina în care el a crezut atât de mult l-a dezamăgit. Că nu cunoaște tratamente mai bune pentru afecțiunea de care a suferit el. Că atât a fost tot ce au putut medicii să facă.”, publica, în numărul 10, din luna martie 2016, al Revistei ”Viața medicală”, studenta Cristina Amza. Nu, tânărul doctor State a plecat, pentru că trebuia să plece. Exact atunci, pe 13 februarie 2016, într-o zi de iarnă ca o primăvară timpurie, ieșind pe o poartă spre a intra pe alta, printr-un culoar de flori albe (precum descria secvența de final Dana Ionescu), ca într-o regie de film nepământean, închipuit în secundele ultime ale procesiunii funebre de către studentele mediciniste, așezate, una lângă alta, pe treptele capelei cimitirului.
„Asistentul de la anatomie purta un halat pe care scria „It’s called thinking… go with it“. Nu am să uit niciodată ceea ce m-a învățat. Mulțumită lui, am realizat și că medicina este atât de vastă și că viața mea de student la medicină nu se limitează doar la facultate. (…) Cândva, ne-a spus cu tristețe că doar foarte puțini foști studenți își aduc aminte să vină la sfârșitul facultății să le mulțumească asistenților din primii ani de facultate, să facă o poză cu ei. Noi vom fi mai triști știind că asistentul nostru de la anatomie nu mai este printre noi.”, își continua mărturisirea Cristina Amza, în publicația anterior amintită. Pentru unii, ziua de 13 februarie a anului 2016 va fi însemnat poate un moment solar în viața lor. Pentru alții, însă, a reprezentat, iată, o ușă definitiv închisă în fața propriului destin.
„Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București a pierdut un cadru didactic, studenții, un mentor, pacienții, un doctor; prin înălțarea la cer a doctorului Dan State, cu toții am pierdut ceva, dar rămânem cu mulțumirea de a-l fi cunoscut și de a-i fi fost studenți.”, scriau, în acele momente de tristețe, reprezentanții Societății Studenților în Medicină din București.
Universul are legile lui stricte și reci, uneori, ca o platoșă apăsătoare de gheață, greu de înțeles și de acceptat (mai ales) de către noi, pământenii, obișnuiți, în mod eronat, cu un tip de ordine societală, pe care singuri ni l-am creat. Dan State a căutat, în anatomie, răspunsuri concrete. Pe unele, le-a găsit, pe altele, nu. „Studiu comparativ al dimensiunii fosei craniene posterioare măsurate pe cranii și imagini RMN”, ”Repere anatomice în tratamentul chirurgical în sindromul de canal carpian” ș.a. reprezintă lucrări concepute și prezentate de către doctorul State și colegii săi în cadrul diferitelor manifestări științifice, la care cu toții au participat, ultima fiind Congresul al XVI-lea al Societății Anatomiștilor din România, desfășurat la începutul lunii mai 2015, în cadrul Facultății de Medicină din București.
Îl contrazic pe scriitorul Christian Carisey, care, în post-scriptum-ul cărții ”Testamentul lui Descartes”, conchidea astfel: ”Adevărul unui om nu se lasă niciodată descoperit.” În cazul de față, al asistentului de la Anatomie Dan State, adevărul a fost unul care s-a dezvăluit, completamente, singur. (La fel precum s-a întâmplat și în cazul iluștrilor lui bunici dinspre mamă – prof. univ. dr. ing. Ecaterina Moisescu-Blidaru și prof. univ. dr. doc. ing. Valeriu Blidaru – ori a părinților săi – dr. ing. Irina State și dr. ing. cons. Daniel State.) Deoarece anatomia nu dă greș, exact ca matematica, niciodată. Mă opresc aici, precum stă scris în finalul testamentului cartezian. ”Mai trebuie să suflu în lumânare. Este o noapte adâncă. O ghicesc în dosul perdelelor groase. (…) Pentru prima oară poate voi fi împăcat cu mine însumi.”
Sfârșit…
––––––-
Magdalena ALBU
17 decembrie 2018
Sf.Proroc Daniel
București