Anul
Din
Piticel şi bucuriile iernii!
Anul este tată bun
Pentru anotimpuri!
Are patru fete Anul….
Primăvara cea voioasă.!
Blândă şi prietenoasă!
Te trezeşte la viață!
Cu parfum de flori…verdeață!Vara sora ei mai mare!
Călduroasă…şi zglobie!
Are flori o mie!
Ape reci. Izvoare dulci…
Vuiet in lanuri de grâu…
Un integ covor de maci…
Inimi calde ce răzbat cu iubire până la noi…
Cânt de păsări in zăvoi.
Poame bune şi gustoase!
Ape răcoroase!
Toamna
Doamna abundență…
In hambare tot adună…
Tot ce au muncit…
Primăvara…Vara bună…surorile la un loc!
După muncă şi răsplată….
O primești şi tu copile… dacă ai muncit cu spor…
Stratul din grădina ta!!!Iarna cerne din cer albă…hermelina
ei pufoasă….
O așterne peste glie!
Din ceruri Anul se ştie
Le îndeamnă…le îndrumă…
Bune darnice să fie!
Pentru noi cu Armonie!!!
Lungul somn de hibernare sub plapuma de zăpadă…
Germinează iarba…grâul…florile…
Şi-n primăvară. Anul..le trimite iară.,
Să ne fie zâne.. bune!
Cu griji pentru noi!
Odă omului
Înalț acest poem
Până la rădăcina aştrilor,
În cinstea rădăcinii…ierbii
Planetei albastre locuite de oameni!Ridic aceste fragile cuvinte
Până la rădăcina gândului…
Trestie….in bătaia timpului
Omul fragil!
Stăpân pe slăbiciune şi putere..
O plutire trecătoare…pe acest veșnic
…pământ!
Scriu!
Scriu…scriu, uneori…
Să-mi înving teama de trecere…
Să pot porni mai departe…
Dincolo de clipă..
Să-mi vindec auzul
Cu un chin al privirii..
Pentru a clinti ceața din loc!
Scriu!Scriu….uneori
SĂ pot uita starea de repaus
A unei aripi!
Scriu!
Scriu…spre a-mi învinge …
Teama nebună de Trecere!
Scriu!
Scriu!!!
Adam
Dintr-o coastă de bujor…
A…răsărit o…femeie,
Grație şi patimă!
Perspicace…iscoditoare…caldă
….foc vulcanic….
Şi ghețar….aprins….
De cusut veșnicia!
Până la cumpăna vieții!
Vijelii şi nuferi
Risipiți pe altar de vise ce se rupe în brațele tale….
Adame
Intre două extreme
Mi-e dor …
De vijelia mută a nuferilor
Pe câmpia de lacuri!
Intre ghiață şi flacără…
Vâsleşte fără-ncetare Inima mea!
Sete…
La marginea gândului
Pe un ger năprasnic
Am semănat fântâni…
La cumpănă…țurțurii sticlosi
Abundă..
Din ce adâncuri năvăleşte firul de apă!?
Pentru o sete….
O nesfârșită iubire!?
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
8 decembrie, 2018