PARADIS VĂZUT
DIN CĂRUCIORUL CU ROTILE
Din căruciorul cu rotile,
Viața nu-și pierde din culoare,
Din farmec, codrul de aramă,
Nici curcubeul din splendoare,
Vioara scoate fum din strune,
Când lăutarii toți se-îmbată,
Nu pot să urce, nici coboare,
Cât timp picioarele-s din vată
Un fir de iarbă nu se-îndoaie,
Până ce mâna nu-i săruți,
Privighetoarea n-o să cânte,
Dacă nu ieși… ca s-o asculți.
O poartă-și pierde din valoare,
Dacă nu-i scârțâie țâțâna,
Un porumbel n-o să-și ia zborul
Dacă tu n-o să-i faci cu mâna.
Nici rândunica n-o să-și facă,
Cuib fără-a ține cont de tine,
Un ochi, o lacrimă nu stoarce,
Dacă n-ar ști… că-i face bine.
Din căruciorul cu rotile,
Dacă știi a deschide… ochii,
Nu mai există orizonturi,
Ce n-ai putea să ți le-apropii.
Nu-s cărți ce nu se vor citite,
Nici pană ce n-ar vrea să scrie,
Din șapte, măcar o minune,
Vrea tu s-o cânți… în Poezie.
Ridică-ți mâinile spre cer
Și nu-i nici pic de îndoială,
Că Dumnezeu… o să te-audă,
Și o să plouă… cu cerneală.
Învârte roțile… c-o mână,
Cu alta… scrie… ce te doare,
Și Muza… Doamne… o să vină,
Frumoasă… ca o sărbătoare.
Fă totul ce îți stă-n putere,
Pentru-ați realiza un vis
Și o să vezi… că și-n rotile,
Poți inventa… un Paradis.
———————
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău
7 mai, 2018