Trecem printr-o situație fără precedent: omenirea face față unui dușman nevăzut și necunoscut, iar ceea ce ni se recomandă de către medici este izolarea fizică.
Când eram copil și aveam câte o boală contagioasă, fie eu, fie fratele meu, cu care locuiam în aceeași camera, mama ne izola, adică îl trimitea pe cel sănătos să locuiască temporar la altcineva. Eu am avut multe boli contagioase, drept care am stat multă vreme izolată acasă. Atât de mult, încât mă jucam construind – dintr-un scaun mare, întors – o nouă casă, mai mică, pe care o acopeream cu pledul și în care eram „și mai izolată”.
Atunci am învățat să-mi împart gândurile cu mine însămi, să comunic cu obiectele din jur și să mă bucur de tot ce mă înconjura în cameră. Iar când m-am făcut mai mare, am fost întotdeauna convinsă că proverbul „omul sfințește locul” se referă la faptul că obiectelor li se transmite ceva din sufletul celor care trăiesc printre ele. Și am în continuare această convingere.
Natura m-a înzestrat cu un trup neputincios, care m-a ținut întotdeauna departe de o viață socială foarte bogată. Și, aș spune, cu cât am înaintat în vârstă, cu atât suprafața de „mișcare liberă” a mea în lume s-a restrâns.
Trăiesc singură. Sunt oare nefericită? Nici gând. Mă simt izolată? Nici pe atâta. Ba dimpotrivă, continui același dialog cu ceea ce mă înconjoară. Observ, de pe balconul blocului, viața exterioară. Acum străzile sunt pustii și de oameni și de mașini, pe cer nu mai zboară avioane, mișcarea și forfota s-au transformat în liniște.
Unii transformă liniștea exterioară într-o neliniște interioară și, desigur, sunt îndreptățiți. Mi se pare, în aceste momente, că soluția ideală de a folosi acest „timp liber” de care dispune lumea este de a găsi un mod de a deveni creator. Mama îmi spunea că cea mai mare satisfacție ne-o dau propriile realizări, iar propria experiență de viață mi-a dovedit-o!
Se vehiculează pe internet tot felul de cărți sau muzee online, gratuite. Sunt convinsă că lumea nu le va vizita, pentru că acest tip de activități se pot face numai când omul e destins. Nu acuma, când toată planeta se confruntă cu un pericol.
Îmi place muzica și, când am venit în Canada, la fratele meu, care avea sute de discuri de muzică clasică și le-aș fi putut asculta, nu aveam încă serviciu. Preocuparea găsirii unui job și a rezolvării problemelor materiale cu care mă confruntam ca nou emigrant nu mi-au permis să ascult absolut nimica, în ciuda timpului disponibil pe care-l aveam. În schimb, când am găsit de lucru, deși veneam frântă de oboseală de la serviciu, și, în plus, făceam și gospodărie și multe altele, atunci am găsit timp și pentru ascultat discuri! Nu canttatea de timp liber, ci starea emoțională determină disponibilitatea noastră la ceea ce ni se propune!
Doctorii ne spun să stăm acasă, psihologii ne spun să încercăm să fim optimiști, dar n-am auzit pe nimeni spunându-ne să ne „inventăm” singuri un nou „modus vivendi”. Unul plin de mici creații personale. Cu trupul va trebui să fim izolați, dar cine ne împiedică să comunicăm cu mintea noastră?
Uitatul la TV nu e ceva creativ, e tot intoxicare. Sigur, dacă citim sau vedem un film bun pe video, avem o „pauză” de atmosfera care ne înconjoară. Dar tăria, forța, bucuria, ele ne vor veni din noi înșine, din insistența cu care vom caută în cele mai adânci unghere ale gândirii noastre idei pe care, dacă le vom pune în aplicare, chiar în casă, ne vor satisface. Eu, când reușesc să bat un cui în locul potrivit fără să fac multiple găuri, mă consider învingătoare și, evident, mă bucur!
În plus, mai e ceva care ne poate face să ne simțim bine: să-i ajutăm pe alții, fie cu o cumpărătură, fie cu un telefon, sau un email personal ( nu retrimitere de sfaturi sau articole despre pandemie).
Cu speranța că vom trece cu toții, împreună, peste greutățile actuale, urez cititorilor și colaboratorilor revistei Observatorul o primăvară plăcută și Sărbători Fericite!
……………………………….
Veronica PAVEL LERNER
Toronto, Canada
5 aprilie, 2020
http://www.observatorul.com/default.asp?action=articleviewdetail&ID=21117
Notă Observator:
De curând, lui Veronica P. L. i-au apărut două noi cărti ( vezi rubrica evenimente culturale) care vor fi lansate la o viitoare intâlnire a grupului de la Observatorul