Să nu taci iubirea mea
pe tăpşanul înalt
din ungherele adânci ale sufletului
o mogâldeaţă răsărită
din câmpuri de lavandă
mai tânără decât primăvara
mai veselă decât râsul
mai fragedă decât tinereţea
în goană după fluturi
aureolată de un vis viu şi fluid
fără nicio avertizare
îmbracă roba
unei iscoade exotice
cioplitoare iscusită
a leagănului zăpezilor troienite
de fructul pasiunii
într-un fundal perlat
mici unde străvezii
mustesc fierbinte
în iureşul gândului slobozit
spre căutarea luminii
din arcada-mi încercănată
mulţumesc răsărit
de tresărire inedită
şi te rog
să nu taci iubirea mea
—————————
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
6 august, 2018