Ambiţia iernii
timpul
cu ochi de gheaţă
defilează printre iţele
încâlcite
în ghemul universului
suflul iernii
prinde contur
neaşteptat
şi-n răscroiala vântului
îşi pecetluieşte
ambiţia mincinoasă
de rămas bun
tulburător şi dureros
este nodul
dintre anotimpuri
florile mă ning
c-o privire dulce-amară
mugurii inerţi
stalactite ale sufletului
mijesc în versuri albe
zâmbesc
în plânsul adânc
şi sper că este
doar o adiere
răsfăţată în amurg
care se rostogoleşte
fremătător şi sigur
spre renaşterea naturii
şi înnoirea omului.
———————————
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
24 martie 2018