Cornelia NEAGA: Versuri de Bunavestire

Ziua cucului

 

Ziua-i de Blagoveștenii, cucul, limba și-o dezleagă

Prin zăvoaie desfrunzite, numele-și strigă degrabă.

Dar și eu îngândurată îl întreb cu glas șoptit

-Cucule să-mi spui, tu mie, câți ani, mai am de trăit?

 

Că dădui apă și sare, la îngeri, mâncai  și pește

Nici nu m-am sfădii* cu nime’, tu cuc, mă blagoslovește.

Veselă să fiu tot anul, să am pace, bucurie.

Vreme faină de-o fi azi, așa și la Paști să fie!

 

Nu uit să merg cu securea să o vadă prunii, merii

Mă încord* la ei în glumă, să rodească via, perii!

Îi curăț de uscături și musai, în foc să ardă

Se purific-orizontul, pier omizile-n livadă.

 

Ciripind, se-ntorc în sat, în stol mare, rândunele

Aducând o veste bună, dragă și inimii mele:

Ziua o fi tot mai lungă, întunericu’ doboară

De-acum pot ca să mă jur, zău de nu: – Îi Primăvară!

 

Sfădii – certai;  încord – răstesc;

Bunavestire – 25 martie

 

Cântă cucu’ la fețâie

-în grai-

 

Cântă cucu’ la fețâie* pă Poduri șî la Prislop

Creapă muguru” la salcă, la cireș da’ șî la plop

La doșcină* pă la umbră încă nu s-o gișgețat

Colțu’ ierbii înverzășce, primăvară-i deja-n sat!

 

Pă Ogreze un băciuț sapă greșuri* pă su’ meri

Pă holda ce îi arată, cu plugu’, abgia ge ieri.

Ș-api samănă cu mâna, samânța ge-ovăz gin sac

Trăierat la moașa-n șură, ge negină șî ge mac.

 

Pă l-amniaz’ cu sapa-n space vine șî nanuța-n grabă

Cu prânzu’ cald în tașcuță* ș-adălmașu’ în uiagă*!

Sparge bruși pă arătură cu mucea săpii su’ hat

Ge săpoi să pringe leciu”*, p-inge-o rămas negrăpat.

 

O ierugă* nu afundă împărce-n postata-n două,

Apa să nu îmbălțască, ge-n vară mult o să plouă.

Împlântă ș-o ciuhă-n cale cu o mână ge păiușă

Sî să vadă ge geparte, p-aci nu-i mai cărărușă!

 

Cucu’ cântă la fețâie pă crenguță ge alun

Faină-i viața pă la sace, n-am cuvince să vă spun!

 

Fețâie – în fața soarelui; doșcină – loc la miazănoapte; greșuri – brazdă neîntoarsă; tașcuță – coș  mic  împletit din pănușe de porumb; adălmașu” în uiagă – recompensă, răchie în sticlă; leci – pământ lutos; ierugă – șănțuleț.

————————-

Cornelia NEAGA

24 martie 2018

Lasă un răspuns