Vasile Dan MARCHIȘ: Versuri

SPRIJIN EXTREM

 

Mă simt stingherit și prin aspectul că
sufletul meu e doar unul…
Dacă aș putea face din el
două sau trei mai mici
ca astfel cu unul sau cu două din ele
să însuflețesc scaunul și cârja care
m-au sprijinit în singurătatea,
osteneala și durerea mea
ca astfel acestea (scaunul și cârja)
să simtă în adevăratul sens al cuvântului
cu sufletul,
ce înseamnă să sprijini pe cineva …

 

 

ZODIE DE REZERVĂ PENTRU TOŢI

 

De această dată drumul meu în plan literar

se intersectează cu un melc

Nu ştiu dacă acesta merge, vine,

ori s-a oprit să mă întrebe

că unde mă grăbesc…

Aleg să-i răspund în surdină:

„Mă grăbesc să scriu o poezie !”

Prin mişcarea coarnelor sale ca un micro satelit,

deduc van că probabil vrea să-mi spună:

„Prin această grabă vrei să scrii versuri cu picioarele

sau cu mâinile……?

Mă opresc puţin fără să am timp de comunicare cu acesta,

şi scriu ceva …

şi scriu un poem mai lung decât lungimea melcului…

Eu scriu el merge…

Îl întreb:

„Unde te grăbeşti…?

Dă din cap de parcă îmi spune:

„Mă deplasez astfel ca să-ţi pot citi poezia

de la un capăt la altul…”

Eu continuu să scriu de parcă

implor melcul să se facă mai încolo

pe partea goală a paginii unde n-am apucat a scrie…

Scriu după cum merge melcul….

Acesta se întoarce de parcă vrea să mă abordeze astfel:

„Ce faci nu mai scrii?”

Îl „fugăresc” astfel

„Mişcă-te mai repede să am unde scrie…!”

Melcul dădea din cap cu gesturi dezaprobatoare de parcă

dorea să-mi spună:

„Poezia nu se scrie prin mişcare,

ci prin răbdare…

„Fie!” îi spun eu …

Şi scriu după cum merge melcul care

acum se mişcă ceva,ceva mai repede…

Într-un sfârşit melcul se întoarce de parcă vrea să-mi spună:

„De această dată m-ai întrecut,

nu mă refer la mişcare

ci la răbdare…!”

 

 

COLINDĂ

 

O privighetoare care s-a oprit de zor

la fereastra mea

nu pasăre ce cântă oricum părea

ci un colindător…

Cum murmura un ton dat

ca de un renumit dirijor

zburătoarea părea că nu vrea să cânte

în mod păsăresc

ci să mă colinde

într-un fel oarecum omenesc…

După cum şi-a dat drumul la voce

în dumnezeiescu-i stil

eram convins că atunci

auzeam pentru prima dată

o colindă, în regim de tril…

———————–

VASILE DAN MARCHIȘ

18 noiembrie 2019

 

Lasă un răspuns