CUVINTELE
Frânturi de lumină sunt cuvintele
rod al luminii dintr-un pom negustat
de foamea timpului prea des întâmplat
Trupuri de aer ,de gând spânzurat
fără de ele timpul s-ar preface în munte tăcut
în imperiul Prea Marelui Durut…
Ruguri în așteptare sunt cuvintele
văpăi în templul globulelor mele
descărnate de timp și de spațiu
neostoită sete de Dor și Nesațiu
Vedere a vederii din mine în Sine
auz ne-nceput dintr-un viitor trecut
al unui dumnezeu mereu nenăscut…
Stau lungit pe-o rază de soare
și privesc cum oști de cuvinte
mă încolțesc ostile,rebele
nici nu-și mai aduc aminte
că le-am fost și sclav și împărat
și fiu și părinte…
Că le-am condus în lupte grele
mă țintesc și mă lovesc
drept în inima globulelor mele…
Uf, Doamne, de nu m-or lovi și-n văzul
în care mereu încolțesc
măcar atât, măcar atât să-mi rămână
din tot infernul trupului ce-l locuiesc…
—————————-
Valeriu CÎMPEANU
11 ianuarie 2019