Valentina TECLICI: Un Palat numit Copilărie

Într-un palat albastru
şi mare cât Planeta,
copiii lumii
pot zbura cu bicicleta.
Dacă de ea îi apucă plictisul,
zboară printre stele
c-un mânz fermecat
numit Visul.

La grădiniţă,
plini de importanţă
ei meşteresc tot anul
din plastilină şi cartoane
lucruri năzdrăvane
pentru vacanţă.
Aceştia sunt “prietenii” lor mai mici,
care-i însoţesc bucuroşi
la bunici.
Acolo se joacă
de-a “Uriaşii peltici
printre furnici”,
“Unde şi-a ascuns buburuza,
bluza?”,
“Ghici care gândac
s-a gătit în frac?”
“Buf! din cui
şi-un cucui”,
“1000 de balauri
fugăriţi de şoimi pe coclauri”
şi alte minunate născociri,
pe care-ţi trebuie
o vară-ntreagă
să le-nşiri.
Deasupra,
porumbeii cu străluciri de soare
întind o hora albă
ca o floare.
În dansu-acesta
mâinile se prind
şi-n râs copilăresc
pământul îl cuprind.
– Mamico, palatul de-azur e-adevărat?
sau, fericit de joaca zilei,
l-am visat?
– Palatul nu e vis
şi nici poveste.
Vegheat de pace şi lumină
este
copilăria ta senină.

MAMA, FIRUL POTRIVEŞTE
ŞI BRODEAZÃ ROMANEŞTE

Basmaluţa înflorată
de maicuţa e brodată.

 

Firul galben amiroase
a grâu rumenit în case.

 

Roşul e fierbinte-n flori
şi-ale ţării sărbători.

 

Cel albastru are zbor
şi de joc îmi vine dor.

 

Hai, copii, întindeţi hora
că ni-i dragă tuturora.

 

Mama pentru fiecare
a brodat de sărbătoare

 

băsmăluţa, fota, ia,
cu Carpaţii şi campia

 

şi cu Dunarea albastră.
Hai să-ntindem hora noastră!

 

——————————

Valentina TECLICI

Napier, Noua Zeelandă

(Din volumul  ,,Mama mea e cea mai bună”, Editura Ion Creangă, 1987, p 3-4.)

 

***

Un audiofotoclip și recitare de Ben Todică, Australia, pe versurile poetei Valentina Teclici.