Stau la ușa propriului eu.
E încuiată.
Plouă peste această noapte
În care mi-am făcut casă.
Privirii mele,
Timpul i-a bătut obloane.
Aud cum bat în ele
Tristeți torențiale.
Se-îmbracă gândurile
În suspine rupte.
Singurătatea,
Îmi dăruiește clipe.
Nu ne vorbim
Dar știu că e aproape,
Îi simt sărutul
În fiecare noapte…
Solitude
Je suis resté aux porte du moi.
C’est fermé.
La pluie se repand sur cette nuit
Dans laquelle je fis une maison
Mon regard,
était embrumé de temps.
J’ecoute comme on frappe
Le chagrin torrential.
Mes pensées s’enveloppent
Avec sanglots brisés.
La solitude,
Me donne de moments.
On ne se parle plus
Mais je sais qu’il est près de moi,
Je le sens son bisou
Chaque nuit…
Loneliness
I stand at the door of my inner self
It is locked.
It rain down upon this night
Where I made my home.
My sight,
Continue reading „Ileana VLĂDUȘEL: Singurătate – Traduceri, Virgilia Bălășel”