Klaus Werner Iohannis, preşedintele României reprezintă statul acquis-ului catolic, capitalismului UE/NATO, Imperiului Sf. Petru şi este capul Bisericii Ortodoxe în simfonie cu Statul. În acesta dublă calitate e inimaginabil ca un ortodox pune la îndoială voinţa Împăratului Bizanţului, Tarului Rus, ale lui Stalin, Putin, sau la români ale lui Vlad Ţepeş, Fanarioţilor, Anei Pauker, Dej, Ceauşescu, Iliescu… Preşedintelui, ales de toţi românii.
Liviu Dragnea, preşedintele PSD (fost PMR, PCR, FSN), reprezintă devălmăşia ortodoxă moldo-valaha, Imperiul Sf. Andrei, teocraţia neo-feudală, paternalismul Fanarului, de aceea se îndoieşte de legitimitatea UE/NATO, cu toate angajamentele în acest sens.
Ortodoxo-comunistii au lichidat Biserica unită cu Roma, intelectualitatea filo-occidentală şi după 1989, se aşteptau ca Biserica şi activul lor de Partid să fie lichidate, la fel. Mare a fost mirarea tovarăşilor când au văzut nu-s nici măcar condamnaţi pentru genocidul lor religios, cultural, că rămân cu Bisericile luate ilegal, că omul Moscovei şi al Partidului, Iliescu rămâne la putere. În acest context e firesc ca Dragnea vrea „să trăiască în capitalism cu devălmăşie socialistă“, să devină şeful Statului, Partidului, Guvernului, Justiţiei şi Bisericii. „Vrednic este!” I-a cântat deja şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Statele Paralele reprezentate de Iohannis şi Dragnea sunt ilegitime, fiecare din perspectiva celuilalt, şi într-un conflict surd, permanent. Cu Armata Roșie în RPR şi cu Partidul lui Ceauşescu în RSR, supuşii urmau fără să crâncnească voinţa Secretarului General al PCR-ului trimis de Cel de Sus. Acum cu Armata NATO şi cu UE ortodocşii au libertatea de mişcare, a cuvântului şi se pot prevala de drepturile occidentalilor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar nostaligia după paternalismul oriental nu dispare peste noapte.
Din anul 2007, după aderarea la Europa, preşedintele ţării, partide politice, parlamentul, guvernul, justiţia s-au obligat să implementeaze acquis-ul catolic, adică drepturile și obligațiile care decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene, în contradicţie cu tradiţia strămoşească, cutuma teocraţiei, după cum vedem în zilele noastre. După Brexit, un Romxit şi integrarea în Imperiile teocrate euro-asiatice rus sau turc nu este exclusă, dar e puţin probabilă, având în vedere că cinci milioane trăiesc, au votat pentru occident, şi lipsa de credibilitate a „miticilor“ ortodocşi moldo-valahi în Ardeal, Banat, Bihor şi Maramureş.
* * *
Continue reading „Viorel ROMAN: Statul catolic cu popor ortodox e România?”