Etichetă: Vasilica Grigoraș

Vasilica GRIGORAȘ: Scrisoare târzie

Scrisoare târzie

 

Zi de octombrie,
soarele arde
dar nu prea tare,
lumina-i coboară
ca o năframă de mătase
transparentă şi opacă
din care transpar
ghiduşe flăcări
îmbrăţişând timid
câmpurile aurii secerate,
colinele verzi-argintii,
zăbovind alene
printre copacii care pierd
din belşugul verii.

 

Candela roşie
a asfinţitului
îşi mistuie lucirea
sub cenuşiul
din ce în ce mai adânc al cerului
şi mângâie orizontul
cu un zâmbet placid
de maximă reculegere.

 

Scrutează tot ce intră
în raza privirii,
zăboveşte prin locuri
care ascund lucruri tainice
pentru a ademeni
fiorul secret
al magnetismului
care estompeză
cenuşiul şi întunericul nopţii.

 

Îndoielile se transformă
în nădejde
şi deşi toamnă
continui să scriu
scrisori de dragoste.

—————————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

17 octombrie, 2018

Vasilica GRIGORAȘ: Mugurii iubirii

Mugurii iubirii

 

O stare nedefinită
mixaj de gânduri şi-atitudini
ţopăind în clarobscur.

 

Fluturi în zbor
săgeţile lui Cupidon
printre jurubiţe
de urzeală vie.

 

Fulgi incandescenţi de omăt
picuri armonici de ploaie
alăptând clorofila inimii
pe dealurile ondulate şi blânde
care mustesc
de aroma ameţitoare
de nu-mă-uita.

 

Îţi simt vibraţia glasului,
forţa şi extensia respiraţiei,
îţi văd faţa aureolată
cu ochii mari, ispititori
într-o notă distinctă
pe care se împregnează
vocaţia pentru contemplaţie,
pasiunea pentru inedit
scânteia harului ce-ţi aprinde
sufletul în care încolţise
primul mugur al iubirii.

 

Pe calota cerului senin
ecoul luminii,
ceasul dăruirii.

—————————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

13 octombrie, 2018

Ben TODICĂ: Gânduri alese din Australia, România și Noua Zeelandă

Dragă Mariana, fiecare an este o carte, fiecare zi o pagină îmbelșugată de textul gândurilor tale. Cu fiecare vers, fiecare munte, cu fiecare floare fiecare vers e-o sărbătoare.

Învățăm de la fiecare vers al tău să iubim, sa fim tandri, să luminăm pe cei din jur, să-i lăsăm să ne admire, să aducem bucurie și sărbătoare…

Creează în fiecare zi folosindu-te de toate culorile vieții… și în timp ce scrii, zâmbește!

O zi din an este a ta.  Bucura-te de fiecare clipă, zâmbește și fii fericită, să ai parte de tot ce e frumos în lumea asta și toate visele să ți se împlinească!

Îți doresc să fii înconjurată de prieteni, să asculți muzica ta de suflet pentru că azi e ziua cea mai specială din viața ta.

Îți doresc tot binele din lume.

La multi ani poet iubit!

Prietenie  veșnică!

———————————

Ben TODICĂ

Melbourne, Australia

2 octombrie,  2018

Mulțumiri, Vasilica Grigoraș, Valentina Teclici și Ben Todică !

***

Cuvânt clopoţel

 

                                   Poetei Mariana Gurza

 

Pe limanul senin

al gândului neprihănit

blând şi iute clocotitor

sălăşluiesc comori vrednice

palpitând în candoarea

dangătului de clopot

al sufletului flămând

de cuvânt şi viers

lirism şi duioşie

cadenţă şi trecere discretă

coagulate în acolade

nuclee retorice

şi dialogice de seminţe roditoare

îngemănate într-o naraţiune

strintenă şi curgătoare

ca o apă proaspătă

şi jucăuşă de munte

leagăn de alint

plutind peste zări

martor al unui demers

de cădelniţă înmiresmată

 

Vasilica Grigoraş, România

2 octombrie, 2018

 

 

Pygmalion

 

                            Poetei Mariana Gurza

 

Ca Pygmalion, am sculptat

Sensul vieţii mele în azurul credinţei.

Cu dalta albastră, de vioară,

Am ajustat sentimentele

Până au devenit tril în flautul lunii.

Cu dalta albă, de aripă,

Am sculptat crucea neagră

A ceea ce-am crezut că mi-a fost dat,

Încât trandafirii s-au stins împăcaţi.

 

Cu dalta cenuşie, de clepsidră,

Am cioplit speranţele

Până au doinit verde, în cuibul luminii

Şi-au umplut câmpia de poeme.

Cu dalta neagră, de granit,

Am sculptat ziua de ieri

Când apusul o lua-naintea răsăritului

Şi noaptea domnea ca o regină.

 

Cu dalta roşie, de flacără

Am sculptat ziua de mâine

În care Galateea prinde viaţă

Şi viaţa-n mine arde torţă

Luminând calea miilor de poeme

Simţite şi nerostite.

 

Valentina Teclici, Noua Zeelandă

2 octombrie, 2018

Vasilica GRIGORAȘ: Toamnă, pom prădat

Toamnă, pom prădat

 

dulce toamnă
rămurire aurită
a trupului îmbelşugat
avalanşă sfântă
de hrană binecuvântată
ciorchini cristale
descoperiţi în toate
măruntaiele trupului
uger plin
de mustul iubirilor
rod al limbilor de soare
a venit vremea
să-ţi dezbraci
odăjdiile
să-ţi schimbi
culoarea ochilor
în oftatul frunzişului

 

pe talpa
solului fertil al inimii
eşti doar
un pom prădat…
dar nimeni nu se poate îndoi
că rădăcinile-ţi
sunt inepuizabile

—————————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

22 septembrie, 2018

(Imagine internet)

Vasilica GRIGORAȘ: Ascultă ecoul toamnei!

Ascultă ecoul toamnei!

 

În simfonia vieţii
suntem doar electroni liberi
urcând în spirală
spre-abastru cerului
ori plonjând
în al mării adânc.

 

Scufundaţi ori în ascensiune,
ne înnobilăm
cu eleganţa şi discreţia
unei plante de toamnă
care-şi pierde încet vitalitatea
devenind mai profundă
în mireasma ei.

 

Piese gingaşe
într-o jucărie şubredă
inspirăm îndrăzneala
de a asculta ecoul
cuvintelor îngânate
între lumină şi întuneric
reglându-ne singuri
busola paşilor înţelepţi,
confuzie a timpului.

 

Învăţăm cu migală
să proiectăm timpul,
plantăm seminţe viabile
pentru o decolare lină,
repetăm conştiincios
scene, reprezentaţii,
pentru amurgul ideal.

—————————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

15 septembrie, 2018


(Imagine internet)