Vasile HATOS: Paradisuri culturale

A treia ediție a Premiului Literar Internațional ”Corona”, s-a desfășurat în 15 .09.2018, ora 18, în localitatea Cassano All’Ionio, Calabria. Un eveniment organizat de ”TraduzioniTalabà”, prezidată de Mihaela Talabà, dedicat în memoria lui Salvatore Paladino. Eveniment așteptat de scriitori și poeți care au ieșit învingători în această ediție. Desfășurat într-o atmosferă pitorească, la l’Agriturismo “Colle degli Ulivi”, înconjurat cu plantații de măslini, portocali, mandarini etc., au adus un farmec acestei premieri. Palmierii din jur îți dădea senzația că te afli într-un ,,sat” cultural unde spiritul îmbină frumusețea sufletului cu noblețea oamenilor veniți din Europa. Nu conta numai scrisul, ci și sufletele lor, blânde, atrăgătoare, deschise spre dialog. Un amalgam de pledoarii aduse spiritului ancestral, parcă coborât dintr-o altă lume, unde Dumnezeu și-a pus peceta pe farmecul oamenilor. Aici, uiți de toate, grijile dispar, atmosfera devine fermecătoare, fiindcă scriitorul și omul de rând își deapănă amintirile. Nu există diferență, că ești scriitor, poet, filosof, geniu sau un simplu muncitor, toate aceste dau culori spiritului. Scriitorul este egal omului de rând și invers! Când vezi aceste lucruri te inundă o bucurie imensă, și-ți dai seama că apropierea omului de Dumnezeu se face, uneori, prin creație. Cunoști pictori, actori, scriitori, poeți, oameni de rând, copii etc., luminându-ți sufletul și mintea cu creațiile lor. Arta, dar mai ales arta creată din adâncul ființei, dau valori sacre umanității. Prin arta spiritului devenim mai buni, reunind naționalități, pentru că un există diferențe, că este un artist român, olandez, italian, francez etc., toate se îmbină într-un focar al spiritului unde iubirea cuantică îmbină frumosul cu pitorescul, iertarea cu iubirea, sacrificiul cu ura de sine. Toate aceste dau beneficii spiritului, călătorind în ființă, deschizându-i noi orizonturi spirituale. Am stat de vorbă cu pictorul Marcello Le Neve; Giorgio Naccarato, lucrează la radio Cosenza Nord; prezentatoarea concursului Mihaela Olimpia Totu; președinta concursului Mihaela Talabà; artistul Massimo Cistaro; Rocco Leonetti etc., apoi cu scriitori veniți din România. Aș enumera câțiva: poeta Angi Melania Cristea, câștigătoare absolută al Premiului ”Coroana”, cu cartea ”Căutătorul de pokemoni ” și alte premii; poeta Adriana Weimer, care anul trecut a câștigatdouă premii: Mențiune Specială la poezia cuantică:”Lumină de stea” și al treilea premiu cu cartea: ”Un cer de cuvinte”, anul acesta fiind în juriu; poeta Diana Olteanu, care a câștigat la Poezie inedita cu temă impusă: poezia cuantică, premiul I: ”Se zbate lin, tangenta, în spirală” și Mențiune Specială:”Îmi puseși mama, cântecul în suflet”; poeta Claudia Bota la Poezie inedita premiul III: ”Amprentele dorului”și Poezie inedită cu temă impusă: poezia cuantică, premiul III: ”Picătură divină”;poeta Silvia Rîșnoveanu, Germania- Carte edită de poezii: Premiul III: Aripi; poeta Roxana Elena Sandu, Ialomița- Poezie inedita cu temă impusă: poezia cuantică: Mențiune special: Iubire; poeta Olga Văduva: Carte edită de poezii Premiul II: Ponte tra I pensieri/Pod peste gânduri, secțiuneai taliană. Apoi cu scriitorul italian Alfredo Bruni, fondatorul Asociației Culturale “La colpa di scrivere” ( Vina scrisului), care a primit Premio alla Carriera per la letteratura și Luigi Silvestri – Premio Speciale Cuore Verde.

Toate aceste întâlniri culturale deschid spiritul spre noi orizonturi, călătorind spre timpuri primordiale, unde omul putea sta de vorbă cu Dumnezeu! Există în fiecare ființă un paradis al culturii, unde educația spiritului vine din timpuri ancestrale, demult apuse, pentru că omul, în ziua de azi, își croiește cu greu drum prin tranșeile culturii care apar tot mai des. Scriitori fără valoare ies la iveală prin stingerea culturii, prin acapararea unor valori mici, puse pe stâlpul umanității, pentru că, uneori, cultura devine un brand unde banii își spun cuvântul, iar adevăratele valori se sting pentru că nu le ajută statul! Nae Ionescu spunea: ” Singura datorie a statului este de a îngădui și a ajuta pe orice om să creeze ”. Creația adevărată, dar mai ales cea lăuntrică, poate crea mitul fericirii, să-l ducă pe cel ce crează dincolo de limitele existenței, chiar poate devenii nemuritor, prin depășirea propriei condiții, dar sunt atât de puțini care se încumetă să meargă pe calea cunoașterii de sine. Ar trebui să înțelegem că fără paradisuri culturale, școli academice, fără sacrificii imense, nu putem crea cultură cu adevărat. De aceea Mihaela Talabà impune valori spirituale prin căutarea în sine a creației, pentru că poezia cuantică deschide noi orizonturi în creație, prin unirea valorilor spirituale în unul singur: cel ce se caută în sine. De aici denotă că, creația interioară este și creația lui Dumnezeu! Numai prin integrarea în natură, mai bine zis în legile naturii, ne putem recâștiga paradisul pierdut. Vedem aceste salturi spirituale în ”Luceafărul” – Eminescu; Faust – Goethe; Divina Comedie – Dante; Corbul – Poe; Dacă – Kipling și de ce nu, în Coșbuc, Alexandri, Bacovia, Nichita Stănescu, Leopardi, Virgiliu, Ovidiu etc.Toți acești creatori de eternitate au dus spiritul pe plaiurile nebănuite ale sensibilității interioare, pentru că fiecare și-a căutat adevărata fericire!

Rezultalele în limba română:

Carte edită de poezii Premiul I: Căutătorul de pokemoni de Angi Melania Cristea, Craiova. Premiul II: ex aequo Omnia Vincit Amor! de Florin T. Roman, Sebiș (Arad) Inimă soare neobișnuit de Ciprian Muntean, Lugoj. Premiul III: ex aequo Limita umbrei de Silvia Bodea-Sălăjan, Zalău Aripi de Silvia Rîșnoveanu, Germania Mențiune de onoare: Suflete de ceară de Camelia Ardelean, Deva. Numele meu,e… de Stejărel Ionescu, Timișoara. Mențiune specială: Gramatica iubirii de Dan Mitrache, Bălcești Labirintul iubirii de Claudia Bota, București Florile cireșului tânăr de Daniela Gumann, Germania. Premii Speciale: Premiul Special Quantum: Eterna iubire de Daniela Gumann, Austria.

–––––––

Vasile HATOS

Castiglione di Ravenna, Italia

22.09.2018

Vasile HATOS: Glasul Ființei

Cartea ,,Limita umbrei”, scrisă de poeta Silvia Bodea Sălăjan, îți dă senzația că intri într-o lume ancestrală, unde simțurile caută o lume mai bună, mai voioasă. Lupta cu ea însăși, cu răul ce dăinuiește în fiecare ființă, este o luptă acerbă, dusă până la paroxism! Dar dincolo de limite apare o undă a speranței că lumea va deveni un paradis, unde Dumnezeu promite să dea oamenilor fericirea. Există în fiecare ființă binele și răul, poeta le acaparează în ea însăși dând tonuri prin glasul ființei, un glas ce vine din adâncul poetei, Glasul Ființei fiind Glasul Absolutului. De acolo ia naștere rostirea melodioasă a muzei, care dă inspirație muritorilor! Iubind poezia, în general, cea mistică în mod particular, Silvia Bodea Sălăjan se scaldă în iureșul sentimentelor care transced: căutarea în ființă. dorul de absolut, de frumos, de adevăr etc. O căutare ce duce sufletul spre plaiurile nebănuite ale experiențelor metafizice, pentru că dincolo, în ființă, există locuri unde omul se întâlnește cu Dumnezeu, un Dumnezeu personal, lăuntric, pe care îl avem fiecare, în funcție de credință și căutare de absolut! Rugăciunea, dar mai ales cea pioasă și adevărată, în momentul când omul este singur cu Dumnezeu, spusă cu o sinceritate absolută, duce ființa spre alte lumi, nebănuite, trăind clipe extaziante, ce aduc multă fericire în suflet: ”Doamne lasă lumii taina nemărturisitei glorii de-nviere şi lumina ce se-nalţă cu puterea razelor dintâi să coboare peste noi spinii înflorind cununa rugăciunii căpătâi” (La înălțarea Ta) Dar aceste clipe sunt atinse puțin în interiorul ființei, pentru că cer sacrificii imense! Este o luptă care se dă în sufletul fiecărui muritor, o luptă dintre bine și rău, unde iertarea are rolul ei în evoluția încercării de a trăi clipele eternității.

Poeta Silvia Bodea Sălăjan experimentează, cu forțele proprii, dorind să urce pe plaiuri inaccesibile multor oameni, niște plaiuri unde frica de moarte, frica și dragostea de Dumnezeu, o duc departe spre rădăcinile spiritului! Ce-i căutarea în ființă, dacă nu căutarea morții?! ” am întrebat o aripă de stea ce-a rătăcit pe tâmpla unui soare de ce ni-s rătăcirile poveri fără popas și fără tihnă oare dar aripa și-a luat zborul lin și mi-a lăsat pe umăr doar un semn ce curge-n rădăcinile de lut și creștea-apoi în crucile de lemn” (Dileme) Un lung șir de căutări, dând sufletului valențe statice. Prin urmare cauți pacea, o pace pe care o simți că vine dinlăuntru nu din afară! Beatitudinea este visului oricărui muritor, indiferent dacă are credință sau nu crede în absolut, pentru că există în noi o sclipire divină, o punte ce leagă omul de Dumnezeu. Orice am face, orice am drege, tot în pământ ne întoarcem, tot căutăm ceva în noi, și acel ceva este împăcarea cu tine însuți și cu Absolutul! De aceea poezia Silvei Bodea Sălăjan are ,,înflorire” mistică, adică își deschide glasul ființei, căutând lumi paradisiace! Să cauți limbajul ființei, un limbaj mistic, înseamnă a te debarasa de lucruri, intrând în sfera iraționalului, pentru că orice scânteie divină sondează străfundurile ființei, unde suferința este calea spre absolut. Dorul de natură, îmbină frumosul cu pitorescul dau nostalgii poetei. Trece, foarte ușor, de la un limbaj mistic la unul al iubirii, al dragostei, conferind tonalități psalmice poemului și astfel intrând într-o lume numai de ea știută, o lume a creației interioare! Prin urmare creând te creezi pe tine însuți, îți creezi forme și idealuri, urcând în absolutul ființei. Cei mai mari creatori de elemente trimise și rămase în eternitate au experimentat actul creației prima dată pentru ei înșiși, apoi au început adevărata creație. Geniile apar când acordurile sufletului sunt stăpânite de frumos, adevăr și dreptate! De-abia atunci creația are cu adevărat valoare, pentru că doar așa creatorul a atins coardele sensibile ale ființei, dând tonuri absolute creației.

”astăzi vreau să las o rază

peste lacrima căzută

la picioarele sfărâmate de piroane

și să cer

să nu poată țese timpul

abandonul care pune peste lume noi poveri”

(Din crucea vremii)

O astfel de sincertate absolută, dar care uneori devine mistică, întâlnim în poemele Silviei Bodea Sălăjan. De aceea creatorul se contopește cu el înșuși, muza lui este perfectă, fiindcă sufletul îi este pur! Aceasta este poezia Silvei Bodea Sălăjan. O poezie a iubirii, a frumosului, a adevărului; unde sufletul se adăpostește sub acordul creației. Să fii în acord cu Pascal, Dante, Goethe și mai ales cu eternul Dumnezeu, cel veșnic viu , este un fel de ați însuși adevărul, care curge ca un pârâu limpede în fiecare ființă. Un pârâu care este limpede la izvor dar se tulbură pe parcurs, pentru că așa este și viața de la naștere până la moarte și așa o surprinde poeta în volumul său. Ne naștem puri dar murim impuri sperând ca Dumnezeu să ne dăruiască limpezirea. Drumul spre adevărata cunoaștere este lung și anevoios. De aceea căutarea în ființă îi dă poetei o sensibilitate aparte, trecând prin furtunile vieții, căutându-și drum spre fericire, pentru că a ajunge pe culmile fericirii înseamnă a da mâna cu Dumnezeul tău lăuntric. Un Dumnezeu al tăcerii, ce glăsuiește prin inuiție!

––––––––––-

Vasile HATOS

Pr. Radu BOTIȘ – mențiune de onoare la concursul „Premiul Literar Internațional Corona” ediţia a doua (2016-2017)

Un nou succes maramureșean!

Preotul iconom stavrofor Radu Botiș, paroh în localitatea Țicău (orașul Ulmeni), participant la concursul „Premiul Literar Internațional Corona” organizat de Traduzioni Talabà în Cassano all’Ionio (provincia Cosenza, regiunea Calabria, Italia), a câștigat, la ediția a doua – 2016-2017, dedicată memoriei poetei Viorela Codreanu Tiron, o mențiune de onoare, la secțiunea poezie inedită cu temă impusă: poezia cuantică. Titlul poemului cu care a participat este „De taină voci…”

Juriul pentru diviziunea în limba română a fost format din:
Mihaela Talabă – președintele concursului, prof. Mihaela Olimpia Totu – președintele juriului, Vasile Hatos, Florentina Niță, Horia Muntenuș, Stejărel Ionescu.