Am răsărit

Răsar în clipa care va veni
Precum albastrul peste viața mea,
M-am săturat de tot ce este gri
Și soarele să-l cânt acum aș vrea,

Dincolo de mâine

Dincolo de mâine este începutul
Timpul se comprimă în secunde mii,
Reapari o clipă răscolind trecutul
In plimbarea noastră printre galaxii,

Dincolo de tine încă-o zi răsare
Timpul impasibil trece nemilos,
Pașii către tine pietruiesc cărare
Și-n pierduta vreme mă simt norocos,

Dincolo de mâine este-o altă cale
Șerpuind în timpuri printre amintiri,
Dorurile mele prăvălesc la vale
O durere stinsă peste despărțiri,

Dincolo de tine pică Universul
Timpul se oprește pentru o secundă,
Și se prăbușește peste noapte versul
Care reușește clipa s-o ascundă.

Dincolo de mâine vor fi nopți pătrunse
Ce așteaptă-n taină un nou început
Și ridică-n suflet dorurile-ascunse
Dăruind iar lumii tot ce am avut.

––––––––––

Valer POPEAN

Târnăveni

12 iulie, 2018

Dincolo de mâine

Dincolo de mâine este începutul
Timpul se comprimă în secunde mii,
Reapari o clipă răscolind trecutul
În plimbarea noastră printre galaxii,

Dincolo de tine încă-o răsare
Timpul impasibil trece nemilos,
Pașii către tine pietruiesc cărare
Și-n pierduta vreme mă simt norocos,

Dincolo de mâine este-o altă cale
Șerpuind în timpuri printre amintiri,
Dorurile mele prăvălesc la vale
O durere stinsă peste despărțiri,

Dincolo de tine pică Universul
Timpul se oprește pentru o secundă,
Și se prăvălește peste noapte versul
Care reînvie clipa cea fecundă.

–––––––––––––

Valer POPEAN

Târnăveni

2 iulie, 2018

Orizont căzut în mare

Orizont căzut în mare
În pământ proaspăt plouat,
Strigătul clipei din zare
Cade-n râul-nvolburat,

Așteptau să-mi fure dorul
Cu picioarele în tină,
Să distrugă iar izvorul
Ce ne scoate la lumină,

Și pe drumuri fără piatră
Colbul rostuit în ani,
Invocat mereu în șatră
Dă norocul la țigani,

Când ating cerul cu mâna
Și dezleg ploaia-n șuvoi,
Rezemată-n bălți stă Luna
Reflectându-se în noi,

Plânge-n taină și tăcerea
Doru-ncet ne macină,
Erodând încet durerea
Mirosind a cetină,

Orizontul cade-n mare
Când ajungem la final,
Dorul cântă-n fiecare
Ne cuprinde val cu val,

Și pe strune de chitară
Așezat pe nori,în cer,
Am să cânt seară de seară
Stelelor ce-n veci nu pier.

–––––––––––––

Valer POPEAN

Târnăveni

28 iunie, 2018

La un sfârșit de mai

Cândva la un sfârșit de mai
Sătui doar de cireșe coapte,
În nopți pătrunși de cânt de nai
Ne-am rătăcit în mări de șoapte,

Ne-am rătăcit în primăvară
Cu părul încâlcit prin alge,
Ți-am oferit o stea în seară
Pe stânca-n care val se sparge,

Plângea în taină chiar pământul
Ascunși eram în scoici sub val,
Când respectându-și jurământul
Trageau sirenele la mal…

Ieșeau cohortele marine
Să însoțească nunta noastră,
Să fie-n ziua care vine
O amintire în fereastră,

Ne-am regăsit sub valul mării
Cândva, la un sfârșit de mai,
Împrăștiind în largul zării
Un cânt duios cântat la nai.

––––––––

Valer POPEAN

Târnăveni

26 iunie, 2018

Ajută-mă Doamne!

Ajută-mă să fiu un far pe drumurile fără piatră

Să ocrotesc pierdute căi ce șerpuiesc la nesfârșit

Și la hotar de galaxii să luminez cărarea sacră

Când nopțile devin mai reci și timpul zace răvășit,

Vreau zilele să le dizolv și pe o ață să le-nșir

Secundelor să dau valoare iar clipelor nou conținut,

Monotonia să o rup și-apoi precum un trandafir

Să fiu în suflet alinare într-o romanță-n timp trecut,

Ajută-mă să am putere și răul să-l arunc în vânt

Seninul zilelor albastre să fie-n omul oarecare

Și peste fiecare clipă care răsare din cuvânt

Să-mprăștii binele în lume, am rădăcinile în mare,

Aș vrea să schimb doar o secundă din șirul clipelor la fel

Să simt cum toată răutatea rămâne-n vremea ce-am avut,

Iar tot ce este rău în lume să îl închid într-un castel

Pierdut la margine de timp în ora ce nu s-a născut.

––––––––––––––––-

Valer POPEAN

Târnăveni

20 iunie, 2018

Dorință

Să fiu o secundă din timpul trecut
Sau roata ce-nvârte chiar timpul prezent
Atunci voi simți cum valul tăcut
Va strânge fioruri în dorul absent,

Să fiu o clipită cu tine în gând
Departe de lume, prin zări amândoi,
Atunci aș simți iubirea curgând
Ascunsă în munții cu umerii goi,

Să fiu lângă tine o noapte-aș dori
Durerea din suflet aș arde-o pe jar,
Castele din clipe trecute-aș zidi
Să fim împreună sub tainic stejar.

Atunci sper că timpul erupe spumos
Prin vene doar dorul să-l simt fremătând
Departe de tine voi arde frumos
Precum o romanță prin clipe trecând.

–––––––––––––

Valer POPEAN

Târnăveni

19 iunie, 2018