Valer POPEAN: Orizont căzut în mare

Orizont căzut în mare

 

Orizont căzut în mare
În pământ proaspăt plouat,
Strigătul clipei din zare
Cade-n râul-nvolburat,

 

Așteptau să-mi fure dorul
Cu picioarele în tină,
Să distrugă iar izvorul
Ce ne scoate la lumină,

 

Și pe drumuri fără piatră
Colbul rostuit în ani,
Invocat mereu în șatră
Dă norocul la țigani,

 

Când ating cerul cu mâna
Și dezleg ploaia-n șuvoi,
Rezemată-n bălți stă Luna
Reflectându-se în noi,

 

Plânge-n taină și tăcerea
Doru-ncet ne macină,
Erodând încet durerea
Mirosind a cetină,

 

Orizontul cade-n mare
Când ajungem la final,
Dorul cântă-n fiecare
Ne cuprinde val cu val,

 

Și pe strune de chitară
Așezat pe nori,în cer,
Am să cânt seară de seară
Stelelor ce-n veci nu pier.

–––––––––––––

Valer POPEAN

Târnăveni

28 iunie, 2018