Păpuşarii iubirii
Cântecul curge prin fanta clipitei,
Pendulul aleargâ prin timp fremătând,
Din margini de gând, privirea ispitei
Pătrunde în noi, nostalgii extrăgând.
Dorim să plantăm prin somnul himeric
Doar zori legănaţi în nestinsul apus,
Dar lacrima nopţii din zborul feeric
Ne-nţeapă cu dorul în veci nesupus.
La uşa din nouri, prinsă-n genune,
Luna bate uşor, cărări aprizând,
Un clopot hazliu se desfatâ-n minune
Legând reunirea cu timpul arzând.
Şi-n clipa din clipă, prin visul din noi
În glas scânteind prin nopţi de amor,
Braţe-ncleştate se întorc înapoi
Pe trupuri fierbinţi, când păcatele mor.
Şi suntem lumină, din nou păpuşari
Schimbând noaptea-n ziuă cu sfori de sărut,
În templul din rouă, ca doi toboşari
Slăvind iar iubirea cu sufletul brut.
——————————
Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU
22 noiembrie 2019