Alăptatul zilelor de vară între vis
și zori cunună peste somnuri
despletite,
sânul rece dimineața al pământului
ne-ntors, brazde mirosind a viață
și a tălpi de grâu în roade ce se scutură
în jos,
tremură prin sate roua ierbii verzi și
stau cosașii într-o rână prin livezi,
dulce un zefir a noapte încă dăinuie
la moară, fete scot fântâni din șoapte
tălmăcind de apă setea unui inorog
prin iezi,
la troița netăcerii murmură un dor
ascuns, proaspătă o lumânare stă
aprinsă de când lumea de lumină
și de dus, foșnesc codrii-n luminișuri
mierle scot din triluri harpe ce se
reazemă de cer, stau ciobanii în toiage
și baltagul plânge-n lemn,
parcă și pe dealuri strigă buciume de
viață pline, e un rost în toate celea
de nerost doar umbra pică de pe toace
nebătute stau clopotnițe chilii peste
zări arhimandrite,
și poetul nevăzut e un pic în toate astea
el tot scrie si se-ndoaie,
ramură în pomi cu floare, lacrimă de
elocință peste versuri abanos,
moare după alăptat eternul unei călimări
din suflet și se naște pe hârtie
tot în zile, tot în nopți, alți poeți altă robie
intr-o mare de frumos !
19 iulie 2019
Stare
Morbidă picătura aceea rămasă din
ultima ploaie a acelei veri
cu îngeri închipuiți se face pasăre neagră
in prima duminică a oșteanului
pribeag,
plutește fricoasă în aerul înțelepciunii al
unui cord de respirare în vidul
gardului cu sârmă ghimpată ce delimitează
nebunia de agonie,
sunt mai multe păsări
mult mai multe,
ca și cum Hitchcook s-ar fi trezit deodată
la ora de educație fizică a fluturilor mei
din noul insectar cu peturi de agheasmă
expirată,
fiecare din ele sunt tot atâtea aripi pe
tot atâtea ceruri pe fundul unui pahar
cu limonadă,
oșteanului îi cresc pene la bocanci
il dor gleznele și-o frică de zbor
măsoară arma de la spate.
…
E iarnă,
numai sunt duminici
decât sâmbătă seara, în cazărmi goale
pe pereți doar pene lipite în urina urât
mirositoare și urme negre de bocanci,
deasupra mansardelor se-aud
fâlfâit de aripi,
sunt berze ce se-ntorc la cuiburile lor
de astă vară…
20 iulie 2019
Mi s-a arătat Dumnezeu…
Mi s-a arătat Dumnezeu
în dimineața asta cu straie de mireasă,
era într-o stare lichidă
pe genunchiul unui înger
prometeu,
uda geana purpurie a zorilor calzi
desfăcea la nimburi de lumină
și prefăcea din ploi altare de bucurie
pentru noi, pentru cei plecați
să lumineze sub pământ drumurile
ucenicilor ce se vor plămadi
din piatra neînceputului,
mi s-a arătat Dumnezeu,
l-am prins de tălpi și palmele
mi s-au udat de roua ierbii ce crește
sus pe casă !
20 iulie 2019
El Greco pictează-n tufe de ambrozii
Din roua ierbii eu îți șoptesc în verde
Mă tot strigă din vâlcele de cardiopatie