De m-ar vedea pământul
De m-ar vedea pământul,
că umblu cu liniștea lui în spate si însămânțez
în brazde toți ochii unor vulturi
și zborul lor pictez
pe arbori și amiezi orbecăind ca vântul,
de m-ar vedea pământul,
cum fac din rădăcini tot freamătul din iezi
blândețea unor miei purtând cu ea
veșmântul pădurilor ce vezi
amestecând tot lutul,
de m-ar vedea pământul
erotizând noiane de furii și-acalmii rotindu-si
bastioane pe fluturi în chilii,
de m-ar vedea si clopot talăngilor solare
cum bat vremelnic toaca în astre
fără seamăn,
ar astupa degrabă un umăr de pruncie
l-ar face lapte la sânul
unei aripi,
din tot răzorul câmpului m-ar secera în spice
de-amintire și-ar amuți în mine
întregul rod sadea,
de m-ar vedea pământul
cât sufăr de botezul ce l-am făcut din ape
un suflu de pribeag,
m-ar tot vedea feștila arzând cu ploi pe cap
în țestul de lumină-al unui veac
sfruntat,
de m-ar vedea pământul
cât pot să strig la îngeri din praguri fără porți,
de ar vedea cum îmi recit si moartea
din slova încurcată în roșul prins
de maci,
de m-ar vedea cât îmi doresc să tac! …
————————–
Simon JACK
Israel
30 iunie 2019