Evenimentul a fost organizat de Liga Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est, la Restaurantul Hotel „Moldova”, Iași, 28 decembrie 2023.

Ilie Serediuc, președintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași și Silvia Hodaș, președinte Subfiliala JUNIOR Iași, au salutat publicul și au urat „Bun venit!” participanților, aducând mulțumiri gazdelor de la Hotelul Moldova, Iași.

În deschidere, Ilie Serediuc a transmis tradiționalele urări tuturor pentru anul 2024, iar Silvia Hodaș a dat citire Mesajului transmis de Maestrul Al. Florin Țene, președintele la nivel național al LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI. Prezentăm un fragment: „Iată, intrăm în Noul An, 2024, iarăși este un nou început, prin continuitate. Cu această ocazie, dragi maeștri ai cuvintelor, al poveștilor care vă țin în suspans până la ultimă secundă. Vă doresc să fiți întotdeauna scriitori iubitori de cuvinte, de oameni și confrați, îndrăgiți de o lume întreagă și cu o creativitate ce nu-și pierde nicicând din valoare. Fraternitatea colegială trebuie să vă fie întotdeauna în vedere. Nu datul din coate ne ajută să ne promovăm opera și personalitatea și nici critica intenționată și tendențioasă. Prietenia, onestitatea, istoria și Dumnezeu ne va promova și ne va judeca. Vă sfătuiesc să colaborați cu toate organizațiile culturale din țară, inclusiv cu Uniunea Scriitorilor, fiindcă noi nu suntem partide politice, suntem organizații culturale care luptăm pentru promovarea culturii noastre naționale. Între noi nu trebuie să existe animozități și nici grade artificiale de mândrie. În fața eternității și în fața lui Dumnezeu suntem egali. Numai timpul ne va judeca, asta ne-a învățat istoria. Un an cu sănătate, spor la scris și în activitățile pe care le organizați în folosul Culturii Române. La mulți ani!”

Într-o atmosferă de sărbătoare a culturii, s-au desfășurat activități CULTURAL-ARTISTICE-ETNOGRAFICE: datini și obiceiuri strămoșești, colinde, urături, muzică populară, muzică ușoară, recitări de poezii, umor, scenete umoristice.

Manifestarea a început cu o frumoasă colindă „Leru-i, ler” și un cântec popular interpretat de tânăra artistă, de 12 ani, Karina Zamfirescu, cu multe participări la concursuri unde a obținut premii și, de asemenea, prezentă la emisiuni de folclor la diferite televiziuni.

Spectacolul a continuat cu un moment artistic susținut de către frații Moise: Giuliana Maria, Lorenzo Marian, Francesco Gabriel, care au impresionat juriul și publicul în anul 2021 la „Românii au talent”, câștigători ai mai multor concursuri și festivaluri de muzică populară unde au obținut diplome și trofee, cu participări în mai multe emisiuni televizate. Au interpretat frumoase colinde populare și o urătură, încheind cu un obicei străvechi, de Anul Nou, Capra. După datina străbună, tinerii care au evoluat și ceilalți urători au primit colăcei și fructe.

Silvia și Ioan Hodaș au prezentat Plugușorul Ligii LSR – Filiala Iași – Nord Est cu aspecte de la Ligă pe care le-au prezentat cu o ușoară autoironie, ironie și note de umor, chiar dacă LSR Iași e menționată printre primele filiale ale LSR cu o bogată activitate cultural-artistică. Apoi au adresat o urare tuturor pentru Anul Nou, 2024.

Magia sărbătorilor de iarnă a cuprins tot publicul. Au evoluat artiști, nume importante pe afiș: binecunoscutul cantautor și compozitor, Adi Gegiuc, voce de o sensibilitate aparte a impresionat prin repertoriul său cu melodii fermecătoare, un veritabil purtător al iubirii și frumosului, însoțit la orice manifestare cultural-artistică de soția sa, Georgeta, discretă, cu zâmbet frumos și privire blândă; Iulian Gălușcă, un nume cunoscut, solistul care a încântat juriul de la „Românii au talent” în anul 2022. Muzica lor a emoționat și a pătruns direct în suflet. Corala „Lirica” a fascinat publicul, adresând câte o urare frumoasă fiecărui membru al Ligii și a încheiat cu melodia „Cui nu-i place dragostea”. La o așa melodie, au răspuns la refren toți invitații. Grupul „Zorile” a colindat și a încheiat cu o melodie de suflet: „Cât e omul fain și tânăr”, ducându-ne pe fiecare cu gândul la anii tinereții.

Zâmbete au adus scenetele umoristice interpretate de Nușa Apostol (inimoasa dirijoare a Coralei „Lirica”), Aurica Rotariu și actorul Valeriu Rudolf, membri ai Coralei, surpriză plăcută și o coregrafie originală ce au sporit magia serii prin creativitate, spontaneitate și carismă. Responsabili cu umorul au fost scriitorii de gen: Ioan Hodaș, de altfel și unul din moderatori, având la purtător „laboratorul” cu glume le-a inserat în momentele prielnice; Doru Melnic a adus bună dispoziție și râsete în hohote, a recitat trei declarații vesele de iubire și a interpretat un monolog umoristic. Aplauzele au fost din plin și bine meritate.

Nu au lipsit recitările din propriile creații ale poetelor Mimi Rotariu și Rodica Murgu. Dacă Mimi Rotariu ne-a îndemnat la „Reflecții”, „Că doar viața-i numai una” și să ne exprimăm „Gândurile” fiindcă „Se duc în șir precum cocorii”, poeta Rodica Murgu ne-a convins să ne întoarcem în timp la „Copilărie pe aripi de dor” și într-un „Vis frumos” să alergăm printre aștri și stele, „Cu trăsura pe Calea Lactee”.

Decernarea premiilor LSR – Filiala Iași – Nord Est. În prima parte a Galei au fost premiați partenerii culturali, un adevărat sprijin în derularea activităților cultural-artistice ale Ligii Scriitorilor. În partea a doua a evenimentului, conform hotărârii juriului, s-au acordat diplome și medalii membrilor Ligii, la următoarele secțiuni culturale: Poezie, Proză, Jurnalism, Critică literară, Muzică și Premiul Revistei „Nord Est Cultural”. În continuare, Juriul a dispus acordarea a cinci trofee și diplome pentru rezultate culturale și jurnalistice deosebite, organizarea manifestărilor cultural-artistice în țară și străinătate, editarea revistelor cu teme culturale, precum și pentru implicarea directă în activitățile concrete din cadrul Ligii Scriitorilor Români. Au primit diplome și trofee: Maestrul Alexandru Florin Țene, Ilie Serediuc, Silvia Hodaș, Ioan Hodaș și Solo Rotenstain. Au primit diplome și medalii următorii membri din Liga Scriitorilor, Liga Scriitorilor Junior și Organizații Asociate: Veronica Rusu Bucico, Florin Iftimescu, Rodica Murgu, Doru Melnic, Maria Panciuc Bucătaru, Martha Eșanu, Vasile Rușeți, Prof. Dr. Dumitru V. Marin, Liliana Roibu, Mariana Bendou, Grigore Radoslavescu, Lucreția Berzintu, Adrian Gegiuc, Iulian Gălușcă, Corala „Lirica” și Nușa Apostol, Giulia Maria Moise, Lorenzo Marian Moise, Francesco Gabriel Moise, Mihaela Săvuc și Silviu Teodorescu.

Diplomele, trofeele și medaliile au fost oferite în cadru festiv de scriitorii Silvia Hodaș, Mimi Rotariu, Ilie Serediuc și Ioan Hodaș. Momente emoționante pentru cei care au primit diplome, medalii și trofee, fie pentru parteneriat cultural, fie pentru activitatea desfășurată într-un anumit domeniu cultural sau/și pentru întreaga activitate desfășurată pe parcursul anului în cadrul Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est.

Dansul și voia bună au cuprins pe toți participanții, membri ai Ligii sau simpatizanți. Totul s-a terminat cu tortul festiv și urările de bine pentru anul 2024. Manifestarea s-a încheiat cu un concert deosebit susținut de solistul Iulian Gălușcă care ne-a amintit de melodiile lui Dan Spătaru, l-a readus la viață în zi de sărbătoare și cu timbrul său unic a interpretat și din repertoriul lui Ion Suruceanu cele mai cunoscute melodii.

Cei care s-au ocupat de foto-video au fost: Silvia Hodaș, Mihaela Săvuc și alți pasionați

Moderatori: prof. Silvia Hodaș și Ioan Hodaș și ing. Ilie Serediuc

Sonorizare: prof. Culiță Păduraru

Afiș: Silviu Teodorescu

A fost un eveniment cultural-artistic deosebit, cu momente frumoase, iar prin înalta ținută artistică s-a creat bună dispoziție, bucurie, a încântat și emoționat. Trăirile sufletești profunde și înălțătoare au creat legături de prietenie și au lăsat amintiri de neuitat.

Felicitări organizatorilor, Colegiului Director al Filialei LSR Iași, conducerii restaurantului „Moldova” Iași, moderatorilor evenimentului (Silvia Hodaș, Ilie Serediuc, Ioan Hodaș), artiștilor, cântăreților, Subfilialei Junior și tuturor participanților, celor care au făcut posibilă această seară magică, cu atmosferă plină de eleganță și farmec.

Sănătate, liniște, pace și prosperitate! La mulți ani 2024!

Scriitorii și jurnaliștii: Silvia Hodaș și Ilie Serediuc au prezentat evenimentul.

Silvia Hodaș

În Anul cultural DIMITRIE CANTEMIR, când în țară au loc tot felul de evenimente dedicate celebrării vieții și operei marelui cărturar umanist și domn al Moldovei, care prin spiritul său enciclopedist a marcat epoca în care a trăit, un vizionar savant care prin cultura sa a influențat lumea occidentală și orientală, apare volumul „ÎMBOBOCIRI DE VÂLVĂTAIE” CU DIMITRIE CANTEMIR, Editura „Vasiliana ’98”, autor Prof. univ., istoric și critic literar Livia Ciupercă,  să ne reamintească despre trecerea a 300 de ani de la moartea voievodului, despre personalitatea lui Dimitrie Cantemir, spirit renascentist de mare anvergură pe plan național și internațional.

Având deosebita onoare de a prezenta această carte, eu un profesor „de țară” cu oarecare rezultate măsurabile pe plan profesional și mai puține în cel literar, m-am frământat multe nopți cum aș putea să o fac, să prezint nu o carte, ci o adevărată enciclopedie. După multă „chiteală”, într-o „îmbobocire” de o clipă, au venit ideile și „vâlvătaia” s-a ridicat. Nu a ținut mult timp, dar am notat câteva cu gândul la ce va spune Doamna Profesor: „Ce vorovește fătuca asta?!”. (Când am spus „fătuca”, m-am gândit la nivelul discursului, nu la vârsta mea, acușica de 70 de ani.)

Prinzând clipa până și ultima „vâlvătaie” s-a stins mai domolit, am reușit să notez câteva despre scrierile din volum care mustesc de vorbe înțelepte și sfaturi. Incursiunea prin creațiile literare nu a fost prea ușor, a trebuit să fac popasuri  și să reflectez la temele abordate. Fiecare tabletă pornește de la un citat, o maximă, proverb, zicală etc. Tematica e diversă, cea despre trecut se potrivește și astăzi, tare bine.

Înzestrată cu un talent deosebit și o cunoaștere temeinică a domeniilor: literatură, istorie, religie, filosofie, arte, științe etc., Doamna Profesor ne deschide calea cunoașterii și ne duce în timp. După ce am luat la cunoștință de conținutul povestirii, la final ne sugerează un sfat, un îndemn sau o concluzie, așa ca să deschidem bine ochii și să vedem clar realitatea care ne înconjoară. Și așa, citind filă cu filă, se petrece „împodobirea minții”, cum ar zice savantul Nicolae Iorga, cu maxime, vorbe celebre, multe cunoștințe, parcă greu, de cuprins despre: domnitori români, scriitori sau critici literari de ieri și de azi mai puțin cunoscuți (de mine) cum ar fi: Alexandru Lascarov, Vasile Militar, Elvira Solohan sau scriitorul ieșean Dan Lungu din zilele noastre, apoi laureatul Nobel al Literaturii de acum 100 de ani, William Butler Yeats; Sf. Pavel și Augustin; filosofii Emil Cioran, Martin Buber, Max Picard, poetul filosof Saadi, Platon și Aristotel; pictorii Picasso, Rafael, Gaugain; matematicianul și fizicianul Blaise Pascal. Am enumerat doar câțiva din dorința de a ilustra cele afirmate, lista e mult mai lungă.

Scriitoarea mânuiește cu ușurință arta cuvântului fie în versuri, fie în proză și te îndreaptă spre calea reflectării. Povestește cu mult talent despre trecutul istoric, om și faptele sale, viciile și moravurile umane, apucăturile și faptele oamenilor, relațiile interumane și sociale. Uneori, „cuvintele tâlcuitoare” dau năvală și le găsești orânduite în citate, pilde, cugetări, ziceri, după cum am spus, culese mai ales din opera lui Dimitrie Cantemir. Ia cuvintele din limba cantemiriană și le așază armonios în fraze, cu o anumită eleganță și simplitatea aparentă, fiindcă ascund adesea un mister pe care-l poți dezlega doar meditând. Și astfel putem și noi, cititorii, să călătorim prin opera lui Cantemir, făcând popasuri scurte și culegând înțelepciunea pregătită anume de Doamna Prof. Livia Ciupercă.

Vocabularul este înveșmântat cu zicerile/cuvintele lui Dimitrie Cantemir și care dau un farmec aparte scrierilor sale, la finalul cărora ne așteaptă povața. Revitalizează vocabularul cantemirian, ne ușurează înțelegerea. Face observații fine de ordin psihologic, etic, social-politic și uneori acestea devin ascuțite la adresa vremurilor și cârmuitorilor de azi, însoțite de scurte ironii.

Autoarea te plimbă cu ușurință prin trecutul îndepărtat, vezi fapte și comportamente și pe dată te aduce înapoi cu o concluzie dură la adresa mai marilor societății, fie cu o întrebare, fie cu o exclamare.

Cartea este o adevărată enciclopedie, în 173 de pagini, te miri cum au putut încăpea un așa volum de informații din trecut până în vremurile noastre, din domeniile enunțate.

Prețuirea istoricului și criticului literar, Livia Ciupercă, pentru Cantemir, se observă din respectul cu care se adresează acestuia. Când citești, autoarea te determină să-l vezi în fața ochilor, cu un aer întrebător: Încotro Limba română? Încotro societatea românească? „Cine și de unde ești tu, o omănașule?”, pentru că  vorbește direct, astfel: „Această maximă, slăvite istoric ieroglificesc are două tăișuri” sau „Bună reflecție, mărite Dimitrie!”, altădată spune „Deh! Repet și eu precum Prințul-domnitor” sau „Dacă ajuns-a Cantemirul la o așa concluziune… știa el, Domnul”. Alteori făcând referire la Sfânta nechibzuință, ne avertizează „De apucă să te încolăcească, amar de tine, vericule!” și continuă Vorba Prințului „pofta lăcomiei cu puterea împreunată ca pojarul în iarba uscată este”. Îi dă dreptate, cu durere adaugă: „Ei bine, de perfidie… și Prințul Dimitrie Cantemir avut-a din plin parte” sau completează: „a avut dreptate Umanistul Dimitrie”. Uneori ne atenționează: „Iată, ce scria El, măritul cărturar, în a sa Istorie Ieroglifică… ” sau confirmă spusele lui Cantemir, adăugând „Adevăr întru sfânt adevăr, Prințe! Subtilă maximă.” (Spinii cuvântului) și „Cât adevăr grăiește Inorogul Dimitrie, «… de la cuvântul cuvintelor începutul începe»”.

Ne plimbă printre înțelepți, cu vorba sfătoasă, încărcată cu multă căldură: „Ei, dragilor, și dacă ne vom însuși (cât de cât) ce ne glăsuiește Emil Cioran, în vers cadențat, apoi vom înțelege și miezul judecății lui Dimitrie Cantemir, anume: «Grijuliul pururea treaz și deștept este!»”.

Tabletele (67 la număr) au titluri cu semnificații profunde și parcă te pregătesc pentru ceea ce vei afla: Capul și gloata, Sfânta nechibzuință, Cum se traduce răutatea, Frământat de grele îndoieli, Spinii cuvântului, Reflecție, Tainele cuvântului sau Despre fire și obiceiuri, Despre jigănii, Despre prieteșug, Despre lecuire, Despre dosadă ne spune „Și nu vă mirați de arhaismul dosadă, cel cu sensul de… nedreptate. Câte și câte formulări descoperim în dicționarele vremii!”

După ce citim Despre o inimă „împietrită și pizmuitoare”, finalul ne surprinde cu fraza „O, dragule, de-ar fi fost o singură «inimă împietrită și pizmuitoare?! Citește Istoria ieroglifică și ai să te lămurești!»”. Despre Furtuna biruinței – biruința primejdiei, autoarea ne adresează îndemnul „Merită să reflectăm!”, iar despre O, răutate, de trei ori răutate! concluzionează „Bine a zis cine-a zis că satana este împletitor de funii”. Cu hotărâre în glas ne spune că e important de reținut „Inorogul Cantemiresc nu se va lăsa doborât de deznădejde, va spera și speranța sa roadă va da!”. Când e vorba de Despre jigănii, parcă având sufletul la gură, ne spune precipitat: „Feriți-vă cât puteți de astfel de specii mincinoase (sic)! Fugiți! Fugiți! Fugiți!”. Într-un final, concluzionează cu amărăciune în glas – toate se întâmplă „Ca și-n acest mileniu, cu numărul trei!”, „Acum, chipurile, ne-am modernizat… întru vigilență, nu?! Înțelegeți domniile voastre prea bine!”

În „Îmbobociri și vâlvătaie cu Dimitrie Cantemir”, vorbele înțelepte ale autoarei sunt țesute de la un capăt la altul, dacă prinzi firul, treptat, treptat le vei descoperi pe toate în comoara înțelepciunii, de unde raze de lumină îți vor arăta calea spre cunoaștere. Voi exemplifica doar câteva: „Urzelile își au pecingenea lor”, „Cleștii ispitei mușcă adânc, derutant”, „Ce nasc spinele gândului și cuvântului necugetat? O aflăm…nu doar în Istoria ieroglifică, din păcate!”, „Cuvântul aspru amplifică neînțelegerea între semeni. Cuvântul blajin, cumpănit și cumpătat, dimpotrivă «frânge» ura.”, „În fapt, nici nu putem trăi fără dragoste”, „E mare minune să fii (să devii) «un suflet cu rod»”.

„Suntem datori să ne dăm seama de valoarea cuvintelor” (Dimitrie Cantemir). Iertare că-l parafrazez pe marele cărturar, eu aș spune că suntem datori să ne dăm seama de valoarea acestei cărți și poate cineva se va apleca cu grijă, să facă o sinteză a sfaturilor, îndemnurilor, vorbelor înțelepte cuprinse în aceste scrieri, de dimensiuni reduse. Cu puterea sa creatoare, autoarea, concentrează învățături, evenimente, fapte și întâmplări. Cartea, un adevărat document, trebuie parcursă la un ceas de răgaz cu mintea limpede și curată. Lectura cărții este o modalitate de reflectare, de a ne „înfrupta” din înțelepciunea unor oameni celebri, din trecut și prezent.

Am citit și volumul „Versuri și proză” și am căutat sufletul poetei strecurat printre versuri, prin vorbe înțelepte și am aflat cum se autodefinește „Eu însămi – fărâmă-ntr-acest univers.” și „că nimic nu valorează mai mult / decât lacrima urcușului pe scara de mătase / până în împărăția vrejului diamantin”.

Am „vorovit” cam mult, poate, mie mi se pare prea puțin, nu am reușit să cuprind totul. Sper să nu iau niscaiva „batgiocuriri” de la dumneavoastră. Să știți că Doamna Profesor grăit-a:  „Stop batgiocuririi” și de asta am îndrăznit a vă reține, chiar nu a fost „străgător la cer”, zic eu, „vorovelile” mele. „Repegios” închei cu urări de sănătate, energie creatoare și Doamna Profesoară să ne încânte mulți ani cu cât mai multe creații literare unice, hrană spirituală.

Mulțumesc din tot sufletul pentru încrederea acordată, pentru sfatul oferit spre a urca încă o treaptă în drumul spre cunoaștere. Stimă, prețuire nemărginită, mult respect și recunoștință!

Sursa foto: Calistrat Robu

Autor: Silvia Hodaș

Membru UZPR, Filiala Iași

Membru LSR – Filiala Iași – Nord Est

Prin anul 2005, soțul a fost numit director al Căminului Cultural Codăești. O sarcină dificilă, deoarece de zeci de ani era într-o amorțire. Am început în forță, m-am exprimat la plural și veți vedea de ce. Fiind responsabilă a Centrului de Documentare și Informare, din 2002, am putut avea o colaborare extraordinară, pe baza unor proiecte cultural-artistice. În felul acesta am  început organizarea diferitelor activități cultural-artistice și chiar un Festival al tradițiilor și obiceiurilor de iarnă din zona noastră, comunele Solești, Dănești, Tăcuta, Miclești cu satele aferente. Un început timid, cu oarecare neîncredere, sponsorizare și mai puțină dar cu susținere morală din plin. Am reușit doar două ediții memorabile, din punctul nostru de vedere; apoi puțin câte puțin inițiativa noastră, fără susținere din partea autorităților s-a stins. Probabil, nici noi nu am mai avut forța necesară de a lupta.

Performanțe, satisfacții, realizări am obținut cu formațiile și ansamblurile de dans, rezultate naționale și internaționale. Totul a început după multă chibzuință, trebuia scos din anonimat Căminul Cultural, dar și satul. Am început înscrieri pentru dansuri, teatru, soliști vocali. Spectacolele, cu diferite ocazii, au început să animeze sătenii dornici de ceva nou. De fiecare dată sala arhiplină. Fiind și cadre didactice am mobilizat grădinițele, școala, liceul. Colegii au înțeles rolul activităților și și-au adus aportul, imprimându-le o calitate deosebită din punct de vedere artistic.

Prin 2005 nu erau telefoane, tablete și copiii simțeau nevoia de a participa la activitățile Căminului Cultural. Observând pasiunea unor copii pentru dans, dorința de a participa sâmbăta, duminica, dar și în timpul vacanțelor școlare la repetiții, ne-am propus să facem formații de dans. Înscrierile au început să curgă. Pentru a limita numărul am realizat, un, așa-zis, Regulament (fără întârzieri, repetiții sâmbăta, duminica și în vacanțe dacă e necesar, disciplină multă, comportament adecvat – mult bun simț, absențele motivate, consimțământul părinților) ce trebuia respectat cu strictețe și argumentam: „Nu sunt plătită pentru această muncă, nici voi nu veți plăti vreo taxă, dar veți respecta Regulamentul.” M-am confruntat cu o problemă: aceea de a lucra cu peste 40 elevi la dansuri. Și abia atunci a început o muncă  înverșunată. Nefiind de specialitate, am trecut la stabilirea mai multor genuri de dans împreună cu cei înscriși, după dorința lor. Și așa au apărut formațiile de dans: cancan, modern, stilizat, etno, indian, vals, tangou, pentru început. Pentru a reuși am studiat istoricul fiecărui dans, mișcările de bază, particularitățile. Apoi, pentru a fi originali, am format o echipă de liceene cu ajutorul cărora realizam figurile pentru dans, alegeam ținuta necesară, muzica…

În 2006, am aflat despre un concurs de dans interjudețean „Ritmurile tinereții”, Vaslui. La acest concurs se făcea selecție pentru concursul internațional de dans „Prietenia”. Participarea la acest concurs te propulsa spre multe alte concursuri naționale și internaționale. Era o șansă! Și cum dansul unește oamenii participau formații și ansambluri din mai multe țări: Bulgaria, Republica Moldova, Nigeria, Maroc, Ungaria, Venezuela, Sri Lanka, Grecia, etc.

Ne-am gândit mult cu ce stil de dans să participăm, având în vedere că noi concuram cu cluburi sportive puternice, formații și ansambluri renumite, cu tradiție. Hotărâre luată de comun acord cu dansatorii: vals și cancan. Orientare bună, pentru prima dată apărea la secțiunea din dansurile popoarelor – cancan. Am luat locurile întâi, trofeu pentru cancan și bineînțeles ne-am calificat pentru „Prietenia”. În așteptarea evoluării, repetițiile erau asidue, dar și documentarea despre acest dans. O provocare – în premieră!  A sosit ziua concursului, emoții puternice, speranțe de reușită. Evoluția a fost extraordinară. Un succes care nu se uită. Sala a aplaudat continuu pe ritmul melodiei. Era un stil nou, curajos, ținută atractivă, ritm alert. Bineînțeles că am luat locul I și trofeu la această secțiune. Vis împlinit! De acum drumurile duceau spre tot felul de concursuri și festivaluri. Am căpătat curaj că putem. Și au urmat participări la multe festivaluri cu formații de dans: modern, stilizat, etno, cancan, cu premii și trofee. După câțiva ani, am observat că cel mai mare succes, la public, îl au dansurile populare. O decizie grea de luat având în vedere că în zona noastră nu era o tradiție. Așa că  am apelat la un maestru al dansului, George Ilașcu, să ne ajute pentru a găsi pașii de dans specifici unei zone extinse, vasluiene. Zis și făcut. După repetiții aproape zilnic și în vacanțe, am reușit să punem bazele unei formații de dansuri populare pentru fete și un ansamblu de dansuri cu 40 de membri. Din momentul acela am început să pășim pe calea succesului. Soțul, ca manager, era cel care făcea înscrierile, obținea toate aprobările pentru deplasări, căuta mijloc de transport. Meritul se datorează, în mare parte, pasiunii cu care au dansat copiii, muncii intense depuse, părinților care i-au susținut moral și financiar. Câteva din concursurile și festivalurile la care am concurat din 2006 până în anul 2015 și la care de fiecare dată trebuia să aducem elemente de noutate și prezentare de înaltă ținută artistică:

• Concursul interjudețean de dansuri „Ritmurile Tinereții”, Vaslui
• Festivalul Internațional de Gimnastică și Dans „Prietenia”, Vaslui
• Festivalul Internațional de interpretarea a cântecului și jocului popular, Negrești
• Festivalul Interjudețean de Dans „Ritmurile Tinereții”, Bârlad
• Concurs Internațional de Dans „Fantezii de vară”, Bârlad
• Festivalul Internațional „Hora din străbuni”, Vaslui
• Festivalul Internațional de Gimnastică și Dans „Tinere Speranțe”, Cisnădie – Sibiu
• Festivalul Național de Folclor „Cântă de răsună lunca”, Tecuci – Galați
• Concurs Național de muzică și dansuri populare „Pe-o gură de rai”, Focșani – Vrancea

Continue reading „Silvia HODOȘ: Amintiri cu dans – Povestea medaliilor și a trofeelor” →